Prof. univ. dr. Doina Pleșca: Prevenţie în pandemie, sănătatea ca întreg și provocările afecţiunilor curente

Seria de interviuri #OneYearHealthChallenge m-a adus de la începutul anului față-n față, fizic sau prin intermediul tehnologiei, cu reprezentanți stimați și, mai ales, adevărați profesioniști, oameni cu vocație, din domeniul medical românesc. Fără doar și poate Prof. univ. dr. Doina Pleșca este unul dintre acei oameni la a căror voce trebuie să plecăm urechile. 

Prof. univ. dr. Doina Pleșca este medic primar pediatru, medic primar neurologie pediatrică, medic primar pneumologie pediatrică, Preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, Decan al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București (2012-2016) și Președinte al Union of Middle Eastern and Mediterranean of Pediatric Societies (UMEMPS). Din 2014 până în prezent este membru supleant la Agenția Europeană a Medicamentului activând în cadrul Comitetului de Pediatrie (PDCO), iar din 2016 este Director al Departamentului de Pediatrie, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti. Un nume cu rezonanță, care își dedică viața meseriei pe care a ales-o. 

Domnia sa a avut amabilitatea de a răspunde amplu la întrebări despre situația actuală din sistemul medical românesc, a vorbit cu pasiune despre medicina integrativă, despre care afirmă că ar câstiga tot mai mult teren în contextul creșterii continue a prevalenței bolilor cronice în rândul populației pediatrice, dar ne-a împărtășit și modul în care din perspectiva dumneaei trebuie văzută sănătatea ca întreg. 

Vă invit să lecturați acest interviu vast și foarte bogat în informații utile pentru fiecare dintre noi.

Doamna Profesor Pleșca, am studiat cu atenție CV-ul Dvs. și parcursul dvs. profesional remarcabil și recunosc că sunt copleșită. Când reușiți să le faceți pe toate? Cum vă împărțiți timpul între micii Dvs. pacienți, activitatea didactică și viața dvs. în afara spitalului?

Voltaire spunea cândva „Pasiunile sunt vântul care umflă pânzele corabiei; ele o scufundă uneori, dar fără ele corabia n-ar putea naviga.” Poate că acesta este primul gând care îmi vine acum în minte. Atunci când reușești să-ți alegi profesia care se mulează precum o mănușă pe felul tău de a fi, când o practici cu pasiune și dăruire, este imposibil să nu performezi. Totul vine de la sine. Setea de a înțelege, de a cunoaște mai mult, de a te perfecționa continuu, de a fi răbdător, empatic, de a fi mai bun pentru cei din jur și mai ales pentru cei aflați în suferință sunt elemente esențiale care trebuie să definească profilul unui medic.

Din copilărie am dorit să devin medic pediatru. A fost un vis care m-a urmărit și care cu multă, multă trudă s-a îndeplinit. Pentru noi, medicii, pasiunea înseamnă de multe ori sacrificiu și nu orice individ e dispus să abandoneze propriile interese în favoarea unei activități al cărei rezultat e deseori nesigur. Cum am reușit să le fac pe toate? Este o întrebare pe care și eu mi-am pus-o de multe ori. Trebuie să recunosc că în timp am învățat să-mi structurez programul zilnic extrem de riguros. Așa am reușit să îmbin deopotrivă activitatea de medic cu cea de dascăl, de cercetător, să fiu mamă și soție. La toate acestea s-au adăugat două elemente esențiale: familia care m-a susținut necondiționat și mentorii mei, personalități de marcă ale pediatriei românești precum prof. Dr. Valeriu Popescu, prof. dr. Dimitrie Dragomir sau prof. dr. Constantin Arion.

Acum, vastului domeniu al pediatriei, în derularea celor 6 ani de studii de licență, îi este alocat doar un modul de 8 săptămâni. S-au întreprins pași în schimbarea acestui aspect în ultimii ani? Care sunt aspirațiile unui specialist în sănătate precum Dvs. în această direcție?

În cadrul pregătirii de licență în domeniul medical, pe parcursul celor 6 ani, studenții studiază numeroase materii preclinice și clinice, medicale și chirurgicale care vin să ofere o perspectivă de ansamblu referitoare la ceea ce înseamnă să fi medic.

