#SheDoer: Valeria Van Groningen (campioană olimpică)

Valeria van Groningen este un om cald. Este un om lângă care te simți bine. Un om care te ascultă și care empatizează cu interlocutorul. Este blândă dar determinată, caracteristică care sigur a ajutat-o să devină campionă olimpică la canotaj, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles în 1984. Și este omul care a pus România pe harta maratoanelor internaționale și a reușit, alături de echipa ei minunată (vă zic asta pentru că îi știu pe toți cei implicați) să adune peste 20.000 de alergători la Maratonul București 2019.

Din păcate, anul 2020 a însemnat o pauză în calendarul alergărilor stradale și asta mie mi se pare foarte trist pentru că sunt genul de evenimente cu multă energie pozitivă de care noi, bucureștienii avem mare nevoie. Dar Valeria Van Groningen continuă să rămână optimistă față de viitor. Și chiar și în aceste condiții de viață neobișnuite cu care ne confruntăm, a găsit o soluție. Duminică, 11 octombrie 2020, 250 de alergători profesioniști vor lua startul Maratonului București. Acești sportivi se vor putea califica pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, competița aceasta fiind acreditată Bronze label de World Athletics.

Noi, ceilalți alergători amatori :), avem posibilitatea ca în intervalul 11-18 octombrie să participăm virtual la Maratonul București. Tot ce trebuie să facem este să alegem una dintre cursele de 42 km, 21km, 15km, 10km și 5km sau cursa ”aleargă cât poți” și să ne înscriem la acest link https://registration.mylaps.com/marathonvirtualrun apoi să alergăm pe traseul ales chiar de noi. 

Practic fiecare dintre noi își alege nu doar distanța, ci și traseul pe care dorește să alerge. Așadar, dacă voiai de mult să te înscrii într-o competiție de alergare, iată că și aceasta poate fi șansa ta să începi cu cât poți tu să alergi. Dar despre toate acestea ne oferă detalii Valeria Van Groningen în rândurile următoare. 

1. Ce te-a determinat să organizezi la începuturi un maraton în București? Cum au decurs lucrurile în timp? Românii nu prea erau iubitori de mișcare … 

Primul meu maraton, l-am alergat în Olanda, pe vremea când locuiam acolo în 1990, iar în România, în 1994, am alergat pentru prima dată la maratonul organizat de domnul Silviu Dumitrescu, un mare antrenor de altetism, acum în vârstă de 94 de ani. Acest maraton avea startul la Universitate, traseul mergea până la Săftica, iar finish-ul era pe Stadionul Iolanda Balaș. Am alergat patru maratoane în București, ultimul organizat în 2003. Începând din 1994, am alergat câte două maratoane pe an, în aproape toate capitalele Europei, dar și peste ocean, în Chicago, Los Angeles și New York. M-am antrenat și am participat la aceste maratoane, împreună cu soțul meu.  Mi-a plăcut foarte mult atmosfera și energia de la aceste evenimente și mi-am dorit ca și Bucureștiul să aibă un maraton al lui, organizat la standarde internaționale.

În 2008 am început Maratonul București cu 1000 de persoane, care au parcurs distanțe de 2,8 km, 10 km, semimaraton (n.r. 21km) și maraton (n.r. 42km).  Maratonul București a crescut organic de la an la an, iar anul trecut, la cea de a XII-a ediție au participat 20.000 de alergători.

2. Anul acesta au fost anulate mai toate evenimentele. Voi totuși ați reușit să faceți ceva. Cum a afectat pandemia de Covid-19 evenimentul de anul acesta și cum crezi că va arăta în viitor sportul de stradă la acest nivel?

Duminică vom organiza ediția specială de 250 de participanți, la care alergătorii profesioniști se pot califica pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo, ceea ce ne onorează, pentru că această competiție este acreditată Bronze label de World Athletics. Alergătorii amatori au ocazia să participe virtual, să aleagă distanța pentru care sunt pregătiți și să susțină cauza socială sau de mediu în care cred. ONG-urile au nevoie de finanțare în această perioadă dificilă, când fondurile sunt direcționate în special către combaterea COVID. Sperăm ca anul viitor să revenim la normal, pentru că ne lipsește energia de la start, bucuria alergătorilor care își depășesc limitele.

3. Până în 2030, Federația Mondială a Obezității estimează că aproape 500.000 de copii între 4-19 ani vor suferi de obezitate în România. Cum putem să-i motivăm pe copii să facă sport?

Motivația vine din familie, prin puterea exemplului, dacă părinții fac mișcare, la fel vor face și copiii. Totul este educație, de la ce mâncăm, cum ne comportăm în societate, cu arătăm. Problema nu este numai în România, este în toată lumea. Copiii pierd prea mult timp cu gadgeturile, nu fac mișcare, mănâncă incorect, se trezesc târziu, au un stil de viață nesănătos. Dacă părinții nu gestionează corect aceste probleme, vom avea copii obezi. Încurajăm copiii să facă sport, la evenimentele noastre participă 3.800 de copii la fiecare ediție și 2500 de adolescenți. Mai mult decât atât, avem un program prin care mergem împreună cu campionii olimpici la școli pentru a le oferi modele de viață.

