Din Europa adunate. Cafenele literare care au creat povești de-a lungul timpului
Astăzi vreau să ne dăm întâlnire în câteva dintre cele mai frumoase și faimoase cafenele literare din Europa. Istoria se scrie peste tot unde-i viață, iar într-o cafenea sau restaurant din orice colț al lumii s-ar putea să găsești un om a cărui inspirație va impresiona mase și va crea viață. Oo, și ce viață! Dacă iubești să călătorești, în afară de prețioasele puncte turistice în care vei ajunge, fă un drum la restaurantele care au făcut istorie în acel loc. Nu de alta, dar s-ar putea să ajungi pe urmele scriitorilor care au ridicat literatura la nivel de artă, a filosofilor care au dărâmat societăți și a politicienilor și oamenilor de cultură care au influențat națiuni. Sau măcar te vei simți un pic părtașă dintr-o energie specială. 🙂
Astăzi vreau să vii cu mine într-o incursiune cu miros de cafea, în lumea cafenelelor literare care au creat povești de-a lungul timpului. Cum ți se pare invitația?
Cafe de Flore, Paris
Lumea filosofică a secolului XX a fost puternic influențată de personalitățile care au stat la cafea, au luat micul-dejun și au avut discuții definitorii între pereții acestei cafenele.
Cafe de Flore, situată în inima cartierului Saint-Germain-des-Prés din Paris, este una dintre cele mai emblematice cafenele ale capitalei franceze și un simbol al vieții intelectuale pariziene. Deschisă la sfârșitul secolului al XIX-lea, cafeneaua a devenit, începând cu anii 1930, locul preferat al scriitorilor, filosofilor și artiștilor care au definit cultura modernă franceză. Printre clienții săi legendari se numără Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, care obișnuiau să-și petreacă aici ore întregi scriind, discutând idei existențialiste, observând trecătorii, discutând cu oamenii și bând cafea proaspătă.
Cine bea cafea, trăiește mai mult. Peste 50 de studii dovedesc legătura între cafea și longevitate
De asemenea, Albert Camus, Boris Vian, Truman Capote și Ernest Hemingway au fost atrași de atmosfera boemă și de efervescența intelectuală a locului. În perioada postbelică, Cafe de Flore a fost un veritabil centru al curentului existențialist și un spațiu al libertății de gândire. Cu timpul, cafeneaua a atras personalități și din alte domenii, artiști precum: Pablo Picasso, actori ca Brigitte Bardot sau designeri precum Karl Lagerfeld, care îi frecventau mesele discrete și elegante.
Astăzi, cafeneaua își păstrează farmecul autentic, cu oglinzile și banchetele roșii de altădată, rămânând un loc unde tradiția literară și eleganța pariziană se întâlnesc, într-un aer atemporal al rafinamentului francez.
View this post on Instagram
Les Deux Magots, Paris
Ei bine, asta nu este doar o cafenea clasică, este cafeneaua cu aromă de cinema, cum îmi place să-i spun. Nu de alta, dar este recunoscută în societatea franceză pentru numărul mare de actori și producători de film care îi trec pragul. Personalul este extrem de atent, îmbrăcat la patru ace, binevoitori și atenți cu clienții, iar meniul este recunoscut pentru savoarea extraordinară. Am ajuns aici când am vizitat pentru prima dată Parisul și trebuie să recunosc că sunt subiectivă. Mi-a plăcut enorm restaurantul! Am făcut rezervare online cu vreo trei zile înainte de a ajunge în oraș, așa că te sfătuiesc să faci la fel.
Istoric vorbind, Les Deux Magots, vecină cu Cafe de Flore, este una dintre cele mai vechi și mai rafinate cafenele literare ale Parisului. Deschisă în 1885, cafeneaua își datorează numele celor „doi magi” orientali care încă tronează pe coloanele sale interioare, amintind de originile exotice ale magazinului de mătase care a existat aici înainte. Wow! În prima jumătate a secolului XX, Les Deux Magots a devenit un veritabil centru al vieții culturale și intelectuale pariziene, atrăgând o pleiadă de scriitori, artiști și filosofi care au marcat epoca.
Aici se întâlneau Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, discutând idei care aveau să definească exisțentialismul francez. Ernest Hemingway, James Joyce, Albert Camus și Pablo Picasso frecventau și ei acest loc, transformându-l într-un adevărat laborator al modernismului european. În anii ’50, Les Deux Magots a continuat să fie un simbol al libertății de gândire și al boemei intelectuale, iar în 1933 s-a instituit Premiul Les Deux Magots, acordat anual unor scriitori contemporani francezi. O tradiție care rămâne vie și sper eu, mult timp de acum încolo.
