Perimenopauza – etapa fireasca din viața unei femei. Impactul mai puțin discutat, dar pe care trebuie să-l știe fiecare
Multe femei au fost educate cu ideea că menopauza este un capăt de linie peste care nu se (mai) întrevede nimic. Iar perimenopauza vestește acest ”final”. Realitatea nu este asta și cu cât învățăm fetele să-și prețuiască corpul și să-i înțeleagă profunzimea, cu atât mai ușor vom reuși să spargem lecțiile dureroase pe care multe femei le-au adunat în spate. Psihologic, fiziologic chiar și social fertilitatea femeii ar trebui privită ca un dar minunat, de care să se bucurăm fără prejudecăți și limitările învățate în familie.
De mică, o fată trebuie să învețe corect igiena intimă, apoi să înțeleagă ce se petrece cu corpul și mintea ei odată ce își face apariția menstruația. Învățarea nu se termină aici, ci continuă, nu doar când menopauza spune „Bună, ce mai faci?‟, ci și după, în perioada sa de maturitate.
Din păcate, actualmente, perimenopauza nu prea este băgată în seamă, deși este esențială pentru a înțelege unele somatizări, simptome, anumite aspecte pe care noi, femeile, pare să le vedem cu coada ochiului – ca niște năluci – și a căror sens este mai insidios de înțeles.
Perimenopauza este episodul tranzitoriu dinaintea menopauzei, care în unele cazuri apare cu 10 ani înainte de instalarea ei și este diferită de menopauză și postmenopauză.
Așadar, ce este perimenopauza? Citește materialul și descoperă.
Perimenopauza – pe înțelesul tuturor
Perimenopauza reprezintă perioada de tranziție către menopauză, caracterizată prin fluctuații hormonale și schimbări fiziologice. Este etapa în care funcția ovariană începe să scadă, iar ciclurile menstruale devin neregulate.
Hai să facem o delimitare clară de termeni:
- Menopauza este diagnosticată retrospectiv, după 12 luni consecutive fără menstruație.
- Perimenopauza poate începe cu 4–10 ani înainte de menopauză și se încheie odată cu aceasta.
Astfel, perimenopauza nu este un eveniment punctual, ci un proces gradual, cu intensitate și durată variabile de la femeie la femeie.
Mihaela Brăilescu spune că: „Perimenopauza nu este un semn de îmbătrânire. În schimb, este o „programare biologică” asemănătoare cu pubertatea, în care se produce o recalibrare semnificativă și inevitabilă a sistemului hormonal și nervos.‟
Din păcate, în spațiul românesc nu am găsit studii, nici măcar materiale științifice care să explice perimenopauza în afară de Mihaela care este dietetician acreditat și nutriționist. De altfel, pe site-ul ei și pe pagina de Instagram discută frecvent despre subiect și tot ce presupune sănătatea și fertilitatea femeii, așa că bine ai face să tragi un ochi pe paginile ei de social media.
Având în vedere că nu a fost studiată suficient și înțelegerea sa din punct de vedere medical se află la început, iar simptomele instalării perimenopauzei sunt de multe ori confuze, nu-i de mirare că multe femei nu reușesc să pună „punctul pe I‟ în legătură cu ce trăiesc.
Este dificil să știi cu siguranță când începe, ce semnifică semnele pe care corpul și psihicul ți le oferă sau când se transformă în menopauză.
Totuși, unele femei pot începe să observe unele semne de perimenopauză de la vârsta de 30 de ani. Dar simptomele sunt atât de variate, încât multe femei, chiar și unii medicii nu le recunosc ca semne ce anunță instalarea acesteia.
Mihaela Brăilescu susține că „Această etapă poate fi o adevărată călătorie pe un roller coaster hormonal, cu fluctuații care pot părea haotice, așa cum se vede în graficul de mai jos. În timp ce înainte și după perimenopauză lucrurile sunt destul de previzibile, în timpul acestei etape hormonii pot fi „pe toți pereții”. Estrogenul fluctuează imprevizibil, în timp ce progesteronul și testosteronul scad încet, dar sigur‟.