4. Ai doi băieți mari. Au făcut sport de performanță? I-ai încurajat în direcția aceasta?

Noi am făcut sport toată viața, în școală au făcut sport, iar la Universitate au făcut canotaj de performanță. Simon, mezinul nostru chiar a participat la două campionate mondiale de tineret, cu echipa Olandei. I-am încurajat să facă mișcare, nu a fost întotdeauna ușor, dar acum, la maturitate, iubesc sportul și l-au inclus în programul zilnic, au un stil de viață sănătos.

5. Reușitele sportului românesc înainte de 1989 sunt remarcabile. Cu toate acestea, ce s-a schimbat în sportul din țara noastră după Revoluție? Și ce trebuie “mișcat” azi pentru a face performanță ca înainte?

Este o mentalitate învechită, dacă ne uităm la gimnastică, spre exemplu, avem antrenori români peste tot în lume, dar în România nu mai reușim să ne calificăm sportivi la campionatele mondiale. Nu se mai fac orele de sport ca înainte, iar unii părinții chiar le obțin copiilor scutiri de la sport. Pe vremuri, exista Daciada, o pepinieră foarte bună de selecție la nivel național, pentru sportivii de performanță. Poate că nici era tehnologiei nu prea ajută.

6. Studiile arată că femeile fac mai mult sport decât bărbații. Din experiența pe care o aveți: sunt femeile românce mai puțin dinamice în comparație cu bărbații? Cam care este proporția în România între sexe la acest capitol?

Ceea ce pot să spun este că la Maratonul București numărul femeilor este doar cu puțin mai mic față de cel al bărbaților, iar procentul este în creștere de la an la an.

7. Ce înseamnă “NR.1” pentru tine?

Numărul 1 înseamnă multă muncă și ambiție, indiferent de domeniul în care activezi.

8. În ultimul timp feminismul este pe buzele tuturor, se vorbește mult despre poziția femeii în societate și în toate activitățile. Cum te-ai simțit ca femeie în sport? Existau discriminări de vreun fel? Și dacă da, cum consideri că s-au schimbat lucrurile de atunci și până acum?

Am simțit diferența la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice, când, la canotaj, sportul pe care l-am practicat, s-a trecut de la 1000 m distanța feminină, la 2000 m. Pentru mine a fost destul de greu, dar totuși a fost un avantaj, pentru că am obținut record, iar distanța fiind diferită acum, nu se mai poate doborî. Nu m-am simțit discriminată niciodată, consider că nu trebuie să ne comparăm cu bărbații, în sport nu vom reuși să îi depășim. În alte domenii, femeile sunt foarte creative, sunt foarte multe femei în funcții importante. Femeile sunt mai empatice, dar pot fi și foarte puternice.

9. Ești un om preocupat de frumos, de artă, de cultură. Citești mult. Te rog să recomanzi unul, două sau trei titluri de cărți care te-au marcat sau, pur și simplu, care ți-au plăcut.

Îmi place foarte mult să citesc și din fiecare carte învăț ceva. Acum citesc “Istoria secretă” de Donna Tartt, am mai citit “Sticletele”  de aceeași autoare, cărți pe care le recomand. “Why we age and why we don’t have to” de David A. Sinclair, PhD este o altă carte pe care am citit-o recent, “Sub vulcan” de Malcolm Lowry, mi-a plăcut, de asemenea mult.

10. Cum definești succesul?

Pentru unii oameni este atunci când ai o familie fericită, pentru alții succesul în afaceri, o viață împlinită, pentru alții depășirea limitelor, când aleargă un maraton sau parcurg un traseu dificil pe munte. Poți să ai succes într-un domeniu, dar neglijezi alte aspecte – familia sau sănătatea. Pentru a reuși să ai succes, este important să întrunești anumite calități. Ele pot fi înnăscute sau le poți dezvolta pentru a reuși să îți atingi scopul propus. Ai nevoie de multă determinare, să știi ce vrei și să faci tot ceea ce îți stă în putință pentru a obține ceea ce îți dorești.

11. Cum ai descrie femeia?

Femeia este soție, prietenă, este în spatele fiecărui om de succes, femeia reprezintă frumosul.

12. Ce te face fericită?

Mă bucur de fiecare clipă. Văd oameni care participă la evenimente, la cină, la restaurant, dar ei nu sunt în mod real prezenți acolo, sunt tot timpul conectați online. Încerc să mă bucur de fiecare moment – indiferent că alerg, merg la o cină cu prietenii sau la o plimbare în parc.

13. Ai o mantră, un motto după care te-ai ghidat în cursul vieții? Sau pe care o repeți atunci când îți este greu?

Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.

14. Chiar, care consideri că a fost un moment dificil în viața ta și cum l-ai depășit?

A fost dificil când am depus actele de căsătorie în 1985, am așteptat actele de la Guvernul Român din perioada aceea 7 luni, apoi plecarea în necunoscut în Olanda, fără să vorbesc limba olandeză. Dar am fost înconjurată de oamenii frumoși, care au fost tot timpul alături de mine și m-au ajutat să depășesc momentele grele.

15. De ce ești un doer?

Nu am dat niciodată înapoi, indiferent ce piedici au apărut, am încercat să le rezolv și să merg mai departe.

***