Cu adolescenții mei la fine dining. O experiență de cultură generală.(P)

Am făcut-o și pe asta! Mi-am scos băieții la fine dining și a fost chiar WOW! Dar nu de la început … pentru că, desigur, așa cum lesne vă puteți imagina, a fost nevoie de lupte de convingere. Nu știu cât de receptivi sunt alți tineri la invitațiile și sugestiile părinților de a face lucruri împreună (care uneori implică și poze, ce-i drept până la poze sunt alte lupte de dus), dar ai mei sunt foarte reticenți. Poate că viața extrem de social și expusă a mamei lor 🙂 este compensată prin dorința lor opusă, adică de a fi foarte privați. Dorință pe care o și respect într-o mare măsură. Totuși, când Nespresso m-a invitat alături de câteva persoane dragi la o cină de degustare la Kaiamo, ei au fost primii și cei mai iubiți la care m-am gândit.

Așa cum am scris în articolul anterior din seria dedicată experiențelor culinare fine dining, consider că ele fac parte din cultura generală a unui om care dorește să trăiască și să fie integrat social. În plus, gusturile se formează prin încercări. Și asta este ceea mi-am dorit să le ofer și celor doi băieți ai mei majori, ceva ce nu au mai trait, un moment care să le deschidă noi orizonturi.

Cu acest gând în minte mi-am început pledoaria în fața lor pentru a-i determina să accepte invitația la cina de fine dining. Recunosc că am avut și un ajutor secret, care le-a vorbit pe energia lor masculină și a contribuit la faptul că în urmă cu două săptămâni am trecut împreună pragul celui mai cool concept de restaurant fine dining din România, Kaiamo, pentru o cină cu un meniu de degustare care includea nici mai mult, nici mai puțin de 20 de feluri de mâncare. Ba mint … mai mult, pentru că au fost și câteva inter mezzo-uri surpriză. Ei bine, această aventură nu a fost doar despre savurarea mâncării delicioase. A fost de-a dreptul o provocare de răbdare, educație culinară și, în cele din urmă, o experiență de conexiune valoroasă.

Alegerea restaurantului potrivit

Călătoria a început cu o selecție atentă a restaurantului. A fost crucial ca locul în care ajungem să servească nu doar mâncare excepțională, ci să și ofere o atmosferă în care băieții mei să se simtă confortabil. Nu cred că se putea ceva mai potrivit decât Kaiamo, în top 3 cele mai bune restaurant din România, condus în bucătărie de super-talentatul Chef Radu Ionescu și în restul activităților de partenera sa, Cezara Tănase sau ”Cezara Kaiamo”, cum este alintată. Un loc special, cu un décor aparte și cu poveste, cu reputație pentru bucătăria inovatoare și atmosfera relaxată, după cum ne explică și Cezara: ”Ne place să spunem o experiență completă de fine dining, but without the pressure of fine dining. Este important ca oaspeții să se simtă comod și să se bucure de fiecare moment.”

Te rog să îmi spui câteva cuvinte despre modul în care ați decorat restaurantul. Știu că multe dintre piesele care îl alcătuiesc au o poveste aparte: tabloul cu flori albe, ”masa de familie” din separeu … nimic nu este întâmplător.

”Ne-am dorit un restaurant concept, în care să îmbinăm partea de interior design cu sufletul restaurantului : bucătăria.

Chef Radu avea o idee destul de clară despre tipul de cuisine pe care dorea să îl implementeze la KAIAMO (produse locale, pe cât posibil, meniu sezonier, meniu de degustare, s.a.m.d). Partea de interior design este inspirată din cultură noastră, influențată de amintiri din copilărie și lucruri tradițional românești, transpuse într-o direcție modernă. Practic, așa simțim noi România dpdv gastronomic, dar și din punct de vedere al design-ului. De la lemnul recuperat (tot lemnul din restaurant este lemn recuparat / salvat din diverse zone ale României, de la conace , școli , clădiri care nu au mai putut fi restaurate), la covorul țesut la gherghef, la Chef’s Table care este făcut dintr-o TROIȚă veche de la o mănăstire de lângă Timișoara. Totul are o poveste, atât în farfurie cât și toate elementele de décor ce îi înconjoară pe oaspeți.