În anul 1994, Facultatea de Pediatrie a fost desființată urmare a alinierii țării noastre la reglementările existente în spațiul european. Acest domeniu a fost integrat în cadrul Facultății de Medicină. Pornind de la nevoia ca studenții mediciniști să fie instruiţi în majoritatea domeniilor medicale, s-a ajuns ca pentru modulul de pediatrie să fie alocat doar acest interval de timp.  Este puțin dacă ne gândim că dintr-o facultate de 6 ani s-a ajuns la un modul de doar la 8 săptămâni, când copiii reprezintă între 18 și 20% din populația fiecărei țări, când copiii de astăzi reprezintă viitorul de mâine!

Trebuie să menționez preocuparea continuă a membrilor conducerii Societății Române de Pediatrie de a îmbunătății pregătirea în domeniul pediatric pe parcursul anilor de rezidențiat. În acest sens, un grup de lucru alcătuit din cadre didactice aparținând centrelor universitate medicale de tradiție din țară a elaborat și a propus pe parcursul mai multor ani Ministerului Sănătății programe de pregătire în rezidențiat pentru subspecialități pediatrie precum pneumologie pediatrică, gastroenterologie pediatrică, cardiologie pediatrică, nefrologie pediatrică, hemato-oncologie pediatrică.

Începând cu anul 2017, la concursul de rezidențiat au fost scoase la concurs pentru prima dată locuri pentru aceste subspecialități. În acest fel s-a deschis o nouă perspectivă pentru cei interesați să aprofundeze domenii pediatrice de nișă.

Știu că sunteți membru supleant al EMA (Agenția Europeană a Medicamentului) și membră în numeroase comisii naționale însă și internaționale. Aș vrea să ne îndreptăm privirea către sănătate la nivel european vs. sănătate la nivel național. Dacă ar trebui să urmărim evoluția sistemelor de sănătate în direcţia eficacității, accesibilității și rezilienței, unde considerați că s-ar situa România? Care sunt diferențele majore care ne despart de un nivel de accesibilitate optim, de exemplu? Care sunt pașii imediat următori care ar trebui făcuți pentru un sistem de sănătate mai performant pentru pacient?

Doresc să precizez că în cadrul Agenției Europene a Medicamentului, respectiv în comitetul de pediatrie (PDCO) avem drept obiectiv să îmbunătățim starea de sănătate a copiilor din Europa. În acest sens membrii PDCO depun eforturi susținute pentru încurajarea cercetării de înaltă calitate privind dezvoltarea medicamentelor pentru copii.

Totodată încercăm să ne asigurăm că majoritatea medicamentelor utilizate în terapiile destinate bolilor care apar în copilărie sunt autorizate special pentru o astfel de utilizare, cu formulare și formulări adecvate acestei vârste. Cu alte cuvinte suntem “un mic parlament” care reglementează care sunt medicamentele care pot fi utilizate la copii, ce studii suplimentare sunt necesare pentru ca unele terapii să poată fi implementate și la copii nu doar la adulți, care sunt viitoare direcții de cercetare pentru descoperirea de noi molecule utile în bolile rare care debutează din primii ani de viață. 

Care sunt diferențele majore care ne despart de un nivel de accesibilitate optim, de exemplu? Este greu de apreciat care sunt diferențele majore care ne despart de un nivel de accesibilitate optim întrucât nici cele mai performante sisteme de sănătate din lume nu au o accesibilitate ideală la îngrijirile medicale. Barierele din calea unui acces mai bun al populației la serviciile de sănătate sunt atât de ordin economic, cât și de ordin organizatoric, informațional, educațional și socio-cultural.

Ceea ce lipsește aproape complet sistemului de sănătate din România comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană este o componentă majoră dedicată prevenției.

Ceea ce lipsește aproape complet sistemului de sănătate din România comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană este o componentă majoră dedicată prevenției. Politicile de sănătate susținute care să fie orientate cu predilecție asupra prevenției bolilor cronice (afecțiuni cardiovasculare, neoplazice, diabetul zaharat, obezitate, etc), asupra afecțiunilor infecțioase prevenibile prin creșterea ratei de vaccinare reprezintă doar două exemple care ar îmbunătății starea de sănătate și ar reduce semnificativ costurile din domeniul medical.

