Viața privată este o viață fericită. Care este prețul pe care îl plătești când te expui și de ce este mai sănătos să o faci cu moderație.

Sunt un om cu expunere publică de la 17 ani. Am apărut în reviste și diverse publicații, în interviuri, la televizor, în social media. De când mă știu, o parte din ceea ce fac a fost prezentată acelui publicul care a fost interesat de persoana mea dar informațiile au ajuns și la cei care poate nu le doreau. Și totuși, în acești peste 25 de ani de activitate am reușit să țin mult din ceea ce înseamnă viața privată în spatele ecranelor. De ce? Deși în acest lung timp încă mai sunt oameni care întrebă !dar cine este Sonia Argint?” din cauză că nu am ocupat prima pagină a tabloidelor cu viața mea personală, am preferat așa și am constatat că așa este mai sănătos pe termen lung pentru mine și pentru cei de lângă mine.

Într-o lume dominată de expunerea excesivă pe rețelele sociale și de conexiune constantă, ideea de a-ți păstra viața privată poate părea învechită. Oamenii își arată casele și uneori interiorul dulapurilor, își arată copiii, partenerii, părinții, prietenii, locurile în care merg, își expun situații de viață frumoase sau grele. Arată călătoriile în care merg, ce mănâncă, ce citesc, ce ascultă și lista poate continua. Dau despre ei pe gratis și din voință proprie informații care nu știu cui servesc? Oare ego-ului? Mă fac și eu un pic ”vinovată” de aceste apucături, pentru că trebuie să arăt și un pic despre realitatea mea ca lumea să se conecteze la mine și eu la ea și ca mesajul meu să fie recepționat (people need to relate). Dar totul a fost cu măsură și destul de bine filtrat.

Dar v-aș întreba, dacă aveți despre o persoană pe care nu o cunoașteți în carne și oase, care nu vă este nici rudă, nici prieten/ă toate aceste informații, dacă ați fi zi de zi părtași la bucuriile, tristețile, reușitele și eșecurile ei, la chestiuni importante pentru ea sau la niște nimicuri cu care-și arde timpul, la ce vă ajută în mod real? Iar acum, desigur, aș pune întrebarea invers, către mine: dacă eu aș expune toate aceste lucruri, la ce mi-ar fi de folos? Și totuși întrebarea cu adevărat legitimă ar fi ”ce s-ar putea întâmpla rău dacă mi-aș expune atât de mult viața privată”?

Într-o lume dominată de expunerea excesivă pe rețelele sociale și de conexiune constantă, ideea de a-ți păstra viața privată poate părea învechită.

O persoană cu expunere publică înseamnă că este o persoană care merge pe stradă și ar trebui să fie oameni care să o recunoască. Corect? Asta presupune că desfășoară o activitatea într-un domeniu cu adresabilitate largă. În principal în zona media. Dar acea lume care știe ”cine este X”, trebuie să știe și cum îi arată copiii în fiecare moment al evoluției lor? Ați remarcat că există deja acest curent în rândul vedetelor de la Holywood de a nu își mai arăta copii? Nu, nu este o întâmplare. Expunerea excesivă a vieții personale atrage, din păcate, mai mult rău decât bine. Oameni care te judecă, care știu mai bine ce trebuie să faci sau cum ești. În plus, este expusă viața unor ființe care nu au puterea de a se apăra și care poate la adolescență (sau în alte etape sensibile ale vieților lor), nu vor dori să fie recunoscuți pe stradă. Poate vor să își construiască vieți (fericite) în anonimat. Știu că majoritatea celor care se expun în online, cu business sau fără, se ”folosesc” de copii pentru atenție sau campanii. În continuare sunt foarte împotriva acestui lucru. Credința mea este în continuare că vreau să fiu urmărită pentru informațiile pe care le ofer, nu pentru cât de drăguți sunt copiii mei.

Așa că astăzi vă propun un exercițiu prin care să analizăm un pic care este prețul pe care îl plătim atunci când expunem excesiv în Social Media viața privată. Care sunt efectele negative asupra existenței noastre? Pentru că psihologia vine cu dovezi convingătoare pentru a te determina să protejezi detaliile vieții tale personale. 

• Deciziile tale și viața ta sunt influențate de părerile altora. 

