BEAUTY NEWS: secretele cosmeticelor coreene si un SUPER-concurs!

Eu cel mai rau am gafat in liceu….era la moda parul semipermanent….eu mica si voinica, buget aproape inexistent, am zis sa fiu si eu la moda 🙂 si sa pacalesc putin lipsa materiala mi-am impletit zeci de suvite subtirele seara . Si cum asta nu era tot…ma consultasem si cu o colega (care incercase metoda) si care m-a sfatuit ca inainte sa le desfac sa dau pe suvite cu putin ulei de par sa am stralucire la el. Dimineata…acel putin ulei de par din exces de zel..a fost putin mai mult…mi-a luat o vesnicie sa despletesc suvitele…si rezultatul a fost catstrofal….aratam ca un caine plouat ,slinos, ce mai ziceai ca am o matura in cap,evident una unsuroasa :). Timp sa ma spal pe cap nu am avut…asa ca am fost nevoita sa imi iau o caciula,chiar daca afara era primavara, si la ore m-am datbbolnava ,asta ca sa ma scuze profesorii ca stau cu caciula in cap in timpul orei… A fost o zi de cosmar. Si tot de pe la liceu…era o moda in liceu ca fetele sa ne conturam buzele cu dermatograf negru si ruj maro inchis…acum ca imi aduc aminte imi dau seama cat de horror aratam toate si mai ales ce mandre si frumoase eram de noi . Lista este mult mai lunga cu micile greseli. Asa am invatat ca moderatia este cea mai potrivita.

Sonia, si eu m-am “pensat” cu forfecuta cand eram in scoala generala. Norocul meu a fost ca doar genele si nu foarte tare. Si chiar am asteptat sincer sa creasca lungi si dese :)).
Gafa memorabila insa a venit in timpul liceului. Aveam un coleg de la o alta clasa care avea tot timpul parul foarte aranjat. Statea aproape perfect in masura in care perfectiunea exista, iar eu si prietena mea cea mai buna pendulam intre admiratie si invidie. Zilnic. Intr-una din zile am considerat ca nu facem decat sa ne mancam ficatii aiurea si in defavoarea noastra deoarece nestiind secretul pierdeam timp pretios in care puteam si noi sa fim dive. Asa ca l-am intrebat cum face sa aiba un asa par si misterul s-a dezlegat sub forma unui borcan de gel, pe care l-am achizitionat cu viteza luminii. Si pentru ca nu ne-a dat prin cap sa aflam cum se foloseste, ni l-am pus pe tot pe cap. Pot exista situatii in care lucrul acesta este normal insa noi nu eram intr-o astfel de situatie, deoarece nu posedam atata par cat pentru un borcan de gel. Eu aveam parul scurt iar pretena mea il avea pana la umar. Nu ai nevoie de imaginatie de artist sa intelegi cum aratam. Daca “Sora 13” batea cu coada, noi puteam sa ucidem cu parul. Era numai lame si ace, si asa ne-am dus la scoala. Si complet nelamurite asupa esecului nostru, am mers si am mai intrebat o data, direct la sursa invidiei noastre, si cum se foloseste. 🙂
N-am devenit dive nici dupa aceea, nici dupa liceu si nici acum nu suntem, dar avem experienta folosirii gelului de par – experienta care oricum nu ne mai foloseste la nimic. Sau cine stie! :))

multe greseli am facut si eu,de a lungul anilor,incat nici nu mi le mai amintesc pe toate!
una din ele a fost cand mi am pensat sprancenele foarte subtiri,cat un fir de par,si pe urma ,cand am vazut in ce hal arat,mi le am lasat sa creasca iar,sa se indeseasca!
nu spun in ce hal aratam,noroc ca purtam ochelari si se mai ascundeau sub rama ochelarilor!
alta gresala a fost cand imi dadeam cu crema anti aging in adolescenta,ca mi se pareau mai ‘serioase”,cand ma parfumam strident,”sa tina mirosul”,ca atunci nu gaseam parfumuri mai bune de calitate1
asu cand imi dadeam cu fixative ieftine,care miroseau intepator,si asteptam ,innainte sa ies din casa,”sa traca ” mirosul!
si cate si ami cate……

As putea fi denumita cu usurinta regina in materie de incercari esuate, dar doar in acest fel am ajuns sa ma cunosc mai bine si sa diferentiez produsele potrivite de cele mai putin potrivite. Un mare fail l-a constituit aplicarea culorilor stridente, care pe langa faptul ca ma maturizau, in mod clar ma puneau intr-o lumina negativa. Acum apreciez naturaletea si niciodata nu m-as reintoarce la acest obicei. O alta greseala frecventa a constituit in aplicarea pastei de dinti pe zonele problematice, iar langa faptul langa faptul ca eu traiam cu impresia ca o sa se rezolve, mi se sensibiliza si mai tare pielea. Iar partea cu tunsul sprancenelor… Been there, done that! Dar intelepciunea vine cu varsta, asadar ma bazez pe decizii potrivite in prezent 🙂

Cand eram mica aveam sprancenele fff dese si impreunate si imi era rusine cu acest lucru. Tinand cont ca implinisem 14 ani si tb sa imi fac buletinul m-am gandit sa imi schimb un pic look-ul si sa ma pensez singura! Zis si facut! Am intrat entuziasmata in baie cu penseta si in fata oglinzii am inceput sa smulg firele fara retineri cu gandul ca tb sa scap de “stuf”. Din pacate m-am oprit prea tarziu… cand am ramas doar cu cateva fire. Bineinteles ca poza din buletin mi-a “terorizat” adolescenta si am fost nerabdatoare sa fac 24ani doar ca sa imi schimb buletinul… Grija principala la noua poza din C.I. a fost ca sprancenele mele sa arate impecabil. Din pacate nu am reusit sa imi refac in mod natural sprancenele si sg optiune a fost sa apelez la micropigmentare… Alta greseala de beauty pe care am facut-o (dar nu m-a marcat la fel de mult) a fost ca m-am gandit sa imi ondulez parul rasucindu-l pe o perie rotunda. Problema e ca am ramas cu peria blocata si a tb sa ma tund ca sa pot scoate peria din par. Cred ca aveam 10-11ani atunci. Important e ca am invatat ceva din asta: ca nu tb sa ma mai pensez singura. P.S.: am descoperit intre timp si peria rotativa :-))