Sursă foto mihaelabrailescu.ro
Momentul de debut al perimenopauzei diferă mult, așa cum am explicat anterior:
- În medie, începe în jurul vârstei de 45 de ani
- La unele femei poate începe devreme, de la 35-40 de ani („perimenopauză precoce”).
- La altele, apare mai târziu, după 50 de ani.
Factorii care influențează apariția perimenopauzei sunt diferiți și unici de la caz la caz:
- Moștenirea genetică (vârsta menopauzei mamelor și bunicilor).
- Stilul de viață (fumatul, alimentația, nivelul de stres).
- Afecțiuni medicale (boli autoimune, intervenții chirurgicale ovariene).
- Greutatea corporală și activitatea fizică.
Perimenopauză precoce? Da, un diagnostic recurent
Deși perimenopauza, în mod normal ar trebui să apară după vârsta de 40 de ani, din ce în ce mai multe femei care ajung în cabinetul medicului ginecolog sunt diagnosticate cu perimenopauză precoce. Unii doctori susțin că aceasta poate să-și facă debutul la femeile tinere inclusiv, din cauza unor șocuri sau a unor traume puternice, iar realitatea aceasta este de necontestat. De altfel, este suficient să-ți întrebi ginecologul câte cazuri pe săptămână de femei tinere cu perimenopauză întâlnește în cabinet și îți vei da seama de gravitatea situației.
În mod normal, ciclurile menstruale sunt reglate de un echilibru fin între estrogen și progesteron, hormoni produși de ovare sub influența hipofizei și hipotalamusului. În perimenopauză, acest echilibru se rupe. Estrogenul tinde să oscileze, având atât episoade de scădere, cât și de creștere bruscă, în timp ce nivelul progesteronului scade constant. Acest dezechilibru generează simptome precum cicluri menstruale neregulate, flux mai abundent sau mai redus, iritabilitate, tulburări de somn, transpirații nocturne sau modificări ale dispoziției.
Oricum, la femeile tinere, de 30-35 de ani, aceste transformări hormonale premature pot fi influențate de mai mulți factori. Printre cei mai importanți se află predispoziția genetică, afecțiunile autoimune care atacă ovarul, intervențiile chirurgicale ovariene, chimioterapia sau radioterapia. De asemenea, stilul de viață, stresul cronic și tulburările endocrine (precum hipotiroidismul sau rezistența la insulină) pot accelera declinul ovarian.
Un rol central îl joacă creșterea nivelului de FSH. Pe măsură ce ovarele răspund mai greu la stimulare, hipofiza secretă mai mult FSH pentru a încerca să stimuleze maturarea foliculilor. Nivelul crescut al acestui hormon este adesea primul marker al instalării perimenopauzei, chiar și la femeile tinere. De asemenea, scăderea progesteronului, asociată cu ovulații mai rare, favorizează apariția anxietății, a insomniei și a modificărilor de dispoziție. În paralel, estrogenul oscilant poate determina atât simptome vasomotorii (bufeuri, palpitații), cât și tulburări la nivelul pielii și mucoaselor (uscăciune vaginală, piele mai subțire).
Un alt aspect important este influența cortizolului și a stresului asupra axei hormonale. Stresul cronic poate deregla secreția hipotalamică de GnRH (hormon eliberator de gonadotrofine), ceea ce perturbă ovulația și accelerează dezechilibrele hormonale. În plus, fluctuațiile hormonilor tiroidieni pot intensifica simptomele, fiind uneori confundate cu cele de perimenopauză.
La femeile în vârstă de 30-35 de ani modificările acestea hormonale pot avea un impact emoțional și social puternic, mai ales pentru cele care își doresc o sarcină. Scăderea rezervei ovariene și instabilitatea hormonala duc la fertilitate redusă, ceea ce face diagnosticarea timpurie esențială. În plus, simptomele pot fi mai greu de recunoscut acum, deoarece nu sunt asociate în mod obișnuit cu perimenopauza, așa că mare grijă în alegerea unui medic ginecolog foarte bine pregătit, inclusiv cu experiență în tratarea perimenopauzei precoce.
