Connect
To Top

Mamă la 20 de ani? Așa a fost experiența mea.

Aș minți să îți spun că la 22 de ani, atunci când am devenit pentru prima oară mamă, a fost ceva planificat și că am simțit că bate ceasul biologic. Nicidecum. Da, aveam o relație stabilă, cu un viitor în care clar se prefigurau copii. Dar eram încă la facultate, în ultimul an, aveam un job la tv, nimic însă care să mă solicite prea tare. Nici nu știam prea bine ce vreau să fac cu viața mea… să zicem că între timp acest aspect a căpătat ceva mai multă claritate, dar încă mai am de lucrat la el.

Bun, revenind la maternitate. A fost o surpriză care m-a speriat destul de tare în primă fază. În acest timp, al meu soț era în culmea fericirii și mai mult decât pregătit să devină părinte.

Și de ai mei mi-a fost un pic teamă că se vor stresa, că își vor face griji de școala mea, de faptul că nu sunt măritată, că încă nu am o carieră… desigur, fix asta s-a și întâmplat când le-am dat vestea. Tata mai că a leșinat… 🙂 Dar s-au calmat repede și și-au intrat în rolul pe care cred eu că trebuie să-l aibă părinții vis a vis de deciziile copiilor lor, și anume mi-au/ne-au oferit tot sprijinul lor.

Teamă mi-a fost și de felul în care vor vedea la facultate colegii și profesorii mei chestia asta. Dar aici s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari atuuri – cred că aspectul ”înduioșător” mi-a adus nota de trecere la un examen de literatura și cultura Evului Mediu, a Renașterii și Barocului spaniol în perspectivă romanică… 🙂 🙂 🙂 #nocomment

Cert este că mi-am dorit de mult timp să scriu despre acest aspect al vieții mele, căci prea multe articole am citit care te fac să te înspăimânți la gândul unui copil. Nu, viața de femeie nu se oprește acolo. Ba chiar din contră.

Așadar, ce am învățat din experiența de a deveni mamă la 20 de ani? Păi, să o luăm pe rând, cu plusuri și minusuri:

  • Cariera și independența.

Știu că multe fete de 20 și ceva de ani știu foarte bine pe ce cale vor s-o apuce din punct de vedere profesional. Își stabilesc un traseu și se țin de el. Minunat. Probabil că ăsta este drumul spre reușita în cariera atunci când vrei să urci cât mai sus pe scara ierarhică a unei companii mari.

Personal, la 20 și ceva de ani, nu aveam o idee concretă despre ce aș vrea să fac. Nici mare chef de prea multă muncă n-aveam, dacă e să fiu pe deplin sinceră. Așa că, pentru mine, faptul că am făcut copii devreme a reprezentat o amânare de a lua viața-n piept din acest punct de vedere. Abia în jurul vârstei de 30 de ani m-au lovit dorința și ambiția de a mă dedica cu consecvență unei activități productive. Și acum realizez că puterea de muncă pe care o am acum este incredibilă și că nu aș fi avut-o niciodată la vârsta de 20+.

Așadar, dacă ești dispusă să amâni cu 3-4 ani începutul unei cariere, atunci acesta este momentul oportun să faci un copil. Când vei avea cel mai mare chef de muncă, el va fi suficient de mare și de independent încât tu să n-ai nevoie să îți întrerupi traiectoria.

  • Pregătirea emoțională și mentală.

Aici se simte mult diferența între o mamă foarte tânără și una ceva mai matură. De ce? Păi la 20 de ani relaxarea este cuvântul de ordine. Inclusiv în ceea ce privește creșterea copilului. Vei fi mult mai puțin stresată atunci când copilul se va îmbolnăvi (ceea ce este foarte bine pentru copil – stresul mamei nu ajută prea tare), nu vei face atac de panică la fiecare mic plânset, nu vei steriliza casa în întregime, atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară… Cred cu tărie că parentingul făcut de o mamă de 20 de ani e de mare ajutor pentru dezvoltarea sănătoasă și relaxată a copilului, chiar dacă există oarece lacune la capitolul experiență de viață. Mai înveți și din mers… Iar din necesitate, copiii vor deveni mai repede independenți… știi ce repede învață să își pună singuri de mâncare? 🙂

Pe de altă parte, la 20 și de ani mai toți suntem destul de imaturi. Nu înțelegem clar că viața ni se va schimba total și că maternitatea vine la pachet cu o groază de responsabilități. Cred că poate declanșa o maturizare forțată și chestia asta, mai devreme sau mai târziu, va avea unele consecințe. Da, cam uiți de ceea ce înseamnă distracția și socializarea tipice vârstei respective și vine un moment când vei simți nevoia să ”recuperezi” cumva ceva ce crezi să ai pierdut.