Actualmente, cafeneaua păstrează farmecul parizian autentic, oferind vizitatorilor senzația că timpul nu mai curge și că ecoul conversațiilor marilor gânditori încă plutește în aer. Parcă îi vezi aievea, într-un colț semiintunecat, gata să le sorbi cuvintele și să le devii prieten.
View this post on Instagram
Caffe Florian, Veneția
Recunosc, faimosul tiramisu de la Caffe Florian nu m-a dat pe spate, dar experiența în sine da. Să stai într-un loc unde Charles Dickens ajunge adesea nu-i de ici, de colo, așa-i? Poate sunt eu prea impresionată de oamenii aceștia mari, dar n-am cum să mă prefac că nu au nicio importanță.
Caffe Florian, deschisă în 1720 în Piața San Marco din Veneția, este nu doar cea mai veche cafenea din Italia (da, ai citit bine!), ci și un simbol al rafinamentului, al artei și al spiritului cosmopolit care a definit orașul de pe lagună. De-a lungul secolelor, acest loc a fost martorul istoriei venețiene, de la epoca Republicii Serenissime până la zilele noastre, servind ca punct de întâlnire pentru aristocrația venețiană, artiști, scriitori și politicieni. Printre vizitatorii săi celebri s-au numărat Giacomo Casanova, Goethe, Charles Dickens, Lord Byron sau Marcel Proust, fiecare găsindu-și inspirația în atmosfera elegantă a salonului decorat cu oglinzi, fresce și catifea rubinie somptuoasă.
View this post on Instagram
Meniul Caffe Florian reflectă tradiția culinară italiană, îmbinând clasicul cu rafinamentul: cafeaua preparată după metode istorice, ciocolată densă și aromată, deserturile venețiene precum zaeti sau tiramisù, dar și selecții moderne de vinuri și aperitive locale. Experiența gastronomică este completată de orchestra care cântă zilnic în piață, amplificând farmecul romantic al locului. De altfel, Pavel Lungu, muzician născut peste Prut dar și cu cetățenie românească face parte din orchestra cafenelei, apărând chiar intr-o scenă scurtă cu Tom Hanks pentru filmul Inferno.
Cultural, Cafe Florian a devenit o instituție: un spațiu al dialogului artistic și al eleganței atemporale. Aici s-au pus bazele unor curente culturale, s-au purtat discuții filosofice și s-a născut ideea modernă de „cafenea europeană” – un loc unde gândirea, arta și convivialitatea se întâlnesc sub aceeași ceașcă de cafea.
View this post on Instagram
Cafe Central, Viena
Cafe Central din Viena, inaugurată în 1876 în Palatul Ferstel, este una dintre cele mai renumite cafenele din Europa și un simbol al culturii vieneze. În perioada de glorie a Imperiului Austro-Ungar, aceasta a devenit mai mult decât un simplu loc pentru cafea; a fost un veritabil centru al vieții intelectuale și artistice din capitală. Atmosfera elegantă, cu arcade în stil renascentist, oglinzi mari și atmosfera imperială, a atras scriitori, filosofi, politicieni și artiști care aveau să marcheze istoria culturală a Europei Centrale.
Printre clienții celebri ai cafenelei s-au numărat Sigmund Freud, Leon Troțki, Adolf Loos, Arthur Schnitzler, Stefan Zweig și Peter Altenberg, acesta din urmă având chiar o cutie poștală permanentă în cafenea. Locul era cunoscut drept „universitatea cafenelei”, deoarece aici se purtau discuții aprinse despre artă, știință și politică, într-o perioadă în care Viena era epicentrul inovației intelectuale. Dacă vrei să o vizitezi, înarmează-te cu răbdare, nu de alta, dar ori de câte ori am ajuns în Viena și am vrut să vin aici, coada imensă de oameni care așteptau la intrare m-a făcut să bat în retragere. Poate tu ești mai norocoasă. Este adevărat că nu am încercat să fac o rezervare, iar procesul se poate să fie mai simplu în acest caz, așa că fă-ți pe plac. Am auzit că ciocolata caldă aici este senzațională!
De-a lungul timpului, Café Central a devenit un simbol al identității vieneze, reprezentând spiritul rafinat, ironic și profund contemplativ al orașului. Astăzi, cafeneaua își păstrează atmosfera de altădată, oferind vizitatorilor nu doar prăjituri vieneze și cafea aromată, ci și o incursiune într-o epocă de mult apusă, dar care și-a găsit locul în modernitate.
View this post on Instagram
Els Quatre Gats, Barcelona
Ooo, Barcelona! Iubirea mea zgomotoasă și care nu tace niciodată. Iubesc Spania, Barcelona mi-e dragă, doar că mi-aș dori să nu fie atât de agitată. N-aș putea să locuiesc niciodată aici, habar n-am cum pot să funcționeze familiile cu copii în orașul acest gigantic, dar recunosc că mi-este tare drag. De aceea, dacă ajungi în epicentrul catalan este musai să faci o vizită renumitei cafenele Els Quatre Gats.
