Connect
To Top

7 lucruri de care să ții cont ca mamă de băiat

Poate încă nu ai aflat, dar eu am doi copii. Băieți. Unul de aproape 14 ani (peste o săptămână) și unul de 12 ani și jumătate. Dacă mă întrebai atunci când am rămas însărcinată ce vreau să am, mai mult ca sigur aș fi spus ”fată”. În mintea mea era mult mai simplu să mă ocup de educația și dezvoltarea unor ființe care sunt ca mine. Dar viața a vrut altceva de la mine… să fiu provocată. Și sunt… din plin! 🙂

Dintotdeauna mi-au plăcut bărbații. În sensul de bărbați, nu băieți. Pentru că între cei doi termeni este o oarecare diferență… destul de mare, aș zice. Iar această diferență nu este dată de vârsta chiar dacă, de multe ori, ea reflectă o maturizare mai mare în atitudinea masculului. Nici în forța fizică și mărimea individului.

Este vorba despre atitudine. Atitudinea în societate, față de alți bărbați, dar mai ales față de femei. Este un subiect foarte vast și complicat, iar eu nu sunt om de știință ca să îți prezint statistici și dovezi pentru cele scrise. Tot ce vreau să fac este să relatez, din propria-mi experiență de fiică, prietenă, iubită, soție și mamă care sunt cele 8 lucruri de care să ții cont ca mamă de băiat.

Lasă-l și chiar încurajează-l pe tată să se implice.

Știu că ai senzația că nu se pricepe să îl pregătească pe copil pentru școală așa cum o faci tu, că nu știe să-l îmbrace, să-i pregătească masa, să-l spele etc. Am o veste pentru tine: nici nu trebuie să facă totul perfect. Nici tu nu faci asta, chiar dacă trăiești cu această fermă impresie. Un viitor bărbat are nevoie de model masculin pe care, mai târziu, îl va imita. Va înțelege că este cât se poate de firesc ca tatăl să își asume responsabilități și să se implice în creșterea copiilor.

Cel mai important, vor avea ocazia să petreacă timp împreună, iar asta îi va apropia.

Soluții pentru mamele singure:

  • lasă-l în compania tatălui cât mai des, chiar dacă activitățile pe care le întreprind împreună nu sunt pe gustul tău. Nu te opune apropierii dintre ei.
  • dacă tatăl nu este prin preajmă, atunci caută prezența unor bărbați de încredere cu care să poată comunica.
  • lasă-l să plece cu un unchi/naș/altă rudă în excursii.
  • alege un antrenor bărbat la sportul pe care îl practică.
  • chiar și la orele de pian, chitară, arte plastice caută profesor bărbat.

Ghidează-l, dar lasă-l să-și rezolve singur conflictele.

Observ tot mai des mame care se amestecă permanent în conflictele dintre copii (dintre băieți). Trebuie să înțelegem că, în mod natural, băieții au un simț competitiv înnăscut. Amigdala, zona creierului responsabilă cu competiția, este la băieți cu 16% mai mare decât la fete. Așa că ei vor fi constant într-o întrecere de a dovedi cine este mai mare și mai tare. Să le rezolvi problema tu, mamă de băiat, este o greșeală. Fie că îți place sau nu, acceptă că se va bate cu altul sau va fi bătut…. măcar o dată. Mai bine vorbește cu el și încearcă următoarele:

  • învață-l să reacționeze, fă-l conștient de impactul pe care îl are comportamentul lui.
  • învață-l să se controleze și să-și țină în frâu furia. Este o lecție grea, dar necesară.Sportul ajută mult. Vezi mai jos.
  • învață-l, amintește-i constant, antrenează-l să folosească vorbele atunci când se află într-o relație conflictuală.
  • învață-l cum să lase de la el și că nu este necesar să câștige totul de fiecare dată.

Du-l la sport.

Băieții sunt energie pură. Marea majoritate nu se descurcă prea bine cu vorbele (cel puțin până la o vârstă) și se manifestă prin forță fizică. Mare parte dintre conflictele de care aminteam mai sus sunt atenuate atunci când băiatul tău face sport… intens.

Sportul îl va educa să își cunoască capacitatea fizică, dar și limitele. Alege un sport care, în primul rând, să îi facă plăcere și abia apoi să ai în vedere rezultatele competiționale și concurența.

