Connect
To Top

Ce presupune și cum te ajută recuperarea sportivă în caz de accidentare. 5 pași de urmat.

Sunt tânără, sunt în formă, sunt puternică, mă antrenez constant, nimic nu mă poate atinge… ăăă… ups… de ce nu pot să mai fac planșa la yoga? Parcă nu pot ridica brațul până sus… mă doare umărul destul de rău… de o săptămână, de două, de două luni. Și brusc m-am trezit că nu mai puteam lucra mai nimic ce implica brațele. Nici sacoșele de cumpărături nu le mai puteam căra pentru că durerea din umărul drept îmi tăia răsuflarea. Diagnosticul: sindrom de impingement al umărului. Mai pe limba română, tendinita rotatorilor. Și așa am ajuns la recuperarea sportivă.

Pentru o persoană foarte activă, care de ani de zile face sport constant, un astfel de moment este destul de neplăcut. Brusc te scoate din schema firească. Pentru că tratamentul cu ”ignore” nu funcționează de fiecare dată. Sindromul de impingement al umărului apare atunci când partea superioară a omoplatului  “presează” țesuturile moi (tendoanele coafei rotatorii) subiacente. Atunci când brațul este ridicat, acea parte superioara a omoplatului “freacă” coafa rotatorilor și face o compresie care duce la acea durere. Și dacă totul s-ar opri doar la durere poate nu ar fi așa de grav. Dar această afecțiune se poate complica. Deci nu trebuie lăsată… (cum de altfel nici o durere îndelungată nu trebuie lăsată la voia întâmplării, indiferent de localizarea ei).

Și cum le aranjează Doamne Doamne fix așa cum trebuie, în aceeași perioadă am fost invitată să vizitez clinica de recuperare sportivă Kinetic Sport & Medicine. Știindu-mi problema care îmi dădea dureri de umăr și pe care, trebuie să recunosc, o cam evitam, nu am ratat ocazia de a mă lăsa evaluată de Gelu Cosma, un kinetoterapeut cu multă experiență și foarte apreciat în domeniu. De altfel m-am convins pe proprie piele de ceea ce știe chiar din primul moment în care am pășit în cabinet când mi-a spus că am o durere de urmăr și contracturi pe spate. Vestea bună a fost că se pot rezolva dacă mă țin de recuperare. Asta însemna să vin măcar de două ori pe săptămână la câte o ședință de kinetoterapie și la una de fizioterapie.

Dar ce presupune mai exact recuperarea sportivă atunci când te confrunți cu o accidentare?

În primul rând, totul pornește cu o evaluare completă a stării tale fizice. Uneori, te poate durea într-un loc, dar durerea să provină din altă sursă. Totul ține de identificarea corectă a problemei. Apoi? Un tratament personalizat, alături de asumarea faptului că trebuie să te ții de acel plan propus de specialist. 

Care sunt pașii pe care trebuie să-i urmezi? Eu i-am parcurs pe rând și am obținut rezultatul dorit: vindecarea.

  1. Diagnoza. Primul pas pentru a afla cu exactitate ce problemă ai este să treci printr-o evaluare a aparatului locomotor. Cu alte cuvinte, un kinetoterapeut îți va testa musculatura și articulațiile, dacă este cazul îți face o ecografie musculo-schletatală. Apoi stabilește obiectivele terapeutice (de exemplu: relaxarea, diminuarea durerii, corectarea posturii și a aliniamentului corpului, creșterea forței sau a rezistenței musculare, reeducarea mersului, îmbunătățirea coordonării mișcărilor sau a echilibrului, antrenamentul la efort etc.) sau recomandă tratamentul adecvat în funcție de afecțiunile depistate.
  2. Tratamentul. În cazul problemei mele s-au impus ședințe de kinetoterapie și de fizioterapie. La kinetoterapie am făcut niște exerciții specifice, izolate pe zona umărului accidentat – nu foarte complicate dar cam plictisitoare… cu greutăți micuție, cu elasticul, cu mingea, repetiții multe, izometrie etc. Pentru partea de fizioterapie mi-a fost recomandat un masaj terapeutic cu activarea unor puncte trigger pentru umăr și spate – foarte dureros, foarte eficient. Cât de dureros? Imaginează-ți că sunt momente când ți se taie respirația. Dar fix asta trebuie să faci. Să inspiri și să expiri lung. Ușor, ușor devine suportabil. Apoi, parcă plutești. Tot în cadrul ședințelor de fizioterapie s-au folosit și săculeți cu argilă caldă, care relaxează musculatura, dar și aparatură de ultimă generație precum terapia TECAR sau terapia cu ultrasunete.
  3. Consecvența. Ți-am mai spus de atâtea ori că în tot ceea ce vrei să ai rezultate trebuie să dai dovadă de consecvență. Degeaba faci recuperare doar când îți amintești, rezultatele vor întârzia să apară. Ideal ar fi să te ții de programul recomandat de kinetoterapeut: 2-3 ședințe pe săptămână pe o durată mai lungă sau mai scurtă în funcție de seriozitatea afecțiunii tale. 
  4. Alimentația. Știai că poți ajuta organismul în recuperare dacă ții cont de anumite reguli de alimentație? Pe de o parte, dacă ești constrâns să faci mai puțină mișcare din cauza accidentării, va trebui să scazi din cantitatea de mâncare pe care o consumi. Pentru că vei lua în greutate. Pe de altă parte este important să consumi alimente care sunt antiinflamatoare precum uleiul de măsline, avocado, ulei de pește, ulei de in, pește gras și nuci. Nu uita nici de turmeric, usturoi și arnica – toate antiinflamatoare.
  5. Prevenirea reaccidentării. Spatele, umerii și genunchii sunt cele mai expuse zone ale corpului către accidentări. Principalul motiv pentru care trebuie să faci în continuare antrenameltele este să întărești musculatura care susține aceste zone. Și nu uita de încălzire. Este valabil pentru toată lumea indiferent de vârstă.

Pentru mine întâlnirea cu echipa Kinetic Sport Medicine și recuperarea sportivă făcută la ei au reprezentat cheia către rezolvarea problemei care mă ținea departe de iubitele mele ore de yoga și pilates.

În plus, am înțeles cât este de important este să îmi duc și copiii la o evaluare. Sunt în creștere și este mult mai ușor să îndrepți o posibilă problemă depistată timpuriu. Așa că voi reveni în curând cu câteva informații despre cum se fac talonetele. Știu că este un subiect care va fi de interes pentru mulți.

***

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Health