  • Pregătirea fizică.

Acesta cred că este capitolul care adună cele mai multe plusuri când se pune problema unui copil la o vârstă tănără. Organismul femeii este la apogeu, atât din punct de vedere al fertilității, cât și al energiei și disponibilității fizice. 

Este dovedit științific că femeile la 20+ sunt cele mai fertile și că o sarcină la această vârstă implică cele mai mici riscuri de sănătate, atât pentru mamă, cât și pentru făt. Asta înseamnă inclusiv că, în mod normal, o femeie va naște mult mai ușor pe cale naturală. Iar eu sunt o susținătoare declarată a nașterii naturale. Motivele pentru asta sunt multe și ar putea face subiectul unui alt articol bazat pe dovezi științifice (că, deh, noi nu mai putem fără studii și dovezi). Apoi, refacerea după o sarcină și o naștere va fi mult mai rapidă, pentru că putetea de regenerare a organismului este mare.

Un efort fizic considerabil este de asemenea să alergi după un copilaș de doi ani. Mă trec transpirațiile doar gândindu-mă cum ar fi să alerg după, să mă aplec și să ridic de o sută de ori pe zi copilul. Nu că n-aș avea forță, dar sigur nu aș mai avea răbdarea necesară. 

Aspecte deloc de neglijat când vine vorba de a fi mamă tănără este și diferența ceva mai mică de vârstă față de copil. Senzația pe care o trăiesc acum este că țin cumva pasul cu ei și mă bucur de o comunicare minunată. Dar îți imaginezi că atunci când eu voi avea 40 de ani, Marc al meu va avea 18. Cam tare, nu? 

La mine așa a fost. Și mă consider norocoasă din multe puncte de vedere, pentru că foarte multe s-au sincronizat tare bine. Dar asta e doar povestea mea și nu mi-am propus să scriu acest text și să încerc să conving pe cineva că este cel mai bine să devii mamă la 20 de ani ci, pur și simplu, am vrut să expun propria-mi experiență, cu ceea ce îmi dau seama că a însemnat un mare avantaj, dar și cu micile minusuri care nu pot fi neglijate și să îți arăt, în caz că te sperie acest gând, că nu-i deloc nasol să faci copii la tinerețe. 🙂

În cele din urmă însă, rămâne la latitudinea fiecărei femei în parte să decidă când și dacă devine mamă. Este o opțiune personală, care ține de diferite condiții, de experiențe, de situații particulare. Da, poate că alții vor găsi mereu ceva de comentat. Ba că ești prea tânără, ba că îți expiră timpul, ba că de ce vrei să crești pisici în loc să faci copii. Important este ca, la final, să faci ce simți că este bine pentru tine. 

Bineînțeles, tare mi-ar plăcea să citesc și experiențele și opiniile voastre. Așa că vă aștept mesajele aici, la secțiunea de comentarii, sau pe Facebook, pentru că sunt sigură că voi afla niște povești foarte interesante de la voi. Ne auzim curând!

***

 

 

 

 

1 Comment

  1. Beatrice

    September 10, 2018 at 20:27

    Minunat subiect!
    Trebuie să încep mărturisind că îți împărtășesc opiniile. Că să fiu mai exactă: am 38 de ani și un fiu de 17 ani . Și chiar dacă pe toate în viața asta le-am făcut dandoaselea, faptul că am devenit mamă atât de devreme m-a făcut o femeie extrem de fericită și împlinită. Relația cu fiul meu este extraordinară. In afară de faptul că cei din jur sunt mult prea critici, susceptibili, fapt care nu mă afectează prea tare, a deveni mamă la 20 de ani a fost cea mai bună decizie a vieții mele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Do learn