Implementarea la nivel național a ghidurilor de practică medicală la toate nivelele asistenței medicale (medici de familie, medici din ambulator, spitale),  stimularea reală a medicilor care aleg să-și desfășoarea activitatea în mediul rural și creșterea ponderii medicinii preventive sunt doar câteva din prioritățile sistemului de sănătate, consider că sunt pașii care ar trebui făcuți pentru un sistem de sănătate mai performant pentru pacient.

Având în vedere poziția importantă pe care o ocupați în medicina românească, cum vedeți Dvs. situația depopulării unităților de îngrijire? Ce ar fi de făcut?

Depopularea unităților sanitare și de îngrijire este o problemă extrem de gravă, deoarece limitează accesul la serviciile medicale pentru o mare parte din populația țării, mai ales pentru cea din mediul rural.

După cum s-a putut constata, creșterea salariilor personalului medical nu a rezolvat nici pe departe această problemă. Deci nu salariile mici din sistemul de sănătate explică în totalitate deficitul de personal. Explicația ar trebui căutată în faptul că numeroase spitale sunt lipsite de resurse umane calificate și foarte prost administrate, vulnerabilizând astfel corpul medical, atât din punctul de vedere al răspunderii legale, cât și din punctul de vedere al sănătății fizice și emoționale a angajaților.

În plus, ostracizarea în presă a întregului corp medical cu ocazia apariției în spațiul public a unor acuzații de malpraxis, de exemplu, nu întotdeauna fundamentate, nu încurajează deloc tinerii să accepte să lucreze în astfel de unități sanitare cu resurse mai limitate.

Cum vedeți învățământul astăzi comparativ cu ce se întâmplă la nivel mondial, ținând cont și de faptul că sunt mulți specialiști în sănătate care urmează studiile de specialitate în țara noastră însă aleg să profeseze în străinătate?

În ciuda transformărilor pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului, învățământul medical românesc a reușit să se mențină la un nivel care permite absolvenților Universităţii de Medicină și Farmacie “Carol Davila” să poată profesa cu succes în orice țară. Alegerea de a profesa în altă țară este explicată prin răspunsul la următoarea întrebare. Tinerii medici și asistente medicale găsesc în afara țării nu doar salarii mai mari, însă și un sistem medical care nu îi vulnerabilizează, ci îi ajută să lucreze într-un mediu sigur și echitabil, asigurându-le toate resursele de care au nevoie, dar și respectul opiniei publice.

Doamna profesor Doina Pleșca, de fapt … ce înseamnă sănătatea? Și, ce înseamnă sănătatea pentru Dvs.?

În anul 1946, Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea “ca o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu la acestă definiție a fost inclusă și „capacitatea de a duce o viață productivă din punct de vedere social şi economic”.

Dacă mă refer la sănătate din punct de vedere medical, aceasta reprezintă abilitatea organismului de a răspunde eficient tuturor agresiunilor şi provocărilor şi, totodată de a restabili și a susţine un echilibru constant la nivelul tuturor organelor şi sistemelor.

În statele moderne îngrijirea sănătății este integrată în sistemul de sănătate administrat și reglementat de guverne. Asta înseamnă că cetățenii au acces la sistemul de sănătate, adică la îngrijirea sănătății.

Traversăm o perioadă cel puțin solicitantă dpdv. al sănătății. Care sunt pașii pe care ar trebui să îi facă orice om responsabil pentru prevenție?

Dacă ne referim în general la prevenție, aceasta reprezintă totalitatea măsurilor care trebuie luate pentru a preveni apariția bolilor. Altfel spus cu cât avem mai multă grijă de sănătatea noastră cu atat cresc șansele fiecăruia dintre noi de a duce o viață mai lungă, mai sănătoasă și mai bună. În prezent, pe plan mondial se apreciază că aproximativ 80% din bolile cronice pot fi prevenite. Se cunosc foarte bine care sunt principalii factori de îmbolnăvire. Dintre aceștia menționez:  dieta inadecvată, sedentarismul, fumatul. La aceștia se adaugă invariabil influențele socioeconomice, culturale și de mediu. Este important să înțelegem fiecare dintre noi că schimbarea stilului de viață, abordarea unor comportamente sănătoase pot să îmbunătățească semnificativ starea de sănătate, calitatea vieții și longevitatea.

În prezent, pe plan mondial se apreciază că aproximativ 80% din bolile cronice pot fi prevenite.