KAIAMO este și un proiect foarte personal, iar Chef Radu a fost implicat în procesul de design de la prima cărămidă până la ultimul bec. Fiind un proiect personal, dar și un proiect de familie, Radu a dorit să introducă câteva elemente personale cu o poveste deosebită: spre exemplu, tabloul de la Chef’s Table este pictat de străbunicul lui. În tablou regăsim un buchet superb de crizanteme albe, acestea fiind florile pe care le-a primit bunica lui Radu, Bobo, în ziua în care s-a născut mama lui Radu, Carmen. Deoarece pe vremea aceea nu există aparate de fotografiat în casa fiecăruia, cum avem în ziua de azi, străbunicul lui a vrut să imortalizeze în stilul lui, prorpiu & personal, acest moment important în viață familiei lor.”

Toate aceste povești le-au captat atenția băieților, care desigur, la început, au jucat rolul de total dezinteresați. Încet, încet au ciulit urechile la aceste povești foarte diferite de cele pe care le aud zi de zi la prieteni. Până la urmă asta este parte din scopul meu.

Stabilirea așteptărilor

Înainte de a porni spre această aventură culinară, am alocat timp pentru a discuta despre experiența ce va urma. Am subliniat că nu avea să fie vorba doar despre a merge la un restaurant oarecare și a mânca ceva. Era o ocazie de a descoperi noi arome, de a fi surprinși de modurile inedite în care sunt gătite anumite ingredient cunoscute lor și de a se angaja în conversații semnificative.

Experiența senzorială a meniului de degustare

Odată ajunși la restaurant, călătoria a început cu adevărat. Felurile pregătite de Chef Radu Ionescu poartă denumiri surprinzătoare, care uneori ascund mici indicii despre ce conține ”Ai sfeclit-o!”, ”De peste mări și țări” sau ”What else?”. 🙂

O călătorie meticulos organizată prin diferite feluri de mâncare, fiecare oferind o combinație unică de ingrediente și prezentare. De la amuse-bouche-uri la preparate vegetale, cu pește sau carne, fiecare fel de mâncare a fost o operă de artă pe farfurie.

Ce te inspiră, Radu, în crearea unui dish? Care este călătoria ta de la idee la farfurie?

“Primesc această întrebare destul de des de la oaspeții care îmi spun: OK, înțeleg că gătești sezonier, dar cum ai descrie stilul tău de gătit?

Cei de la World’s 50 BEST l-au numit EXPERIMENTAL ROMANIAN CUISINE. Mie îmi place să cred îmi gătesc amintirile. De la perioada când copilaream în România și mă aștepta bunica mea, Bobo, cu mâncare gatita acasă, la perioada în care am fost student în Londra și, evident, perioada când am fost student la Le Cordon Bleu, al doilea cel mai prestigios Institut Culinar din lume.

Perioada în care am lucrat în Londra, a fost, de asemenea, o perioada care mi-a influențat stilul de gătit. Inspirația vine câteodată din călătoriile mele, câteodată mă inspiră un produs de bună calitate în jurul căruia vreau să creez o poveste în farfurie, sau pur și simplu devin nostalgic cu privire la copilăria mea și vreau să recreez anumite gusturi.”

Unul dintre aspectele cele mai satisfăcătoare ale acestei experiențe a fost să văd curiozitatea și dorința băieților mei de a înțelege felurile de mâncare așezate în fața lor. Am discutat despre originea ingredientelor, metodele de gătit și subtilitățile gusturilor. Acest proces de descoperire a fost atât educativ, cât și revelator pentru noi toți. Iar la acest aspect a contribuit din plin personalul bine antrenat, care la fiecare farfurie face o introducere.

Cum alegeți ingredientele? Știu că este foarte important pentru tine să fie locale … doar cu ele gătești?

”Avem o filosofie foarte simplă: încercăm să gătim pe cât posibil cu ingrediente locale, însă fără să compromitem calitatea produsului. Dacă găsesc un fruct cu un gust incredibil produs în România, spre exemplu căpșuni, o să le folosesc când sunt în sezon, în loc să mă îndrept către o căpșună de import care arată foarte bine, dar nu are nici un gust.

Calitatea produselor care intră în bucătăria mea este cel mai important aspect. Sau cum îmi spuneau la Cordon Bleu “a dish will never be better than the ingredients you use!”.

