Now Reading
Contesa Gladys Bethlen: ”Niciodată nu trebuie să arăți că renunți. Trebuie vorbit despre soluții!”

Contesa Gladys Bethlen: ”Niciodată nu trebuie să arăți că renunți. Trebuie vorbit despre soluții!”

De când am zărit-o pentru prima dată pe Contesa Gladys Bethlen de Bethlen mi-am dat seama că am în față ceea ce numesc de mai mulți ani #SheDoer.

O doamnă minionă și filiformă, cu pas sprinten și vorba tot timpul pe buze. Nimic artificial, nimic somptuos cum ți-ai putea imagina la cineva cu un astfel de titlu nobiliar. Dar asta este ceva ce am constatat de cele mai multe ori în timp, ajungând în compania unor oameni care vin din medii aristocrate. Educația este cea care îndeamnă la modestie, eleganță discretă și, foarte important, nevoia de a aduce valoare fiecarui loc prin care trece.

Pe Gladys, așa cum mi-a îngăduit să mă adresez, am cunoscut-o recent când am plecat în scurta vacanță la Criș, unde închiriasem împreună cu prieteni “probabil una dintre cele mai frumoase locații din Transilvania”. Bethlen Estates s-au dovedit a fi pentru mine într-un top 2 din ce am experimentat mai frumos la noi în țară. Un conac refăcut excepțional până în cel mai mic detaliu. Ceva ce vezi mai ales prin revistele internaționale. Și nu, nu folosesc nici pe jumătate din termenii elogioși pe care îi merită.

Totul pornește de la povestea îndelungată a familie de nobili Bethlen, care au transformat Crișul, acest sătuc pitoresc, într-o comoară locală. Și cum sângele apă nu se face, urmașii familiei duc mai departe moștenirea lor culturală. Și o duc la cel mai înalt nivel. Cu profesionalism, implicare și, mai ales, cu suflet. Așa este și modul în care o vei simți și pe contesa Gladys Bethlen dacă vei ajunge oaspete al Bethlen Estates. Până atunci însă, te invit să citești acest interviu și să te bucuri de câteva lecții de viață prețioase din partea unei femei care și-a suflecat mânecile și arată ce înseamnă să fii ”hands on” pe tot ceea ce vrei să realizezi și să îți pui amprenta.

  1. Povestea familiei Bethlen începe în România, cu mult timp în urmă, în secolul al XII-lea. Strămoșii acestei familii erau oameni influenți și puternici, jucând un rol central în istoria transilvană, cu un lung șir de politicieni, diplomați, scriitori, funcționari publici și oameni de știință. Cum vă simțiți uitându-vă în urmă la realizările la strămoșilor dvs?

În primul rând aș dori să subliniez că nu sunt născută Bethlen, ci m-am căsătorit cu un membru al acestei familii. Soțul meu, Miklós, era foarte atașat de rădăcinile sale transilvănene și chiar din momentul în care am fost prezentată familiei sale ca viitoare lui soție, am fost atât de călduros primită, încât am simțit cu adevărat că devenise propria mea familie. Așadar, chiar de când soțul meu a plecat dintre noi în 2001, am continuat să țin pasul cu tradițiile și istoria lui și a familiei sale și am încercat să le comunic copiilor mei, Nikolaus și Katalin, tot ce mi-a spus și am învățat de la el de-a lungul anilor în care trăiserăm împreună.

  1. După cel de-al Doilea Război Mondial totul a fost luat cu brutalitate de către comuniști. Cu toate acestea, nu v-ați uitat niciodată rădăcinile și locurile de unde a pornit totul. Cum a reușit familia soțului și implicit a Dvs. să se întoarcă pe tărâmurile copilăriei lor? A fost regretatul dvs. soț, contele Miklos, cel care a început acest proces pentru a reveni la Criș? Și care a fost motivația de a vă întoarce și de a vă reconecta cu vechea moștenire?

Soțul meu s-a întors în Transilvania deja la sfârșitul anilor 1960, sprijinind rudele, foștii colegi de școală și pe atâția alții … atât cât a putut. După ce ne-am căsătorit, în anii 1970, am continuat să mergem împreună și mai târziu ne-am luat de fiecare dată copiii cu noi. Așa că, după moartea sa, am continuat să merg în Transilvania. A fost un proces firesc. Au fost întotdeauna călătorii de caritate, distribuind haine, mâncare, bani, tot ce era necesar celor care trăiau foarte precar.

  1. Mi-ați spus că v-ați întors în România acum 5 ani. Spuneți-ne mai multe, vă rog, de ce ați luat această decizie. A existat vreo moștenire care să fie împlinită? A fost vreun patrimoniu fizic de revendicat de la statul român? A avut succes?