De asemenea, țin să menționez că în România nu am găsit studii și cifre despre incidența perimenopauzei în rândul femeilor tinere, dar sunt cumva conectate de studiile privind insuficiența ovariană prematură (POI) – deși nu este același lucru (te rog să nu le asemeni pentru că sunt diferite). Așadar, resurse medicale româneşti şi site-uri clinice preiau adesea estimarea internaţională uzuală: aproximativ 1% dintre femeile sub 40 de ani pot avea POI.
Totodată, anumite cercetări clinice menţionează incidenţe de: 1/250 la 35 ani şi 1/100 la 40 ani ca repere epidemiologice folosite în literatură, DAR aceste cifre au valoare orientativă și nu provin dintr-un studiu naţional exhaustiv. Lumea medicală românească ar putea face o cercetare amplă în acest sens, așa-i?
În concluzie, perimenopauza precoce nu este sinonimă cu POI/ menopauză prematură, dar frecvent conduce la investigaţii care pot diagnostica POI dacă există amenoree şi valori hormonale tipice (estradiol scăzut, FSH crescut). Mai mult decât atât, într-un material științific publicat în PubMed de Societatea americană de menopauză multe femei solicită ajutor în rezolvarea sau echilibrarea simptomele de perimenopauză. totuși, unele sunt diagnosticate greșit sau li se oferă tratamente care nu abordează modificările hormonale profunde.
La nivelul Statelor Unite ale Americii (unde date despre subiect sunt mai des întâlnite decât în Europa) studiile publicate în Societatea pentru Cercetarea Sănătății Femeilor identifică nevoi neacoperite în îngrijirea clinică și educația pentru gestionarea menopauzei. Prea des, femeilor li se prescriu antidepresive pentru schimbări de dispoziție sau somnifere pentru insomnie, fără ca nimeni să ia în considerare faptul că scăderea nivelului de estrogen și progesteron ar putea fi cauza principală.
Semne și simptome ale perimenopauzei
Care sunt simptomele perimenopauzei și la ce să fii atentă? Iată!
- Menstruații neregulate
Pe măsură ce ovulația devine mai imprevizibilă, intervalul dintre menstruații poate fi mai lung sau mai scurt, fluxul poate fi ușor spre abundent și este posibil să lipsească o bună perioadă de timp ori să fie întrerupt. Așadar, dacă durata diferă constant cu șapte zile sau mai mult, este posibil să fii în perimenopauza timpurie. Dacă trec 60 de zile sau mai mult între menstruații, este probabil te afli în perimenopauza târzie, iar dacă trec 12 luni fără menstruație și apoi începi să sângerezi, mergi imediat la ginecolog. Acesta ar putea fi un semn al unei probleme de sănătate.
- Bufeuri
Foarte multe femei au bufeuri în timpul perimenopauzei, iar acestea pot varia în funcție de intensitate, durata sau frecvență.
- Modificarea nivelului de colesterol
Scăderea nivelului de estrogen poate duce la modificări ale nivelului de colesterol din sânge. Acesta poate include o creștere a colesterolului „rău”, direct proporțional cu bolile de inimă. La fel și colesterol „bun”, poate să scadă odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce crește (încă o dată) riscul de boli de inimă.
- Probleme de somn
Problemele de somn se datorează bufeurilor sau transpirațiilor nocturne, deși nu-i o regulă general valabilă. De altfel, modificări ale tiparelor de somn pot apărea în perimenopauză, dar fără această simptomatologie.
- Scăderea fertilității
Atunci când ovulația nu-i regulată șansa de a rămâne însărcinată este mai mică.Totuși, dacă ai menstruație, sarcina este încă posibilă. Verifică la controlul ginecologic numărul de foliculi de pe fiecare ovar, pentru că scăderea lor poate fi un alt semn al instalării perimenopauzei.