Trebuie totuși să menționez că ne străduim să lucrăm cât mai multe cu produse de bună calitate din România, însă mi se pare periculos să afirmi “we are 100%” atâta vreme cât ai ciocolată și cafea în meniu. Aceste produse nu vor crește niciodată în România, deoarece nu este climatul potrivit pentru ele, însă le folosesc cu drag în bucătăria KAIAMO pentru a crea deserturi delicioase pentru oaspeții noștri (n.r. deserturile KAIAMO sunt fără zahăr, îndulcite cu sirop de miere, melasă sau ciocolată no added sugar). Dar, trebuie să menționez că sunt și produse cu care îmi place foarte mult să gătesc, cum ar fi caracatița, pe care le introduc în meniurile de degustare, deoarece simt că este un dish de care mi-ar plăcea să se bucure toți oaspeții care ne trec pragul.”

Pe măsură ce am pătruns mai adânc în meniu, a devenit evident că răbdarea era cheia către succes. Meniurile de degustare lungi pot fi copleșitoare. Așa cum spuneam, în cazul de față, aveam pregătit meniul de autor de 20 de feluri. Vă rog să calculați min. 10 minute pentru fiecare farfurie … da, minim 3 ore jumate de stat pe scaun. Am avut grijă să le reamintesc băieților să savureze fiecare înghițitură și să aprecieze meșteșugul care intră în fiecare fel de mâncare. Am discutat despre cum ritmul lent al bucătăriei fine permite reflecție și conversații semnificative.

Și m-am bucurat să îi văd că au fost deschiși să guste chiar și un cocktail non-alcoolic, Nespresso Martini, pe bază de cafea.

Apropos de Nespresso, povesteam zilele trecute pe Instagram că sunt deosebit de încântată să descopăr în locurile în care merg (clinici stamatologice, salon de beauty, hoteluri & spa) că oferă clienților Nespresso Professional, gama profesională a brandului pentru partenerii HoReCa. Ei bine, locul acestui brand, cu care îmi face o deosebită plăcere să lucrez de mai bine de cinci ani, este fără doar și poate în cele mai alese restaurant și localuri. Am găsit chiar un nou sens sintagmei B2B (n.r. business to business): BEST to BEST. 🙂

La Kaiamo, locul unde creativitatea este la ea acasă, am constatat că servesc cafeaua în ceștile mele preferate: Espresso Cups ORIGIN! Sunt superbe și perfect integrate în decorul restaurantului.

Și apropos de creativitate, vedeți voi acest suport de capsule? Mi-ar plăcea să ghiciți ce conține pe post de capsule … dar vă voi spune eu. Sunt praline de ciocolată umplute cu ganache din cafea Nespresso & cardamon. Senzațional din punct de vedere gust și prezentare!

Revenind la experiența cu băieții, ceea ce a făcut cu adevărat această aventură specială a fost legătura care s-a format între noi în acele ore. Explorarea comună a gusturilor și discuțiile de la masă, au oferit o ocazie diferită să ne conectăm la un nivel diferit.

A fost un memento despre cum mâncarea poate aduce oamenii împreună și poate crea amintiri de durată. Și ca să vă ofer un exemplu, mi-a plăcut enorm când Marc a încercat margareta electrică, o jumătate dintr-o micuță floare care ne-a fost servită înainte de desert. De ce? Pentru că senzația de explozie acidă pe care o dezvoltă în gură are menirea de a neutraliza gustul mâncării consumate în prealabil și de a intensifica gustul desertului. Pentru un adult obișnuit cu chestii mai puțin obișnuite, a fost ceva ce mi-a făcut pielea de găină. Marc în schimb a fost extrem de deschis și intrigat de senzația pe care i-a produs-o. A fost curios și apoi a sesizat din proprie inițiativă dimensiunea gustului din primul desert.

De asemenea, a avut o mare capacitate de a argumenta de ce îi place un fel de mâncare și de ce altul nu îi place. Ori asta este FIX ceea ce voiam să obțin.

Introducerea adolescenților în conceptul de fine dining, desigur, nu este neapărat o practică obișnuită, dar este o experiență care poate fi incredibil de educativă. Este o lecție despre răbdare, etichetă și importanța savurării momentelor frumoase ale vieții.

În concluzie, incursiunea mea în lumea bucătăriei fine sau fine dining cu băieții mei adolescenți a fost un succes de care îmi voi aminti multă vreme. Și prin prisma forografiilor pe care le vedeți. A fost o experiență cool și educativă pentru noi toți. Bucătăria fină nu este doar despre mâncare; este despre conectare, învățare și crearea de amintiri. Așadar, dragi părinți, nu ezitați să porniți în călătoria voastră culinară alături de tinerii voștri copii – s-ar putea să devină o tradiție prețioasă pentru familia voastră. Una care se va transmite poate din generație în generație.

Foto: Mugur Cristescu

***