Nu m-am întors în Transilvania acum 5 ani, aceasta este o ușoară neînțelegere. Fiul meu Nikolaus începuse să cumpere case deteriorate și abandonate, în Criș, satul ancestral al tatălui său. Știi, el începuse deja renovarea uneia dintre case. Este casa fostului îngrijitor pe care a decis să o transforme într-o pensiune, la fel ca pe toate celelalte pe care le cumpărase. Cu 6 ani în urmă, el mi-a cerut să supraveghez aceste lucrări de construcție și acesta este motivul pentru care de atunci sunt în Criș lunar.

 

Moșia familiei fusese restituită de Guvernul Român, dar fusese preluată de rudele care locuiau în Târgu Mureș. Deci, tot ce deținem în Criș, a fost cumpărat de la foștii proprietari de fiul meu și nu are nicio legătură cu restituirea.

  1. Strămoșii familiei Bethlen au construit castele și biserici fortificate, au înființat școli și au întemeiat satul Criș. Transilvania este renumită pentru peisajul ei rural neatins. A fost foarte diferit când v-ați întors la Criș?

În toți acești ani în care am călătorit în Transilvania, desigur, am putut observa progrese în infrastructură, cum ar fi lucrări de drumuri. Dar cu tristețe trebuie să recunosc că aspectul satelor a suferit modificări dramatice din cauza renovărilor … acoperișuri din țiglă modernă, termopane, uși moderne, tencuieli etc. De înțeles într-un fel, întrucât oamenii nu au bani pentru a plăti pentru materiale de construcție scumpe și vor să trăiască în prezent.

  1. Când oamenii ajung la o anumită vârstă, se știe că trec într-o etapă de confort și liniște. Gestionarea în mod activ a unor renovări mari într-o țară străină necesită un nivel imens de energie și un angajament puternic. Atunci când (re)construiești ceva de la zero, așa cum ați făcut-o, este pentru majoritatea dintre noi ca și când ai muta munți. Și Dvs. sunteți sunteți acolo trup și suflet! V-am văzut cu ochii mei în acțiune. 🙂 Cum faceți asta? Unde găsiți motivația și energia pentru a împinge totul mai departe și aține totul sub control?

Aceasta este o provocare enormă pentru mine și îmi creează mare bucurie să-mi pot susține fiul și să-l ajut în acest proiect. Am fost foarte norocoasă să găsesc și oamenii potriviți să lucreze aici, pe care să îi inspir prin implicarea mea sau, așa cum o numiți, prin energia mea. De-a lungul vieții, am avut diverse locuri de muncă, așa că această activitate nu este nimic excepțional pentru mine. Chiar simt că mă menține și este un dar minunat să pot contribui la acest proiect minunat al familiei noastre.

  1. Împreună cu câțiva prieteni, am savurat 4 zile grozave în ”Caretakers House”, prima proprietate pe care ați restaurat-o, împreună cu fiul Dvs, Nikolas. Am fost total surprinși de această experiență uimitoare și sunt destul de sigur că acest lucru a făcut parte dintr-o planificare minuțioasă. Vă rugăm să ne spuneți povestea din spatele casei și care a fost viziunea pe care ați avut-o când ați restaurat-o.

Am vrut să fie ca un adevărat cămin pentru cei interesați să stea în această frumoasă țară și să fie parte alături de noi din această experiență. Viziunea noastră a fost de a aduce înapoi o parte din gloria de odinioară a locului și de a face din Criș o destinație atractivă. Aceeași strategie va fi pusă în aplicare – sperăm – cu toate celelalte clădiri care încă își așteaptă renovarea.

  1. Casele pe care le oferiți spre închiriere sunt perfecte. M-a uimit câtă grijă și atenție puneți în fiecare detaliu, designul este fabulos, la fel și obiectele pe care le-ați ales. Totul este de cea mai bună calitate și foarte elegant. Câți oameni au fost implicați în acest proces? Ați lucrat meșteri locali? Și de ce ați decis să lucrați numai cu arhitecți străini?

Toate companiile implicate în lucrări, precum constructorul nostru, electricianul, instalatorul, tâmplarul sunt din România. Lucrăm în schimb cu designeri de interior străini iar mobilierul, faianța, toate decorațiunile interioare provin din străinătate, datorită standardelor noastre foarte ridicate de calitate și design.

Deci, în total sunt implicați 2 designeri de interior, un arhitect local pentru planificare, fiul meu, soția lui și cu mine.

  1. A fost cumva implicată comunitatea? Cum au privit ideea?

Avem trei angajați locali, administratorul nostru Erzsébet este din Sighișoara, și doi oameni din sat. Trebuie să recunosc că, în general, satul pare să nu fie cu adevărat interesat de proiectul nostru, dar, pentru că nu există o atitudine negativă, sunt foarte recunoscătoar.