Dacă ne referim la perioada dificilă pe care fiecare dintre noi o parcurgem odată cu răspândirea galopantă a infecției cu noul coronavirus (SARS CoV2) la nivel global, prevenția este esențială pentru a reduce pe cât posibil rata de îmbolnăviri și de decese. Respectarea cu strictețe a tuturor recomandărilor lansate de autorități (purtarea corectă a măștii, spălatul cât mai frecvent al mâinilor, distanțarea fizică) reprezintă obligația și totodată protecția fiecăruia dintre noi în lupta pe care trebuie să o dăm împotriva acestei infecții.

Pentru că tot am adus în discuție țările europene, am constatat că la nivel internațional se pune un foarte mare accent pe prevenție. Ce înseamnă în practică prevenția? Și de ce credeți că noi alegem să ignorăm cu desăvârșire acest aspect?

În țările dezvoltate se pune un accent deosebit pe educația pentru sănătate și prevenție.Astfel politica europeană pentru sănătate și bunăstarea populației (Health2020) a identificat și totodată a definit ariile prioritare care trebuie abordate. Dintre acestea menționez:

  • Investiţii în sănătate folosind abordarea preventivă pe parcursul întregii vieţi,
  • Reducerea poverii celor mai importante boli netransmisibile la nivelul Europei
  • Îmbunătăţirea sistemelor de sănătate centrate pe cetăţean şi a capacităţii sănătăţii publice, inclusiv capacitatea de a înfrunta urgenţele
  • Crearea de medii suportive, benefice şi comunităţi adaptabile.

Pentru a realiza aceste obiective este necesar să îmbunătățim și să susținem permanent educația pentru sănătate a populației (în mod deosebit a categoriilor populaționale la risc: copii, adolescenți, bătrâni, medii sociale defavorizate, etc.) dar și a profesioniștilor din sistemul de sănătate, percepția referitoare la prevenție (screening al stării de sănătate periodic, vaccinări, etc.), dar și protecția sănătății prin decizii instituționale coerente și permanente (ex: direcționare de fonduri pentru activități cu efecte pozitive asupra sănătății populației).

Este imperios necesar și urgent totodată să sporim eforturile pentru promovarea în rândul copiilor și tinerilor, într-un mod organizat și coerent, informațiile esențiale pe înțelesul tuturor despre starea de sănătate și prevenție.

Din păcate toate acestea reprezintă niște deziderate către care tindem dar departe de a le atinge. Este imperios necesar și urgent totodată să sporim eforturile pentru promovarea în rândul copiilor și tinerilor, într-un mod organizat și coerent, informațiile esențiale pe înțelesul tuturor despre starea de sănătate și prevenție.

În medicina modernă care a evoluat foarte mult în ultimii 20 de ani și cu precădere în ultimii 10, medicul trebuie să cunoască întreg arsenalul disponibil de terapii, atât pe cele convenționale sau alopate cât și pe cele complementare, medicul fiind singurul care alege terapia cea mai potrivită pentru pacientul său. Ce părere aveți despre acest aspect?

Medicina ultimilor ani pune accentul pe de o parte pe utilizarea terapiilor având la bază dovezile științifice (așa numita medicină bazată pe dovezi) și pe de altă parte pe personalizarea acestora. Fiecare pacient indiferent de vârstă își manifestă boala în mod diferit pornind de la particularitățile personale, modul în organismul percepe afecțiunea, tipul de agresiune la care este supus, caracteristicile agresorului, răspunsul imun și nu în ultimul rând răspunsul la tratament. 

Așa se face că periodic apar sau se actualizează ghiduri și protocoale terapeutice care ajută medicii să abordeze pacienții cât mai sigur, corect dar și modern. Trebuie să menționez că pentru elaborarea ghidurilor de diagnostic și tratament sunt solicitați renumiți experți în domeniu/domenii care alcătuiesc echipele de lucru. Ghidurile au la bază extrem de multă literatură de specialitate, rod al cercetărilor științifice întreprinse de-a lungul timpului. Consensurile rezultate sub forma ghidurilor/protocoalelor de diagnostic și tratament odată elaborate sunt supuse avizării deopotrivă de către FDA (Food and Drug Administration) din Statele Unite cât și de EMA (Agenția Europeană a Medicamentului).