Dacă sportul nu este însă sub nici o formă pe structura copilului tău atunci caută să-i canalizezi energia către un domeniu care îl pasionează. Printre activitățile ca mare modă acum se numără construirea roboților, IT-ul (poți opta pentru un curs de  – vezi AICI), airsoft, cursele de carting (cam costisitoare) etc. Până la urmă trebuie să fie ceva ce să-i placă mult de tot.

Implică-l în treburile casei.

Am spus-o atât de des, dar cred că tot timpul mai este loc de amintit: și bărbații sunt responsabili într-o casă. Iar asta se învață din copilărie.

Învață-l să ducă gunoiul, să spele vase, să scoată vasele din mașina de splălat, să dea cu aspiratorul, să își calce o cămasă sau un tricou, să ducă niște sacoșe cu cumpărături… completează tu mai departe. Este unul dintre pașii importanți în înțelegerea a ceea ce înseamnă un parteneriat de viață cu o femeie. Desigur, cam același lucru ar trebui să vadă și la tatăl lui… 🙂

Trebuie să mă mândresc că la acest capitol am făcut în ultimul timp niște pași considerabili. Eu nu mai car sacoșele pline cumpărături de o bună bucată de vreme. 🙂

Învață-l să fie independent.

Desigur, în conformitate cu vârsta lui. Mai povesteam într-un articol că noi ne-am învățat băieții să meargă singuri la cumpărături de bază, să se deplaseze cu mijloacele de transport în comun, să plătească niște facturi (la aparatele din supermarketuri). Toate astea sunt DO-able și trebuie să le acorzi încredere că le pot duce la bun sfârșit chiar dacă îți este frică. Strângi din dinți. Oricum nu îi vei putea cocoloși toată viața… și nici nu trebuie!!!!

Învață-l să vorbească și să se poarte cu o fată.

Zilele trecute m-a impresionat Marc când am ajuns acasă și, când s-au deschis ușile liftului, a făcut un pas în spate și m-a invitat pe mine să ies prima. Este pentru prima dată când am conștientizat acest gest pe care poate l-a mai făcut și în trecut. Dar acum a fost cât se poate de asumat. De ce? Pentru că asta a văzut la tatăl lui și pentru că i s-a repetat de sute de ori. Gesturile de galanterie se învață acasă.

Apoi, într-o zi am remarcat că vorbea nu foarte laudativ 🙂 despre o fată  (a se citit că vorbea urât). L-am oprit și i-am explicat că nu este în regulă. I-am explicat că fiecare fată are ceva frumos de oferit, iar el trebuie să descopere. Și dacă nu vrea, atunci mai bine să ignore. Pare că a funcționat deoarece deunăzi a avut tentativa de a face un nou comentariu răutăcios și s-a abținut ”aaa, mai bine nu mai zic nimic… nu contează, fiecare face ce vrea”. Buuun, deci se poate…

Învață-l să fie asumat.

Asta este o lecție grea, dar atât de importantă în opinia mea de-a lungul vieții unui individ. Să îți asumi ceea ce spui și ceea ce faci. Iar bazele acestei atitudini cred că tot în copilărie se pun.

De când au fost mici ne-am străduit constant (adică am repetat de mii de ori probabil) să le explicăm că trebuie să își recunoască greșelile și să accepte consecințele lor. Iar dacă nu vor consecințe, să se gândească înainte de a acționa. Până în acest moment, trebuie să mă laud cu faptul că ambii mei copii vin și îmi spun când fac câte o boacănă. Mi-au recunoscut că au vorbit urât, că s-au bătut, că au jignit etc. Și au fost deschiși să își îndrepte faptele. Iar asta mie mi se pare mare lucru pentru modul în care se vor comporta la maturitate în relațiile lor.

Cam aceștia sunt primii pași pe care i-am făcut eu (dar împreună și cu susținerea soțului) pentru a-mi crește băieții în spiritul pe care îl consider bărbătesc. Evident, mai e ceva vreme până se va dovedi dacă deciziile pe care le-am luat au fost cele bune. Vom vedea dacă tot ceea ce am sădit va da exact roadele pe care le aștept. Sigur, fiecare dintre noi se naște cu o anumită personalitate, cu un fel de-a fi individual, pe care este aproape imposibil să-l schimbe cineva. Nici nu cred că trebuie. Dar sunt aproape sigură că modul în care alegem să ne tratăm copii și să-i educăm pune bazele felului în care ei se vor comporta în societate, cu alți bărbați sau cu femeile din viața lor. 

We shall live and we shall see!

Dacă îți place acest articol, atunci dă-i un #share, poate le va fi și altora util.

***

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Do learn