- Schimbări de dispoziție
La începutul sau în timpul perimenopauzei pot apărea schimbări de dispoziție, iritabilitate sau risc crescut de depresie. Schimbările de dispoziție pot apărea din alte motive care nu au legătură cu perimenopauza. De exemplu, femeile cu antecedente de modificări hormonale ale dispoziției, cum ar fi sindromul premenstrual, tulburarea dismorfică premenstruală sau depresia postpartum sunt mai predispuse la modificări ale dispoziției în timpul perimenopauzei. La fel și persoanele care au avut episoade de depresie și anxietate sunt expuse riscului.
- Probleme de natură vaginale sau în zona vezicii urinare
Pe măsură ce nivelul de estrogen scade țesuturile vaginale pot deveni mai uscate și mai puțin elastice, provocând durere în timpul actului sexual. Uscăciunea poate provoca arsuri în momentul urinării, chiar dacă nu ai o infecție a tractului urinar. Cu toate astea, riscul unor infecții urinare sau vaginale este mare. Nu în ultimul rând, este posibil să experimentezi scurgeri de urină frecvent sau să ai impresia des că trebuie să mergi la toaletă.
- Densitatea osoasă scade
Pe măsură ce nivelurile de estrogen scad, la fel și densitatea osoasă scade, iar acest lucru crește riscul de osteoporoză.
- Modificări ale funcției sexuale
În timpul perimenopauzei, excitația și dorința sexuală fluctuează, uneori chiar scade în intensitate, deși nu-i un pattern universal. Dacă te îngrijorează acest aspect discută cu ginecologul tău pentru că există soluții.
- Ceață mentală
Aceasta poate să vină la pachet cu dificultăți de concentrare și memorare.
Soluții pentru a trece cu bine și frumos peste perimenopauză
Perimenopauza este o etapă firească din viața reproducătoare și din însăși esența unei femei. Dacă ești pe acest drum sau deja îl parcurgi află că nu ești singură. În mediul online există forumuri și grupuri de Facebook dedicate menopauzei sau perimenopauzei și insuficienței ovariene premature. Le poți găsi la un search distanță pe Facebook, grupuri unde femeile pot împărtăși experiențele lor, pot pune întrebări, pot găsi soluții, validare și acceptare.
Soluții pentru o perimenopauză fără griji
Dar până una alta există soluții pentru a trece bine și frumos peste menopauză? Sigur că da!
- Detoxifiază-ti ficatul
Multe boli îți au ca sursă un ficat intoxicat care nu (mai) reușește să dea afara cu brio bazaconiile ingerate, iar alimentația și stilul de viață sedentar își pun amprenta pe el mai mult decât îți imaginezi.
Mihaela Brăilescu recomandă să-ți ajuți ficatul în a elimina eficient hormonii în exces cu ajutorul alimentelor precum: fructe de pădure, semințe de in, ciuperci și legume din familia cruciferelor (broccoli, vlăstari de broccoli, conopidă sau varză).
- La control anual
Pe lângă analizele de sânge, cele de metale grele și cu precădere cele metabolice te ajută să ai un raport clar al hormonilor din organism și unde trebuie să intervi. Mihaela Brăilescu recomandă să-ți faci analizele metabolice anuale, precum: „indicele HOMA, hemoglobina glicozilată, glicemia, colesterolul total, LDL, HDL, trigliceridele, tensiunea arterială și să te asiguri că ai circumferința taliei sub 80 cm.”
- Evită disruptori endocrini
Disruptorii endocrini sunt peste tot și este realitatea generației noastre. Din păcate, multe probleme de natură hormonală sunt cauzate de toxinele din mediu. La ora actuală, endocrinologii întâlnesc în practica medicală bărbați care au probleme hormonale, iar lucru acesta era o raritate acum 20 de ani. Asta înseamnă că femeile trebuie să aibă și mai multă grijă la ecosistemul din care fac parte și care se poate răsfrânge negativ asupra aparatului lor hormonal.