În acest mod pentru fiecare afecțiune sunt stabilite criteriile de diagnostic, investigațiile care sunt necesare, formele clinice în care afecțiunea poate să evolueze, complicațiile care pot să survină și nu în ultimul rând conduita terapeutică extrem de flexibilă adaptată diferitelor situații care pot să apară pe parcursul afecțiunii luată în discuție. Apelând la aceste ghiduri orice clinician poate  să aleagă cea mai bună soluție terapeutică adaptată la pacientul pe care îl îngrijește. Merită să subliniez că alegerea unei conduite terapeutice trebuie să se bazeze pe dovezi științifice și nicidecum pe păreri personale. Rigoarea, disciplina, cunoașterea, informarea continuă, empatia sunt trăsături dominante care ar trebui să definească pe fiecare medic.

Se vorbește foarte mult în ultimii ani despre medicina integrativă. Ce include această medicină și cum se traduce ea în practică în relația medic – pacient?

Medicina integrativă se referă la abordarea pacientului ca un întreg și nu doar din punctul de vedere al unui organ/boală. Aceasta ține cont atât de medicina bazată pe dovezi, alopată, dar și de terapii complementare sau alternative.

Medicina integrativă se bucură de un mare interes în rândul pacienților, fiind utilizată de aproximativ 12% din populația pediatrică generală și 80% din populația pediatrică cu boli cronice.

Medicina integrativă se bucură de un mare interes în rândul pacienților, fiind utilizată de aproximativ 12% din populația pediatrică generală și 80% din populația pediatrică cu boli cronice. Coordonatele acestui tip de abordare sunt: caracterul preventiv, adaptat la contextul familial, caracterul particularizat, adaptat la individ, caracterul interactiv si sustenabil din punct de vedere ecologic.

Există tot mai multe dovezi că medicina integrativă multidisciplinară contribuie la creșterea calitătii vieții pacienților cu boli cronice prin îmbunătățirea nutriției, a activității fizice și a calității somnului.

Medicina integrativă câstigă tot mai mult teren în contextul creșterii continue a prevalenței bolilor cronice în rândul populației pediatrice. Există tot mai multe dovezi că medicina integrativă multidisciplinară contribuie la creșterea calitătii vieții pacienților cu boli cronice prin îmbunătățirea nutriției, a activității fizice și a calității somnului.

See Also

În Romania, din păcate există puțină experiență în utilizarea medicinei integrative în practica pediatrică.

Ce părere aveți despre asocierea tratamentului convențional cu alte metode terapeutice–vorbim aici despre homeopatie, fitoterapie etc. Susțin acestea o recuperare mai rapidă, poate?

Tratamentul administrat unui pacient trebuie să fie personalizat, adică să fie adaptat pe de o parte afecțiunii de care acesta suferă, de particularitățile individuale și, pe de altă parte de rigorile ştiințifice care permit utilizarea unei medicații specifice.

O bună cunoaștere a cercetărilor științifice și mai ales a rezultatelor obținute referitor la medicația homeopată, la fitoterapie va permite medicilor să înţeleagă rolul pe care îl joacă medicaţia alternativă în terapia diferitelor afecţiuni pediatrice.

Care sunt cele mai frecvente afecțiuni pentru care părinții apelează la dumneavoastra?

Patologia pediatrică este extrem de complexă variind în funcție de vârsta copiilor (nou născuți, sugari, preșcolari, școlari, adolescenți), de comorbiditățile pe care copilul le asociază, de contextul epidemiologic, de nivelul socioeconomic și educațional în care aceștia trăiesc.

O analiză atentă a morbidității și mortalității infantile din țara noastră plasează afecțiunile acute respiratorii printre principalele cauze de îmbolnăvire la copii. La acestea se adaugă  și alte patologii acute precum afecțiunile acute digestive, renale, neurologice. În contextul epidemiologic actual reprezentat de pandemia produsă de infecția cu SARSCoV-2, majoritatea copiilor care ajung la spital prezintă boli acute (respiratorii, digestive, renale, boli eruptive, etc.). Evident că nu trebuie să uităm de copiii cu boli cronice care sunt monitorizați periodic prin ambulatoriul de specialitate.

Ce sfat le-ați da părinților care doresc să „stimuleze” imunitatea copiilor în această perioadă?

