Cum să nu iei lucrurile personal pentru a trăi o viață autentică

Cred cu tărie că FRICA este cea mai dăunătoare emoție. Când eram mică mama a vrut să mă dea la înot, dar am auzit că toți copiii care merg la cursuri sunt aruncați în bazin și m-am supărat pe mama că vrea să mă ducă într-un astfel de loc. Frica a fost mai tare decât curiozitatea, așa că la 30 de ani înot ca un câine, nu ca un om care chiar știe ce face în apă. Concluzia? Ratezi lucruri când ți-e frică, ratezi șanse și ratezi oameni, și da unele lucruri pe care nu le faci la timp, nu le mai faci niciodată. E o vorbă în popor: Nu spune niciodată, niciodată. Ei, în unele cazuri niciodată rămâne niciodată.

„Și ce dacă?‟ ar trebui folosit mai des, ar trebui însămânțat în sufletul multor persoane care stau cu frica că nu sunt îndeajuns de bune, de frumoase, de iubite, de inteligente, de realizate… Din păcate, trăim într-o lume superficială, consumeristă unde aparența este mai importantă decât esența, unde adulții se cenzurează de FRICA că nu vor obține ce-și doresc și lumea nu-i va băga în seamă. În această lume a trăi o viață autentică pare un concept greu de realizat. 

De câte ori n-ai făcut lucruri care nu ți-au plăcut, dar n-ai zis nimic din teama de a nu fi respinsă de gașcă?

De câte ori ți-ai mușcat limba și nu ți-ai spus punctul de vedere din teama de a nu fi luată în derâdere?

Iubesc sinceritatea copiilor. Ei nu știu să mintă, până la șase, șapte ani încă sunt capabili să fie sinceri, pentru ei lumea este în alb sau negru, nu cunoaște alte nuanțe. Când vor să mănânce, mănâncă, când vor să plângă, plâng, când nu le place de tine, îți vor spune fără ocolișuri. Societatea nu i-a cenzurat încă, lumea nu reușește să-i domine și nici să-i subjuge, așa că de multe ori, mă uit la copii și încerc să fiu ca ei: inocentă și sinceră.

Greu, domne’ greu, în lumea maturilor acest lucru este imposibil. Ai nevoie de diplomație și un pic de tact pentru a reuși să avansezi la job, pentru a te înțelege cu soacra, pentru a nu-i răni sentimentele celui drag, pentru a te înțelege bine cu frații și lista continuă.

A nu-ți păsa de gura lumii și a trăi în mod autentic nu înseamnă să-i rănești pe ceilalți, ci să pui limite între tine și ceilalți. Aceste limite te vor scuti de suferință, de trădarea sau manipularea anumitor persoane din viața ta. Un aspect important pe care dacă nu l-ai învățat până acum, va trebui să-l faci este să nu iei lucrurile personal.

Când cineva te rănește și simți că o face intenționat, când cineva te vorbește pe la spate și tu ai aflat, când cineva se poartă urât cu tine, află că nu are legătură cu persoana ta de fapt, ci cu acela. E greu să înțelegi și mai ales să interiorizezi asta, dar crede-mă așa e! De ce să-ți amărăști ziua pentru că colega din department nu ți-a răspuns la salut? Și ce dacă?

Obișnuiam să iau lucrurile personal tot timpul, dar acum, în cea mai mare parte, am renunțat la acest obicei nociv. Am învățat anumite strategii care au funcționat și funcționează încă, pe care doresc să le împărtășesc cu tine.

• Pune sub semnul întrebării credințele personale

Psihologul Albert Ellis, tatăl terapiei comportamentului emotiv-rațional a susținut că o persoană nu este afectată emoțional de ceea ce se întâmplă în jurul său, ci de interpretarea pe care aceasta o dă întâmplării respective. La rândul lor, interpretările noastre sunt formate din credințele pe care le avem. Are sens ce spun eu?

Să luăm cazul de mai sus, al colegei din departament care nu ți-a răspuns la salut. Evident, nu pot spune cu siguranță ce se întâmpla în mintea ta, dar pot să-ți ghicesc măcar puțin convingerile și de ce te-a afectat comportamentul ei:

• Dacă salut pe cineva, trebuie să mă salute înapoi
• Dacă nu-mi întoarce salutul, este lipsită de respect
• Dacă nu mă respectă este pentru că, consideră că nu sunt demnă de respect
• Dacă oamenii cred că nu sunt demnă de respect, atunci cred că nu am valoare
• Dacă oamenii cred că nu am valoare, atunci poate că așa e.

Alambicate sunt căile minții, nu? Mai ceva ca matematica, iar eu am urât-o toată viața. Crede-mă, și eu m-am autosabotat în felul acesta ani și ani și ani, inclusiv acum, când consider că „mi-a mai venit mintea la cap”, cad în plasa neîncrederii în sine, a devalorizării. Cu toate astea, îmi repet că nu trebuie să mă supăr dacă oamenii nu mă întâmpină cu un salut, pentru că viziunea mea e alta:

• Salut oamenii când intru în birou, deoarece cred că este politicos să fac asta, dar nu toată lumea are aceeași viziune și sunt OK cu asta
• Dacă nu mă întâmpină înapoi, nu este vorba despre mine, ci despre ei. Poate că nu m-au auzit, poate că au o zi proastă, griji în familie etc. Dacă vrei să nu mai iei lucrurile personal, pune la îndoială convingerile pe care le ai.

