Loialitate între femei. Există cu adevărat?
Loialitate între femei … v-ați gândit vreodată la acest subiect? Eu da. Mai ales în ultimul timp pentru că m-am confruntat cu el, direct și indirect. Am avut surprize bune și dureroase. Atât de la femei care mă cunosc bine (le numeam cândva prietene) dar și de la femei pe care nu le-am văzut în viața mea. Însă recent m-am surprins și pe mine într-o situație care nu m-a făcut să fiu mândră de mine în acel moment. Să vă spun o poveste. Iar la final o să aflați răspunsul meu la întrebarea ”există cu adevărat loialitate între femei?”
Eram într-un magazin unde probam niște obiecte (nu spun de care) și o tipă faină a intrat în magazin. Tot clienta casei. Fiind un spațiu relativ micuț, a fost aproape imposibil să nu ne conectăm, să nu vorbim despre pasiunea comună care ne-a adus în același loc dar și despre alte pasiuni/obsesii costisitoare ascunse acasă prin dulapuri. 🙂 După despărțire, am rămas eu acolo și am întrebat retoric aproape ”oare cu ce se ocupă soțul”? Prietenii mei din magazin mi-au spus că doamna este un super specialist în domeniul ei de activitate independentă (pe care nu-l voi dezvălui) și că provine dintr-o familie foarte bună. Instant mi-a fost rușine de modul în care am gândit. De ce? Pentru că am judecat greșit. Pentru că am gândit urât și nedrept despre o femeie, știind că eu însămi am fost deseori pusă în cutia ”este soția lui X”, ca și când singurul meu merit este că sunt căsătorită cu cineva. Da, am fost soția cuiva, sunt copilul unor părinți care mi-au oferit o viață bună dar … muncesc de la 16 ani, am greșit, am învățat, nu m-am oprit din a munci și din a obține rezultate pe forțe proprii! Da, sprijinul celor apropiați este ESENȚIAL, dar la ce ar ajuta întreaga susținere dacă eu aș sta degeaba? Pentru TOT cea am obținut, punctul în care am ajuns, AM MUNCIT EU! Cu truda mea, cu greșelile mele, am clădit ceva de care sunt mândră. Și nu pot accepta niciodată ca cineva să pună rezultatele muncii mele ca merit datorat altcuiva. Fac această dezvăluire într-un mod vulnerabil dar cu un scop …
… ca să vă mai spun o a doua poveste.
Zilele trecute, la un eveniment mai mult cu și pentru femei, în mijlocul unui moment de socializare, apare o minunată tipă, foarte apreciată în domeniul ei de activitate. Vă zic, femeia mișto de tot! Frumoasă, deșteaptă, talentată. După ce una dintre interlocutoarele mele îi remarcă apariția, talentul și reușitele, completează ”păi sigur că a luat avânt de vreme ce soțul este X”. Moment în care am simțit că mi se ridică părul pe cap, am reacționat imediat și fără ezitare ”te rog, să nu mai spui asta despre o femeie! A ajuns acolo pentru că este talentată, frumoasă și a muncit. DA, soțul absolut firesc că a sprijinit-o dar nu el a făcut-o!” Și așa voi reacționa de fiecare dată când voi mai auzi femei care minimizează meritele unei alteia.
De ce facem asta?
De ce tocmai noi femeile, care știm cu câtă nedreptate ne confruntăm de-a lungul vieții, ajungem să gândim atât de nedrept despre alte femei?
De ce femeile sunt cele mai aprige dușmance ale altor femei?
De ce ne faultăm noi pe noi?
Ați observat că între bărbați, deși există concurență aprigă, ei se susțin și se acoperă unul pe altul? Niciodată un bărbat nu îl va faulta pe altul în fața unei femei. În schimb, femeile fac asta uneori cu desfătare.
Nu vreau ca acesta să fie un articol lung, cu sfaturi și how to. Iar discuția pe această temă este mult mai complexă (știu că doar am zgâriat un pic la suprafață, poate și pentru că nu sunt filosoafă 🙂 ) și presupune o incursiune în istoria universului feminin care deseori a reprezentat lupta pentru supraviețuire. Da, femeile sunt competitive, ca toate ființele de pe această planetă. Concuram pentru resurse și adăpost atunci când ele lipsesc. Dar să nu uităm că nu mai trăim în peșteră și nu trebuie să concuram la nivel micro în relațiile noastre interpersonale. Trăim vremuri în care este loc pentru fiecare. Trăim vremuri în care încercăm să devenim oameni mai buni, avem acces la atât de multă informație despre cum să depășim propriile limitări și să ne luminăm la minte și suflet.
Există loialitate între femei? Vreau să cred că DA, există. Mai ales când femeile ajung să stea la un loc, să se așeze într-un cerc și să își împărtășească poveștile, să plângă (concert sau ca simțire) la povestea celeilalte, atunci când se lasă deoparte orice competiție – acela este momentul în care femeile își acordă un sprijin reciproc extraordinar, se ridică una pe alta, se hrănesc reciproc cu putere și curaj. Ziceam în postarea de 8 martie că spiritul femeii este un dans dual al luminii și umbrelor, un sistem complex care poartă în el virtuți și vicii, iubire infinită și distrugere … este un tabloul vibrant al existenței umane. Un univers al contradicțiilor, poate greu de descifrat, în care inimi sunt ridicate la înălțimi neatinse și în care flacăra iubirii se transformă, uneori, în flacăra distrugerii. O complexitate care nu o înfrânge pe femeie, ci îi întărește forța.
Am patruzeci de ani și am întâlnit sute de femei de-a lungul vieții într-o multitudine de contexte (profesionale, de timp liber, de școală, prieteni ai prietenilor, familie…) și din toate categoriile sociale. În tot acest timp nu am întâlnit niciodată o femeie care să fi avut reușite în viață pe o perioadă lungă de timp și să nu fie înconjurată de câteva prietene bune. Căutând diverse pe site-uri și pe YouTube pentru a-mi face o idee mai diversă despre subiect, am fost șocată și puțin tristă să văd peste tot clișeul „prietenelor geloase” perpetuat de atâtea tinere. ”Femeile sunt competitive și toxice” – dacă asta este ce gândești la modul general despre TOATE femeile, sunt șanse mari ca tu să fii problema.
Deseori mi-am găsit cea mai bună mângâiere lângă o prietenă, ne-am ghidat una pe alta și și am fost creierul de rezervă al celeilalte în situațiile alea în care creierul tău este blocat. Fără a fi asemănătoare, fiecare cu propria personalitate și preferințe.
Înțeleg că unele dintre noi am avut unele trădări de la oameni apropiați și am fost dezamăgite de cel puțin o prietenă din viața noastră. Dar asta nu ar trebui să creeze un blocaj în legătură cu toate femeile. Lumea este plină de femei grozave care la rândul lor pot avea propriile provocări emoționale. Dar atunci când îți sunt prietene, vor avea maturitatea necesară pentru a face față emoțiilor negative și nesiguranțelor.
Atât deocamdată pe acest subiect.
Am intenționat doar să aștern câteva gânduri și am lansat câteva întrebări deschise la care fiecare să-și caute răspuns.
Loialitate între femei. Există cu adevărat? M-aș bucura să citesc răspunsurile voastre.
***