Connect
To Top

Sentimente si urari pe … Facebook

“Iubitul si mult adoratul meu sot, la multi ani! Esti lumina vietii mele si sunt recunoscatoare ca te-am intalnit! Te iubesc nespus si vreau sa fim impreuna till the end of time!” Si like-urile curg…

Am Facebook de… stati ca verific acum… 7 ani, adica din 2009 (incluzand aici si perioada mea de glorie de anul trecut, in care am fost suspendata de pe Facebook pe motiv ca nu sunt Sonia Argint Ionescu. Ce oameni… neincrezatori!). Doamne, nici nu-mi vine sa cred ca au trecut atatia… in fine. Evident ca in tot acest interval de timp am trecut prin multe: am fost fericita si, asa cum se intampla mereu in viata, am suferit.

A devenit Facebook-ul un fel de martor al fericirii noastre? Este oare necesar sa ne validam public sentimentele?

In 2008 a murit socrul meu, apoi bunica din partea tatalui si strabunica (mama bunicii din partea tatalui). Pe toti i-am iubit enorm si pierderea lor a lasat un gol mare in sufletul meu. Sa zicem ca in aceste situatii inteleg ca unii oameni au nevoie de compasiune, de un sprijin care poate altfel le lipseste.

Apoi, in toti acesti ani am sarbatorit de 7 ori aniversarea casatoriei noastre, zilele de nastere ale copiilor, ale sotului, ale mamei, ale tatalui, ale fratelui. Mai este necesar sa zic ca ii iubesc pe toti ca pe ochii din cap?

Dar, slava Cerului, sunt langa mine si le pot transmite ceea ce simt pentru ei in mod direct si nemijlocit.

Am enumerat cele de mai sus pentru ca de cand sunt membra a acestei comunitati impresionante, am fost fascinata de dorinta oamenilor de a transmite diverse urari celor din familie. Sa ne intelegem, chiar nu judec si fiecare este liber sa isi zica tot ce are pe suflet chiar si intr-un spatiu public. Dar ceea ce nu inteleg este scopul de a transmite pe Facebook, de exemplu, sotului “La multi ani” si de a-i face declaratii de dragoste vesnica? A devenit Facebook-ul un fel de martor al fericirii noastre? Este oare necesar sa ne validam public sentimentele? Asta ne face mai buni in ochii celorlalti sau mai umani? Am observat ca, in ultima vreme, tendinta de oversharing pe Facebook e tot mai mare si atinge aspecte importante ale vietii personale. Da, stiu, iubirea si tristetea exprimate deschis atrag empatie si… like-uri. Dar ce ne aduce aceasta fuga fara sens cateodata dupa like-uri?

Cred in continuare cu tarie ca anumite parti din vietile noastre trebuie sa ramana acolo, in intimitate. Daca vreau sa ii spun ceva sotului meu, cred ca inca pot sa-i transmit prin viu grai.

Cred ca in toti acesti ani am postat o data sau de doua ori o poza cu mama de ziua ei, in ziua aniversarii casatoriei am pus cate o poza cu noi, insotita de o inimioara si eventual un numar (am trecut deja de cifre simple :)) pe post de comentariu. Iar de zilele copiilor, poate ca am pus o poza cu sarbatoritul. Dar absolut niciodata (si daca gasiti asa ceva, va rog sa ma trageti de maneca) nu le-am facut niciun fel de urari publice.

Cred in continuare cu tarie ca anumite parti din vietile noastre trebuie sa ramana acolo, in intimitate. Daca vreau sa ii spun ceva sotului meu, cred ca inca pot sa-i transmit prin viu grai, si o sa radeti, chiar face to face :). Si mamei ii pot spune in fata ca o iubesc si ca este cea mai buna mama din lume. Oricum, daca ii voi spune pe Facebook, nu va vedea niciodata pentru ca nu are cont si, in plus, voi intra in conflict cu restul persoanelor care considera ca mama lor este cea mai buna mama.

Si copiilor prefer sa le zic la multi ani si sa le dau sfaturi de viata atunci cand ii tin in brate. Parca iubirea aceea reala ajunge asa mai usor la ei. Si chiar daca le scriu pe Facebook nu vor citi: nu au nici Facebook si nici nu prea le-ar placea sa lectureze chestii mult prea siropoase… mai ales daca vin de la mama lor. 🙂

Asa ca revin: de ce se transmit felicitari si urari de bine celor apropiati pe Facebook? Cum ajung niste lucruri atat de personale sa fie impartasite cu alte sute sau chiar mii de alte persoane? Oare celor care le sunt adresate, le sunt si transmise in mod direct? Chiar sunt curioasa sa inteleg… ma ajutati?

Yours,

S.

3 Comments

  1. Valentina

    July 24, 2016 at 18:55

    Nici eu nu inteleg. Eu am prieteni cu care nu vorbesc des si uit data zilei de nastere, dar imi aminteste fb. Incerc totusi sa ii sun, mesajul pe fb imi pare ultima varianta.
    De ce i-as ura surorii mele ( sau altcuiva ) “la multi ani!” pe fb cand zambetul si imbratisarea ei imi aduc o bucurie super mare…
    Totusi, poate nu inteleg pentru ca si eu sunt capricorn :p

    • Sonia Argint Ionescu

      Sonia Argint Ionescu

      July 24, 2016 at 18:59

      🙂

  2. mariana

    August 4, 2016 at 10:24

    asa este!
    si eu consider ca unele lucruri trebuie sa ramana personale,sant lucruri care nu trebuie impartasite chiar cu toata lumea si pt care nu trebuie facut tam-tam,pe facebook,etc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in Love