• Renunță să-ți pese de ce cred ceilalți despre tine

Singurul motiv pentru care iei personal ceva ce cineva spune despre tine, este pentru că aprobarea persoanei cu care interacționezi este importantă pentru tine. Chiar dacă juri pe roșu, verde și albastru că ție nu-ți place persoana respectivă, undeva în străfundul tău dorești să fii văzută și apreciată de ea. De acum înainte, ține cont de următoarele:

• Ai fost condiționată de la naștere, de societate, de școală și de cărți să crezi că trebuie să aparții și să fii acceptată de alții
• Adevărul este că nu toată lumea trebuie să te placă și nici să te accepte (știu că doare, dar adevărul mereu doare)
• În plus, nu poți controla ce cred alții despre tine. Chiar dacă urmezi „regulile” și faci totul „corect”, modul în care ceilalți îți răspund nu se află sub controlul tău
• Dacă te accepți așa cum ești și acționezi la modul în care crezi că este corect (cât mai autentic posibil), vei atrage oameni care te vor accepta pentru ceea ce ești cu adevărat. Adică, oameni în jurul cărora nu trebuie să îți faceți griji cu privire la ceea ce gândesc despre tine, oameni în fața cărora să nu te cenzurezi și în jurul cărora să nu porți o masca socială

• Învață să recunoști Efectul Spotlight

De multe ori, când simți că ești judecată sau criticată de altcineva, de fapt nu se întâmplă asta.  Întrucât, suntem fiecare captivi în propria minte, suntem extrem de conștienți de defectele, slăbiciunile și nesiguranțele noastre. Fiecare are un judecător interior care își știe cele mai mari probleme, chiar dacă nu le verbalizează și nici nu le recunoaște celorlalți, nici măcar celor mai apropiați. Dar cum, oamenii rareori vor să se cunoască pe sine și fug cât pot de mult de umbra din sufletul lor, cred că ceilalți au ceva cu ei. E mai simplu așa, nu?

De exemplu, ai putea crede că un coleg de muncă te bârfește și te critică, când în realitatea nici măcar nu este vorba despre tine. Gândește-te așa: fără îndoială, au existat momente în trecut când ai luat ceva la modul personal, deși nici măcar nu apăreai tu în discuție. Reține acest lucru data viitoare când ești tentată să iei lucrurile personal.

• Clădește-ți încrederea în tine

Pentru a avea încredere în tine, trebuie să te cunoști. Niciun psiholog cu adevărat bun nu-ți va spune să începi de la mijloc, ci mereu cu începutul. Încrederea în propriile forțe începe de la cunoașterea de sine. Dacă știi cine ești, doar cerul este limita. Gândește-te că încrederea, acționează ca un tampon între persoana ta și comentariile/ acțiunile altor indivizi. Cu cât ești mai încrezătoare, cu atât este mai gros acest tampon. Iată de ce:

See Also

Cum să dormi bine când e groaznic de cald!

• Dacă nu ai încredere în tine, este posibil să te deranjeze orice comentariu negativ pe care oamenii ți-l aruncă deoarece, există o parte din tine care se teme că ceea ce spun aceștia este adevărat.
• Dacă ai încredere în forțele proprii și cineva spune ceva negativ despre tine, știi că ceea ce spune nu este adevărat: câinii latră, ursul merge. Când te cunoști sincer, știi cine ești, iar astfel de lucruri nu vor conta pentru tine, nici măcar nu le vei băga în seamă.

• Fă lucruri cu sens și ocupă-te de tine

Hai să o spun pe șleau: dacă ai timp să te gândești la nesfârșit la ce spun X, Y și Z despre tine, ai prea mult timp la dispoziție. Dacă despici firul în patru și te întrebi de ce, cum, când, unde și pentru ce, ai prea mult timp la dispoziție. Sfatul meu: fă ceva pentru tine sau găsește ceva productiv de făcut.

Investește în tine, în pasiunile tale, nu mai amâna lucruri pe care ți le dorești, nu mai căuta scuze, ia-ți inima în dinți și înscrie-te la școala de șoferi, fă cursul de germană pe care ți-l dorești sau citește o carte. Data viitoare când ești tentată  să refaci în minte o conversație care te-a făcut să te simți depreciată, rostește pentru tine: „Sunt prea ocupată pentru asta. Am lucruri mult mai productive de făcut cu timpul meu decât să mă gândesc la asta ”.

• Nu-ți ceda puterea

Când lași alte persoane să te supere, le permiteți de fapt, să-ți dicteze emoțiile. Adică, cedezi puterea asupra ta. De ce ai face asta? Astfel că, atunci când simți că ești pe cale „să abdici”, fă următorul exercițiu:

• Calmează-te și respiră adânc
• Spune-ți că nu vei acorda nimănui puterea de a te face nefericită
• Preia controlul asupra a ceea ce gândești și schimbă scenariul minții în care te afli

În concluzie, chiar și atunci când o situație este extrem de personală, chiar dacă alții te insultă direct, TREBUIE să știi că nimic nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun oamenii, ceea ce fac și opiniile pe care le dau sunt în conformitate cu credințele lor. Lucrurile pe care le iei personal te fac victimă ușoară pentru acești prădători. Nu ceda, nu le oferi controlul, nu-i lăsa să-ți picure otravă în suflet și în inima. Ești mai puternică de atât!

Și ce dacă?” Trăiește așa cum îți dorești, cunoaște-te suficient încât vorbele, privirile, amăgirile altora să nu te lovească, să nu-ți deraieze traseul personal. „Și ce dacă?”, să fie mantra ta de acum înainte.

Sursă foto: Pexels

***