Atunci când există expunere, există și speculații pentru că oamenii iau bucățile pe care le oferi (unele adevărate, altele inventate – voi oare aveți idee cât de mult se inventează în (Social) Media, cât de multe situații sunt ”fabricate” și nu sunt pe bune?) și le pun cap la cap în funcție de experiențele, credințele sau valorile proprii. Iar acestea pot să nu aibă nicio legătură cu persoana ta. Oamenilor le plac bârfele, poveștile, situațiile incitante sau dramatice cu care își pot hrăni viețile plictisitoare uneori. Sau își pot spune diverse povești ca să se simtă mai bine în povestea lor. Realitatea este că de cele mai multe ori imaginea din exterior reflectă doar într-o mică măsură ce se întâmplă cu adevărat în viața celorlalți. Ei bine, atunci când expui mult, primești mult și nu bun  înapoi și de multe ori ceva ce nu are legătură cu tine. Dar informația ajunge la tine și fără să realizezi pune presiune pe deciziile pe care le iei.

Cercetările sugerează că dreptul la viață privată, confidențialitate este o nevoie psihologică fundamentală. Viața privată îți oferă un spațiu individual pentru a te recupera în momentele grele și pentru a te stabiliza conform propriei identități și propriilor nevoi, nu ale celor care știu mai bine ce e bine pentru tine. Și copii au dreptul la viață privată.

Mintea umană se luptă adesea cu nevoia de aprobare și validare socială. Psihologia ne învață că explicarea sau justificarea constantă în fața altora a alegerilor noastre de viață poate duce la disonanță cognitivă, o stare de disconfort mental care decurge din credințe contradictorii. Păstrarea vieții private eliberează de povara explicațiilor inutile, permițându-ți să-ți aliniezi acțiunile la valorile tale fără presiuni externe.

• Te distanțezi de oamenii reali din viața ta.

Îți expui viața personală, oamenii îți scriu, interacționezi cu ei, împărtășești … totul fain și bine. Dar te epuizezi. Și exact cu cei de lângă tine, care te iubesc, nu vei mai avea timp, disponibilitate și energie să comunici. Pentru că ți-ai luat rația.

Oamenii sunt ființe sociale cu o înclinație naturală spre formarea de conexiuni. Cu toate acestea, nu orice conexiune echivalează cu o prietenie autentică, cu o relație adevărată și valoroasă – fără să minimizez în vreu fel posibilitatea de lega relații faine cu oameni din online, care apoi ajung relații în offline. Împărtășirea fără discernământ a detaliilor intime din viața privată poate expune la interpretări greșite. Înțelegerea nuanțelor prieteniei din perspectivă psihologică subliniază importanța discernământului atunci când vine vorba de a divulga informațiilor personale. Trebuie tot timpul adresată întrebarea: „Este ceva ce trebuie să știe lumea despre mine?”

Calitatea peste cantitate este un principiu psihologic care se extinde la relațiile interpersonale. Supraexpunerea vieții personale poate dilua profunzimea și autenticitatea conexiunilor. Psihologii subliniază importanța dezvăluirii selective, împărtășirea aspectelor semnificative din viața privată cu cei care contează cu adevărat. Menținând un echilibru între deschidere și intimitate, se cultivă conexiuni mai profunde bazate pe încredere, înțelegere și respect reciproc.

• Anxietatea și depresia sunt deseori o consecință a expunerii excesive a vieții private.

Nu vi se pare ciudată epidemia de anxietate și depresie în rândul oamenilor de toate vârstele? În ciuda ”conexiunii”, problemele psihologice sunt în creștere. La fel ca și consumul de Social Media și viața privată ca subiect de expunere. Iar noi, oamenii, nu suntem obișnuiți la nivel subtil cu judecata zilnică a întregii lumi. Aceste lucruri îi afectează pe fiecare în mod diferit, dar este clar că mulți oameni se simt în mod regulat copleșiți de acest nivel de expunere.

Căutarea constantă a validării prin intermediul rețelelor sociale poate duce la anxietate, stimă de sine scăzută și sentimente de inadecvare. Compararea vieții cuiva cu filmele expuse ale altora, filmate/pozate cu grijă, poate contribui la o percepție distorsionată a realității și la un sentiment de ”eu nu sunt capabil/ă, eu nu am, viața mea nu e la fel de mișto”.