Cafeneaua-restaurant Els Quatre Gats („Cele Patru Pisici”) a fost inaugurată în 1897 și a devenit rapid nucleul mișcării moderniste catalane – un spațiu unde arta, literatura și inovația se împleteau în spiritul libertății și al puterii de expresie. Fondatorul localului, Pere Romeu, petrecuse o perioadă la Paris, unde a lucrat la Le Chat Noir, cabaretul boem deschis de Rodolphe Salis în 1881. Acolo, Romeu a intrat în contact cu lumea artiștilor, poeților și muzicienilor care frecventau localul, un adevărat spațiu de libertate creativă, umor, ironie și artă experimentală.
Fascinat de atmosfera cabaretului a dorit să aducă același model în Barcelona, adaptându-l spiritului catalan și mișcării moderniste care începuse să prindă contur la sfârșitul secolului XIX. Astfel, Els Quatre Gats a preluat nu doar numele jucăuș inspirat de „pisici”, ci și ideea de cafenea cabaret, unde se țineau spectacole, expoziții de artă, lecturi publice și concerte. Era un loc unde se contestau convențiile burgheze și se celebra libertatea artistică. Prin influența directă a lui Le Chat Noir, Els Quatre Gats a devenit un simbol al modernismului catalan și a transformat Barcelona într-un centru cultural vibrant, punând bazele unei tradiții de boemă intelectuală care continuă până astăzi.
Mai mult, la doar 17 ani Pablo Picasso a organizat aici prima sa expoziție, localul fiind deseori folosit pentru manifestări artistice de figuri centrale ale modernismului spaniol. Dacă vrei să mănânci tapas autentice, faimoasa paella barceloneză și să guști o varietate măricică de vinuri din regiunea Penedès, atunci nu rata Cele patru pisici.
View this post on Instagram
New York Cafe, Budapesta
New York Cafe este fără doar și poate palatul cafenelelor ungurești, pentru a cărui porție de doboș (bunicel) trebuie să faci rezervare în prealabil. Poate nu sunt eu prea norocoasă, dar localul este mereu plin și dacă nu vrei sp faci calea întoarsă îți recomand să-ți faci rezervare din timp direct pe Google.
Situată în inima Budapestei, pe Pesta Boulevard (Erzsébet körút 9–11), New York Cafe este una dintre cele mai emblematice și elegante cafenele din Europa. Deschisă în 1894 ca parte a prestigiosului New York Palace Hotel, locația a fost concepută ca un veritabil „castel al literaturii și artei”, cu un interior somptuos în stil neobaroc, picturi elaborate pe tavan, candelabre imense și oglinzi care amplifică lumina naturală, creând o atmosferă aproape regală.
View this post on Instagram
New York Cafe a devenit rapid centrul vieții culturale și literare din Budapesta începutului de secol XX. Aici se întâlneau scriitori, jurnaliști și artiști, în special colaboratori ai reviste literare Nyugat, care a definit literatura modernă maghiară. Printre personalitățile care i-au călcat pragul se numără Mihály Babits, Dezső Kosztolányi, Endre Ady, dar și muzicieni celebri sau figuri politice și sociale influențe ale vremii. Cafeneaua a fost un spațiu de dezbateri intelectuale, schimb de idei și inspirație creativă, fiind supranumită „cea mai frumoasă cafenea literară din lume”. Acum câțiva ani Jason Momoa a fost fotografiat luând masa aici, lucrul acesta expunând peste mări și țări splendoarea localului
De altfel, localul a fost restaurat în anii 2000 și și-a redeschis porțile în 2006. Astăzi, New York Cafe continuă să fie un loc de întâlnire între trecut și prezent, unde cultura, istoria și gastronomia se contopesc, oferind vizitatorilor nu doar cafea și deserturi rafinate, ci și o experiență memorabilă, încărcată de rafinament și tradiție.
View this post on Instagram
La Mița Biciclista, București
La Mița Biciclista este un local cu adevărat emblematic în București, situat pe strada General Christian Tell (aproape de Piața Amzei). Spațiul funcționează în incinta clădirii cunoscute ca faimoasa: Casa Mița Biciclista, o construcție în stil eclectic / Art Nouveau‑neobaroc, care a aparținut celebrei Mița Biciclista.
Mița Biciclista este o figură controversată, dar fascinantă a Bucureștiului interbelic. Pe numele ei real Maria Mihăescu, a fost prima femeie văzută pedalând public în București, fapt ce a șocat normele vremii.
