Femeia nebuna si gentile
Hai ca va spun de la bun inceput: bineinteles ca despre mine este vorba. Ca doar nu indrazneam sa numesc pe altcineva cu acest apelativ. 🙂 Ei bine, zilele trecute m-am convins ca nu am nicio sansa sa-mi revin.
Povestea incepe acum mai bine de un an si jumatate, cand am dat cu nasul de gentile O Bag. Mama a fost prima din familie care a aparut la brat cu una grej. Frumoasa, ce sa zic. Exact culoarea mea preferata pentru pulovere de casmir. Dar am zis ca mie nu-mi place… ca nu e din piele, ca mi se pare ca e cam de vara, ca parca are prea multa lume, ca nu ma las prinsa in “capcana” si tot asa. Macar am incercat…
Vara trecuta dau o fuga la magazin si am petrecut acolo mai bine de jumatate de ora de indecizie: sa fie culoare puternica sau mai soft? Sa merg spre roz sau mai bine spre albastru? Dar si grejul mamei imi facea cu ochiul, nu de alta, dar se incadra perfect in coloristica plina de imaginatie din dulapul meu. Ca sa mai schimb ceva in viata mea (chestii din astea marunte), ma decid sa devin si eu proprietara uneia intr-o culoare tare si aleg fucsia. Aaaa, SU-PER-BAAA!!
Sa va mai zic ca vreo saptamana m-a bantuit gandul sa o schimb totusi cu ceva mai potolit? 🙂 Dar am rezistat tentatiei si am zis ca asta e, am una tocmai buna pentru vara aceasta. Da, un an de zile a stat, frumos impachetata si nescoasa din punga magazinului. Pana recent, inainte sa plecam la mare. Daaar, tot am mai trecut eu pe la magazin ca sa vad ce alte culori mi-ar mai face cu ochiul… microbul incepea sa ma ajunga din urma cate un pic.
In magazin imi pica privirea pe un albastru frumoooos… “ciel” se numeste in paleta lor de culori. Dar inca o data imi ascult ratiunea de Capricorn cu picioarele pe pamant si imi zic ca una este more than enough. La ce atatea genti? Nici nu am unde sa le mai tin.
Relax… nu sunt chiar atat de rationala. A doua zi, de pe plaja, am sunat ca sa o retina pentru cand ma intorc. Doar la ea ma mai puteam gandi. Dar ghiniooon, cum ar spune cineva cunoscut. Se vanduse la o ora dupa ce iesisem eu cu o zi inainte din magazin.
Si cum dorinta este mai mare cand nu poti avea ceva fix atunci cand vrei, m-am pus pe lista de asteptare. Si ieri am primit telefonul de la Chasse aux Couleurs: “Dna. Ionescu, au venit gentutele!” Am lasat balta catel, purcel si copii si m-am instalat in secunda doi la Marriott ca nu care cumva sa fuga cineva cu geanta mea.
Dar situatia a fost mai grava decat va puteti imagina si decat ma asteptam. Pentru ca am gasit asta…
Pai eu acum ce fac? Ca imi place si asta, si asta, si asta!
Pana la urma, asa am ajuns acasa…
… am genti pana la… urmatoarea livrare de marfa. (am luat doar cosurile, fara accesorii pe care le utilizez de la cea de acasa ca se potrivesc. Deci ravagiul financiar nu este chiar asa mare!)
Va intrebati ce va zice sotul? Si eu ma intreb acelasi lucru. 🙂 Dar l-am pregatit cumva, cu o postare pe Facebook, asa ca are timp sa se linisteasca in drum spre casa. Si oricum va vedea ca am cumprat doar cosurile, fara accesorii. Pe acelea le folosesc de la prima geanta. Vedeti, fata responsabila!!
Aaaa, si ce am uitat sa va spun e ca in tot intervalul asta chinuitor de asteptare, nu am stat deloc cuminte. Pentru ca navigand pe Instagram (noua mea pasiune, ma gasiti cu numele @silversonia) am dat de alte genti naucitoare. De aceasta data, de unele intr-o combinatie de piele cu o tesatura Hmong. Sunt ale unui tanar designer roman, Andra Oprea, si nu m-am putut abtine la acest bucket in culoarea teal. Si ochii ii am pusi pe inca una. Vi le art intr-o postare viitoare.
Nu-i asa ca sunt tare frumoase? Acum ziceti-mi voi mie, cum e cu femeia nebuna si gentile? De cate genti are nevoie o femeie ca sa ii fie suficiente? Voi ati patit asa ceva vreodata?
Yours,
#Super… #CrazySonia
P.S.: Promit ca pana la sfarsitul anului sa nu ma mai ating… de genti.
P.P.S. si inca nu am ajuns la capitolul pantofi… ca durerea e si mai mare… 🙂