Intimitatea și liniștea sufletească au o conexiune profundă în domeniul psihologiei. Expunerea constantă a detaliilor vieții tale personale poate duce la niveluri crescute de stres și anxietate. Cercetările indică faptul că stabilirea limitelor personale și limitarea schimbului de informații pot contribui semnificativ la bunăstarea mentală. Prin crearea unei bariere psihologice între viața privată și controlul extern, apare un sentiment de control și liniște. Confirm!!

• Consum inutil al timpului și dependență.

Ați calculat vreodată cât timp petreceți zi de zi cu ochii în telefon pe Instagram, TikTok sau Facebook? În câte polemici fără sens intrați? Câte lucruri fără sens priviți și cum stați prinși spectatori în viețile altora? Dar dacă petreceți timp comunicându-vă viața zi de zi, oră de oră ce faceți? Sau filmați totul? Cât din timp se pierde și cât se pierde din experiența reală?

Împărtășirea vieții personale online poate deveni dependență, consumând cantități excesive de timp și atenție. Poate diminua experiențele din lumea reală, relațiile și creșterea personală, deoarece oamenii acordă prioritate prezenței online față de bunăstarea lor offline. Cu alte cuvinte, în loc de arătat nimicuri timp de 30 de minute, poate ar fi mai smart ca acel timp să fie dedicat lecturii unei cărți faine.

• Expunerea vieții personale înseamnă și mai puțină siguranță personală și a celor apropiați.

Dacă toată lumea știe unde stai, unde mergi, ce program ai etc. va exista și o mai mare expunere la riscuri. Studiile psihologice subliniază importanța siguranței și securității pentru sănătatea mintală. Dezvăluirea prea mult despre viața ta personală în domeniul public, în special pe rețelele sociale, te poate expune la diverse riscuri, inclusiv furtul de identitate, hărțuirea cibernetică sau atenție nedorită. Psihologia încurajează o abordare mai prudentă a schimbului de informații. Și tot legat de modul în care informațiile furnizate în Social Media pot face rău sau pot fi folosite de indivizi sau companii, vă las AICI un articol mai tehnic pe care eu cred că merită să-l citiți.

See Also

Medicina funcțională, o abordare holistică pentru îngrijirea sănătății

Ce se poate face pentru prevenirea și atenuarea efectelor secundare ale expunerii unor părți din viața privată?

Expunere conștientă și cu atenție la implicațiile pe termen lung.

Orice informație din viața personală oferită să fie dată cu precauție și cu gândire critică. Luați în considerare impactul potențial asupra confidențialității, relațiilor și bunăstării personale. Distribuie în mod responsabil și fii atent la implicațiile pe termen lung.

Gestionarea setărilor de confidențialitate.

Am realizat recent cât de multă presiune pune pe mine acel simplu ”seen”. Trebuie să răspund, ce va crede cineva dacă văd dar nu dau semn? Ori uneori chiar nu pot sau nu vreau. Ușor, ușor am mai făcut modificări și setări personalizate de confidențialitate pe platformele de social media. Pentru cine nu dorește expunerea vieții private într-un cadru necunoscut, există tot timpul opțiunea de limitare la accesul la informații personale și conținut la conexiuni de încredere.

Echilibru și moderație.

Găsirea unui echilibru sănătos între activitățile online și offline este esențială. Alocați timp specific pentru utilizarea rețelelor sociale și acordați prioritate interacțiunilor față în față, hobby-urilor și îngrijirii de sine. Limitați expunerea la conținutul online și practicați regulat detoxificări digitale.

În final, pe scurt, vreau să reiau faptul că știu, trăim aceste vremuri de BigBrother cu voia noastră. Da, se câștigă bani din activitatea în online. Dar aici este foarte important să avem conștiința propriilor vieți și să dăm cu atenție. Căci altfel, viața noastră privată reflectată prea mult în online poate deveni o sursă de stres cronic care se infiltrează subtil în orice. Toată lumea are nevoie de intimitate. Dar adesea chiar noi suntem cei care ne faultăm ajungând în punctul în care ne luptăm cu inamici invizibili în fața cărora suntem pradă sigură.

***