See Also

  1. Cum a fost experiența Dvs. cu autoritățile locale? Există vreo recomandare pentru ei, din perspectiva unui investitor? Sau aveți sfaturi pentru alți investitori dispuși să vină în Transilvania?

Nu, dar, din nou, autoritățile locale cel puțin nu ne blochează. Așadar, nu aș putea da recomandări pentru investitori similari, deoarece ar putea exista atitudini diferite în funcție de județ.

  1. Comunitatea locală joacă întotdeauna un rol important în orice localitate, așa cum este și satul Criș. Oamenii sunt deseori reticenți la schimbări … V-ați confruntat cu provocări în timp ce încercați să faceți unele schimbări în jur? Care au fost obiectivele Dvs. inițiale și cum ați reușit să le urmați? Care a fost cea mai mare realizare legată de comunitate? Cum ați reușit să vă conectați cu comunitatea și să le faceți să simtă că prezența voastră va aduce mai multă valoare și prosperitate în regiune decât să le ia ceva?

Nu ne-am confruntat cu nicio provocare în ceea ce privesc schimbările, deoarece ne-am păstrat cu strictețe regula de a fi autentic în ceea ce reconstruim sau renovăm în ceea ce privește aspectul exterior al clădirii. Până acum ne-am menținut obiectivele inițiale. Inclusiv în implicarea față de comunitate. Distribuim în fiecare an pachete cadou (hrană) de Crăciun către fiecare gospodărie din sat și sunt foarte bine primite, acesta este feedback-ul pe care îl primim. Nu cred că cineva are senzația că îi luăm ceva. Localnicii consideră că este o treabă grozavă pe care o facem aici și unii dintre ei mi-au recunoscut chiar că le place foarte mult. Dar, deoarece până acum nimeni nu s-a arătat cu adevărat interesat să se implice, trag concluzia că nu și-au dat seama că am putea aduce mai multă valoare satului și prosperitate pentru ei înșiși.

  1. Aveți vreun moment special în Criș pe care vi-l amintiți cu drag?

Într-un anumit fel, fiecare zi pe care am petrecut-o și o petrec în Criș este un moment special. Îmi amintesc cu drag de atât de multe dintre ele, cu siguranță mai ales atunci când văd că atât de mulți meșteri lucrează în jur și par destul de fericiți să mă vadă apărând în fiecare dimineață și să lucrez la fel de mult sau chiar mai mult ca ei.

  1. Ați restaurat ”Caretakers House”, acum lucrați la al doilea proiect, ”Depner House”. Există un plan pentru următorii ani pe care îl puteți împărtăși cititorilor noștri?

Lucrăm la exteriorul primei case, am construit acolo o piscină. Lucrăm în același timp și la împrejurimile casei Depner și la peisagistica grădinii. Hambarul transformat în bucătărie are acum un sistem de irigare. Următoarea casă care va fi terminată va fi grajdul, sperăm până în noiembrie, și apoi va fi școala săsească, următorul proiect provocator.

  1. Ce înseamnă să fii contesă în anul 2021? Titlul vine cu un anumit tip de responsabilități? Dar vreun avantaj? Mai sunt oameni atinși de aceste titluri?

În prezent, a fi aristocrat nu are cu adevărat avantaje, înseamnă că ai putea fi urmărit mai atent în comportament, în ce reacții ai. Personal cred că înseamnă în primul rând responsabilitate față de cei pe care îi angajezi, față de cei care depind de tine. Niciodată nu trebuie să arăți că renunți. Trebuie să arăți continuitate, perseverență, nu se menționează problemele, ci trebuie vorbit despre soluții, trebuie împărtășite experiențele. Este o responsabilitate socială și cât se poate de multă grijă față de oricine care cere ajutor.

  1. În ultimii 5 ani ați călătorit foarte mult, de la Viena la Criș și înapoi. Două locuri atât de diferite. Cum arată o zi din viața în Criș?

Ziua mea în Criș începe devreme în fiecare dimineață, cu supravegherea lucrărilor, a diferitelor gospodării, a consumabilelor zilnice, a lucrărilor de birou și se termină târziu, din nou îngrijind oaspeții, îndeplinidu-le dorințele, ascultând eventualele sugestii și făcându-i să se simtă confortabil.

  1. Sunteți implicată de ceva vreme în acest proiect uimitor, așa că mi-ar plăcea să îmi spuneți când v-ați simțit cea mai fericită?

De când am avut oaspeți cu adevărat adorabili care ne simt implicarea, înțeleg ce ne dorim și către ce țintim, clienți care chiar apreciază calitatea finisajului și care, într-un final, pleacă de la noi ca prieteni – așa cum ați făcut-o și voi – acest lucru îmi oferă atât de multă bucurie și mă ajută să îmi încarc bateriile.

***

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2020 Doer. Toate drepturile rezervate. Made by 360advertising.

Scroll To Top