Ocolește detergenții din comerț și utilizează cei eco a căror etichetă este clean, evită cosmeticele, gelurile de duș, săpunurile, deodorantele cu chimicale și pe bază de aluminiu. În bucătărie nu folosi oale și tigăi de teflon, ci din ceramică, fontă sau inox. Nu folosi airfryer a cărui cuvă este din plastic. Dacă vrei musai să ai unul, ia-l măcar cu vas din sticlă care protejează alimentele de impactul nociv al substanțelor chimice produse de temperaturile mari la contact cu plasticul.
De asemenea, nu mai folosi lumânări parfumate din comerț, doar dacă sunt din soia și citește ingredientele din care sunt produse. Nu folosi bețișoare parfumate sau parfumuri de cameră! Sunt nocive. Evită îmbrăcămintea din nailon sau din sintetic și încearcă să cumperi haine și lenjerie intimă de calitate, la fel și absorbante organice, din bumbac.
- Glicemia la control
Farfuria ideală există, dar numai dacă știi cum s-o amenajezi:)) Mai în glumă mai în serios, o glicemie fermă ține hormonii în frâu. Mihaela Brăilescu afirmă că o menții dacă ai mese regulate (3 pe zi, la intervale de 4 ore) cu proteine și legume la fiecare masă. Astfel, spune ea: „Fluctuațiile estrogenului cresc riscul de a dezvolta rezistență la insulină și prediabet / diabet, iar cel mai sigur mod de a preveni sunt mesele echilibrate luate la ore regulate și menținerea unui stil de viață activ‟.
De aceea, testul HOMA este atât de important. Dacă este mai mare de 2, atunci ai rezistă de insulină, risc de prediabet, slăbești mai greu, iar hormonii pot fi în dezechilibru.
- Spune DA proteinelor
Dacă ești supraponderală sau ai rezistență la insulină o alimentație hiperproteică, măcar pentru o perioadă va face diferența. „Fără suficiente proteine, te expui riscului de a pierde mai repede masa musculară și de a dezvolta osteoporoză‟, conform Mihaelei Brăilescu. De aceea, nutriționista recomandă să-ți asiguri: „un consum de cel puțin 1-1,4g de proteine per kilogram de greutate corporală. La un calcul simplu înseamnă că o femeie de 65 kilograme are nevoie de un minim de 90g de proteine/zi pentru a-și menține masa musculară și sănătatea metabolică.‟
- Consumă alimente antiinflamatoare
Alimentele antiinflamatoare naturale joacă un rol esențial în menținerea echilibrului hormonal feminin. Inflamația cronică perturbă funcționarea glandelor endocrine și afectează nivelurile de estrogen, progesteron și cortizol. Consumul regulat de legume verzi, fructe de pădure, semințe de in, nuci, avocado și pește bogat în omega-3 sprijină reducerea inflamației și îmbunătățește sensibilitatea la insulină.
Mihaela Brăilescu recomandă: „o jumătate de farfurie de legume fără amidon și verdețuri la fiecare masă, adică aproximativ 300g /masă. Da, da, asta înseamnă să te apropii de 1 kilogram de legume și verdețuri/ zi!‟
Perimenopauza este o etapă naturală, inevitabilă, dar care nu trebuie privită ca o „pierdere” a feminității. Din contră, ea marchează o transformare profundă, ce poate fi gestionată cu succes prin informare, îngrijire și ajutor medical.
Sprijină-te de femei ca tine, care îți înțeleg îngrijorările, îți împărtășesc temerile, fiind un prilej pentru a-ți reevalua sănătatea și prioritățile. Discută cu un psiholog despre frământările și speranțele tale. Acesta te va ajuta să navighezi mai ușor prin acest nou episod, dar numai de tine depinde dacă îmbrățișezi acceptarea și te prețuiești cu adevărat. Soluții există, trebuie doar să le practici și să consulți un specialist care să te susțină în tot acest proces.
***
Sursă foto pexels.com
Surse materiale
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/sanatatea-femeii/amenoreea
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10646698/
https://www.mihaelabrailescu.ro/20-sfaturi-de-baza-pentru-perimenopauza-usoara/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4525389/?utm_source=chatgpt.com