Jurnal de vacanta la Würzburg: peripetiile noastre de neuitat

Calatoritul inseamna, pe langa descoperirea unor locuri noi, si rabdare, curaj, umor, capacitatea de a uita grijile de acasa, dar si puterea de a nu te lasa batut de situatiile neplacute, de greutati, vreme rea sau mancare proasta. De cele mai multe ori, atunci cand pleci intr-o calatorie, apar si situatii neprevazute. Si daaa, unele iti dau dureri de cap serioase (credeti-ma pe cuvant), dar cred ca secretul este sa faci haz de necaz si sa mergi mai departe. Pana la urma, ce ar fi viata fara niste mici… provocari?

Am facut aceasta scurta introducere pentru a pregati terenul povestii calatoriei noastre de saptamana trecuta, in Germania, care, ati ghicit, nu a decurs tocmai asa cum am planificat… 🙂 

Am fost invitati la botezul copilului unor buni prieteni din Würzburg. Am stiut din timp ca vrem sa mergem si chiar de la bun inceput am planificat sa calatorim cu masina pentru ca voiam sa ne oprim la Viena, sa ducem copiii la Europa Park, iar la intoarcere sa ne bucuram de doua zile la Budapesta. Zis si facut. Dupa o noapte de pregatit bagaje (daaaa, poate exagerez, dar mi se pare ca dureaza infinit de mult pentru ca impachetez pentru patru oameni!), pe 21 dis de dimineata ne-am urcat in masina si am pornit cu voie buna catre vestul… civilizat. Dar sa spunem ca, de aceasta data, veselia si entuziasmul nostru nu au fost suficiente… si „surpriza” ne-a lovit din plin.

Pe drum catre Arad, unde urma sa fie prima noastra oprire, masina a facut un zgomot puternic si… a murit. Yep! Cam nasol. Am ajuns la Arad pe platforma. A doua zi, am gasit sa inchiriem o alta masina (care sa nu ne destabilizeze chiar de tot bugetul :)) si ne-am continuat calatoria, cu oprirea absolut necesara la un snitel vienez, unde altundeva decat la Viena, chiar la celebrul Figlmüller. Am ajuns si in Germania unde ne-am distrat, am respirat aerul curat de dupa ploaie si… ninsoare (da, da, a nins!!) si ne-am bucurat de produsul viilor ce inconjoara frumosul oras bavarez Würzburg. O minunatie, ce sa mai!

LATER EDIT: am uitat sa mentionez mai sus ca fix inainte ca motorul sa crape, ascultam un CD cu Prince (artistul preferat al lui Horatiu, pe care isi dorea nespus de mult sa-l vada o data in viata in concert). Eric ne-a intrebat: “Prince mai traieste?” “Daaaa, normaal!!” O ora mai tarziu primim vestea mortii lui, de la mai multi prieteni care stiau cat de tare ii iubeam muzica… 🙁

Numai ca, intre timp, am fost anuntati de service-ul in custodia caruia ramasese masina noastra, ca: “Nu se poate face nimic! Aveti nevoie de un motor nou.” F*#%!!! Din nou, cam nasol. Asa ca am decis sa ne scurtam calatoria si sa anulam cele doua nopti rezervate in frumoasa capitala a Ungariei si sa mergem direct la Arad.

Ei bine, mai aveam doar 15 minute pana sa ajungem la hotel, cand am decis sa facem plinul. Ceea ce s-a si intamplat. Doar ca, in loc de motorina, am alimentat cu… benzina. Si va las sa ghiciti continuarea, pentru ca nu e deloc greu sa va imaginati ce a urmat. Cum am ajuns noi la Arad? Pe platforma, desigur! 🙂 🙂 🙂

In fine, dupa inca un semnificativ consum nervos si financiar, am decis sa revenim acasa cu… trenul (nu prea aveam oricum alta varianta). Ne-am luat bilete la cuseta si am pornit cu o voie (ne)buna catre casa de care deja ne era dor. 

Drama sau solutii? Ce am invatat din aceste pripetii?

In primul rand ca, indiferent de cat de bine planifici totul, viata iti rezerva tot felul de surprize. Pe care insa poti alege cum vrei sa le tratezi: ca pe niste drame sau ca pe niste situatii care au nevoie de solutii. Am ales a doua varianta. Si ce bine a fost, pentru ca situatiile mai putin placute pot crea legaturi si mai stranse intre oamenii care aleg sa joace in echipa. Si inca o data s-a dovedit ca echipa este mai puternica daca are un tel.

See Also

Eclipsa solară din 14 octombrie și energia ei neînchipuită. Ritualuri, interpretări și manifestări subtile care au loc cu această ocazie

Da, ne-a costat cam mult “distractia”, dar de pe urma noastra altii au avut de castigat (nu-i asa, pana la urma toti trebuie sa traim, iar cei cu serviciul de tractare s-au bucurat de venituri suplimentare inainte de Paste).

Mai mult decat atat, am invatat ca trebuie sa fim adaptabili. Da, nu am avut confortul propriei masini, dar am ajuns fara probleme la destinatie, ne-am vazut prietenii si ne-am distrat pe cinste impreuna.

Am avut parte de o experienta pe care, in alte circumstante, nu cred ca as fi planificat-o prea curand: am venit acasa cu trenul de noapte! A fost prima oara atat pentru mine, cat si pentru copii. Iar baietii va dati seama cat de tare s-au distrat, nu-i asa? 🙂 Si-au facut “provizii” cu pufuleti si chipsi (da, au avut voie), apa si cateva dulciuri. Au sarit dintr-un pat in altul, au urcat si au coborat de vreo suta de ori si intr-un final au adormit in ceea ce au numit “culcusurile noastre”. Iar dimineata au recunoscut ca au dormit sen-za-ti-o-nal si ca ar mai petrece o noapte in tren. A fost un delir!

A fost o calatorie pe care sigur, sigur nu o vom uita. Si pana la urma nu asta este important in viata? Sa ai parte de momente fericite, de clipe de neuitat, alaturi de cei pe care ii iubesti? Pentru mine aceasta este definitia fericirii. Si tin intotdeauna cont de ea!

Voi ati avut parte de intamplari similare? Chiar sunt curioasa daca se poate chiar si mai si! 🙂