Bănuiesc că întrebarea se referă la modalitățile prin care încercăm să reducem rata îmbolnăvirilor acute în rândul copiilor, aceștia reprezentând un rezervor important de diseminare a infecțiilor în rândul populației. Măsurile de prevenție a infecților acute respiratorii cuprind mai multe recomandări și anume: educația părinților cu privire la alimentația copiilor, stilul de viață în care copilul trăiește (igienă atentă, limitarea factorilor de mediu poluanți, etc.), reguli referitoare la igiena somnului, când și cum se recomandă administrarea de suplimente alimentare pentru întărirea sistemului imun (prebiotice, probiotice, vitamine –vitamina C, D, minerale -Zinc, acizi grasi polinesaturați, preparatele din plante, etc.), reducerea factorilor de risc (evitarea spațiilor inchise, aglomerate, fumul de țigară, factori poluanți de mediu, etc.), încurajarea activităților fizice în aer liber. Nu trebuie să uităm că în această perioadă când temperaturile scad se impune vaccinarea copiilor împotriva gripei.

Este important să continuăm susținut vaccinarea copiilor în conformitate cu schema de vaccinare cuprinsă în programul național de vaccinare. Nu trebuie amânate vaccinurile antibacteriene împotriva bordetelei pertussis, streptococcus pneumoniea, H.influenzae.

În acest mod se va limita creșterea numărului de episoade de îmbolnăviri virale și suprainfecțiile bacteriene frecvente care pot să apară precum otita medie acută (cea mai frecventă boală bacteriană a copilului mic), sinuzita acută, pneumoniile acute, bronșitele bacteriene etc), afecțiuni care apar secundar unui episod de infecție acută respiratorie.

Pentru că nu cred că există întâlnire cu un specialist în sănătate în care să nu se discute și despre pandemia care ne afectează pe toți și pentru că am discutat și despre prevenție, trebuie să vă adresez și eu câteva întrebări în această direcție. Ce recomandări le puteți oferi părinților pentru ca atât ei, cât și copiii lor să se protejeze în fața infectării cu virusul Sars-Cov-2? În afara unui viitor vaccin împotriva Covid 19, mai există vreun vaccin despre care să se fi constatat că face mai simple simptomele unei eventuale infectări cu acest virus? (mă refer la anti pneumococic în special).

Începând cu Decembrie 2019, omenirea se confruntă cu o nouă pandemie, infecția cu virusul SARS CoV-2. De-a lungul istoriei, omenirea a fost traversată și de alte pandemii cu efecte devastatoare precum ciuma, holera, febra tifoidă, tuberculoza, acestea fiind doar câteva dintre bolile infecțioase care au marcat istoria medicinei. Domeniul cercetării medicale și progresele științei sunt uimitoare și de necontestat, dar cu toate acestea, efectele infecției cu noul coronavirus par greu de manageriat la nivel global.

Aparent mai puțin afectați de virusul SARS CoV2  comparativ cu adulții și având în generalforme uşoare sau moderate de boală, copii sunt considerați mai degrabă ’’victimele ascunseale pandemiei’’ decât fața acesteia. Viața copiilor din întreaga lume a fost influențată până în prezent în special prin efectele socioeconomice. Nesiguranța financiară a familiilor, suspendarea serviciilor sociale, limitarea accesului la asistența medicală (întârzierea sau amânarea vaccinărilor, monitorizarea deficitară a bolilor cronice, etc.), limitarea accesului la educație în rândul copiilor din medii defavorizate economic sunt doar câteva din aspectele indirecte ale pandemiei  asupra populației pediatrice.

În contextul acestei pandemii comunicarea eficientă, transparentă, încrederea și responsabilitatea reprezintă instrumente cu care fiecare dintre noi poate să împiedice răspândirea acestui nou virus. Fiecare copil trebuie să fie informat deopotrivă de membrii familiei dar și de către dascăli la școală, despre infecția cu SARS CoV-2. Copiii și nu numai vor primi permanent informații despre principalele măsuri de prevenție ale acestei infecții. Modul în care trebuie purtată masca, distanțarea fizică, spălatul cât mai des pe mâini sunt cele mai importante măsuri care trebuie respectate cu strictețe. În plus este important ca împreună cu părinții copilul să fie sfătuit să aleagă traseul cel mai sigur pe care să-l parcurgă de acasă către școală și invers, cu scopul de a evita zonele aglomerate. Niciunul dintre noi deopotrivă părinți, dascăli, medici nu trebuie să neglijăm impactul psihologic pe care această perioadă dificilă îl poate avea asupra copiilor noștri. Este necesar să identificăm cât mai repede eventualele tulburări psiho-afective pe care orice copil poate să le dezvolte.