Ea a devenit un simbol al non‑conformismului feminin: purta pantaloni (ceea ce era puțin obișnuit la acea epocă), vorbea limbi străine și se mișca liberă în societatea rigidă și plină de prejudecăți de la începutul secolului 20. Stilul său de viață, asumarea propriei imagini și adoptarea bicicletei – vehicul al mobilității și libertății – pot fi interpretate ca un gest timpuriu de emancipare feminină în societatea românească. Deși a fost cunoscută și pentru viața ei de curtezană, impactul cultural al imaginii sale este indiscutabil. Casa și povestea ei au revenit în atenția publică ca simbol al unui București altfel, cosmopolit și curajos.
Restaurarea și transformarea clădirii într‑un hub cultural (cu braserie, evenimente, artă) reintroduc memoria acestui spațiu în societatea contemporană. În plus, La Mița Biciclista devine loc de întâlnire, eveniment, scenă pentru artă urbană care conectează trecutul (cutume sociale, modă, libertatea feminină) cu prezentul (spații creative, gastronomice, culturale).
În 2025, localul funcționează nu doar ca restaurant/ braserie, ci ca spațiu cultural. La etajul unu există un „Salon Istoric”, unde pe timpuri se semnau alianțe politice, se făceau și se desfăceau afaceri de nobilii și antreprenorii români, iar azi te poți bucura de un mic dejun târziu și absolut delicios, imaginându-ți prinți și prințese care suțotesc prin cotloane și te invită la reverie.
Tot aici se organizează seri tematice, degustări, spectacole de teatru, cinema, improvizație, localul fiind un punct viu al culturii urbane bucureștene. La Mița Biciclista nu este doar un restaurant sau cafenea elegantă, ci e un spațiu unde istoria, cultura feministă incipientă și viața urbană contemporană se întrepătrund. Povestea Miței Biciclista inspiră prin gestul ei de emancipare (mersul pe bicicletă, rochia/ pantalonii, libertatea de alegere) într‑o societate în care rolurile femeii erau strict definite. Iar locul ei, azi reinterpretat, continuă să influențeze modul în care Bucureștiul își asumă trecutul și își construiește prezentul cultural.
Apropo, de câțiva ani încoace întreaga clădirea este decorată spectaculos în prejma Crăciunului și este o adevărată atracție pentru bucureșteni, turiști și influenceri care vor să-i surprindă magia în poze și filmulețe pe Instagram.
View this post on Instagram
Cafeneaua Capșa (Casa Capșa), București
Cofetăria originală care avea să devină Casa Capșa a fost înființată în 1852 pe Calea Victoriei în București, sub denumirea „La doi frați, Anton și Vasile Capșa”. Câțiva ani mai târziu, în 1886, familia Capșa – în special Grigore Capșa – a extins afacerea, deschizând un hotel și o cafenea de lux care a devenit rapid locul de întâlnire al elitei culturale, politice şi sociale ale capitalei.
La Capșa se găseau prăjituri de top, ciocolată fină, „bonbon”-uri şi meniuri sofisticate pentru că Grigore Capșa, cu studii la Paris a adus gusturile occidentale în Bucureşti. Iar lumea de atunci pur și simplu nu se mai sătura de ele. Ușor, ușor locaţia a devenit cunoscută sub titulatura de „cafeneaua scriitorilor și artiștilor”, după cum spunea Tudor Arghezi: „este singurul local intelectual de pe Calea Victoriei.”
La mesele Capșei s‑au adunat figuri importante ale culturii românești: Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu şi mulţi alţii. În plan internaţional, au intrat în spaţiu şi personalităţi ca Raymond Poincaré (președinte francez), Joseph Jacques César Joffre (mareșal francez), Sarah Bernhardt, Joseph Schmidt (tenor) şi mulți alţii. Aceste prezenţe au oferit Capșei statutul de forum social şi intelectual al capitalei, unde cafeaua, deserturile și dialogul cultural se împleteau atât de bine.
Astăzi, Casa Capșa funcţionează ca restaurant de lux, brasserie și cofetărie. Meniul combină bucătăria românească cu cea internaţională, deși trebuie să recunoaștem că spiritul exact al perioadei de glorie nu mai este complet redat. Totuși, Casa Capșa rămâne un reper vizitat de turişti şi de cei interesaţi de istoria culturală a Bucureştiului, la fel ca un loc în care tradiţia gastronomică şi patrimoniul literar își dau mâna prietenește.
View this post on Instagram
Dacă ți s-a părut interesant articolul și dorești să revin cu a doua parte, descriind alte restaurante și cafenele culturale din țară sau din afară, te rog să îți exprimi părerea în comentarii. Cu siguranță cunoști și tu din aventurile tale cafenele din Europa, sau de peste ocean care merită atenția tuturor.
***
Sursă foto unsplash.com
Foto: Mugur Cristescu