Totodată s-au reluat activitățile școlare, deci colectivitățile. Care sunt recomandările specialistului în sănătate pentru menținerea unei sănătăți optime?

Pregătirea copilului pentru acest nou an școlar care a început în contextul pandemiei de COVID-19 presupune cunoașterea normelor de igienă deopotrivă de către părinți dar și de către copii. În plus trebuie acordată o atenție sporită pentru asigurarea sănătății fizice și emoționale a copiilor.

În cadrul măsurilor de prevenție ale infecției cu SARS CoV-2, fiecare copil mai mare de 5 ani trebuie să poarte mască în spațiile publice. Este necesar să alegem o mască potrivită ținând cont că aceasta nu trebuie să îngreuneze respirația, trebuie să acopere complet nasul și gura, să fie adaptată vârstei copilului.

Fiecare copil care merge la școală trebuie să aibă în ghiozdan 3 măști de protecție de rezervă, care vor fi ambulate separat. Copilul trebuie să știe că masca se va schimba la fiecare 2 ore sau când se umezește. Totodată acesta va fi învățat să facă distincție între spațiul închis și cel deschis. Se va explica de mai multe ori de către părinți dar și de către cadrele didactice importanţa distanțării fizice de cel puțin 1,5 m față de celelalte persoane.

Copilul trebuie învățat prin intermediul jocului tehnica corectă a spălării mâinilor cu regularitate acasă și la școală, înainte de masa și după masă, când strănută sau tușește.  Totodată este necesar să se explice fiecărui copil de ce este important să se spele pe mâini cât mai des.

Această pandemie ne afectează și la nivel emoțional, atât pe copiii noștri cât și pe noi ca adulți. Ce sfaturi le puteți oferi adulților, părinților sau copiilor în diminuarea stărilor de depresie și anxietatea determinate de această perioadă?

În timpul pandemiei de COVID-19, reducerea activităților în aer liber și a interacțiunii sociale poate să se asocieze cu o creștere a anxietății și a semnelor și simptomelor de depresie, în rândul copiilor dar și a adolescenților. Pentru a limita pe cât posibil apariția acestor modificări este necesar să îmbunătățim comunicarea cu copilul.  Este important să aflăm cum acesta se simte, ce  îl frământă, care este starea lui de spirit.  Fiecare părinte ar fi bine să reamintească copilului că îi pasă de el, de trăirile lui și mai ales că poate să adreseze oricând întrebări despre grijile, fricile, frământările care îl cuprind. Pentru a ajuta copiii să scape de starea de îngrijorare legată de infecția cu noul virus, de a înțelege mai bine de ce este nevoie să fie izolați de prieteni, de bunici, de alte rude, de colegii de școală, se recomandă ca aceștia să fie antrenați în cât mai multe activități zilnice alături de părinți.

În această perioadă unii copii s-ar putea să aibă nevoie de mai mult sprijin decât de obicei, iar acest aspect poate conduce la provocări suplimentare, cum ar fi îngrijorarea, stresul sporit, anxietatea și frustrarea.  Mai ales în această perioadă se recomandă ca părinții să folosească mai des cuvinte de laudă la adresa celor mici, să facă glume, să povestească despre întâmplări pozitive. În aceste momente dificile pe care le parcurgem cu toți, când viața noastră s-a schimbat radical, copiii trebuie să de simtă mai mult ca oricând că sunt protejați și iubiți. 

OneYearHealthChallenge este o campanie de informare medicală corectă de la experți către pacienți. Aceasta abordează teme de interes pentru diverse afecțiuni și probleme de sănătate cu care se confruntă fiecare om măcar o dată în viață, personal sau în anturajul său, pe baza experienţei specialiștilor, a practicilor medicale şi a studiilor realizate până în prezent. Proiectul se va desfășura pe parcursul întregului an 2020 și este realizat în colaborare cu Boiron România.

*** 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2020 Doer. Toate drepturile rezervate. Made by 360advertising.

Scroll To Top