La plimbare prin Viena. Itinerariul pe care abia aștept să-l refac. 

Este în mijlocul săptămânii, o zi de mai însorită, ora 10:00 și tocmai am aterizat la … Viena. Ieri am decis spontan ca astăzi să fac o plimbare prin Viena și să-mi beau cafeaua la ora 12:00 pe terasa din curtea interioară a palatul Hofburg, fosta reședință a suveranilor austrieci… Asta visez să fac imediat ce se va putea, când lucrurile vor reintra în normal. De unde mi-a venit așa brusc acest gând? ☺

Nespresso tocmai a reinventat gama de sortimente Lungo, ce a fost redenumită World Explorations. Gama cuprinde două sortimente intense, două medii și alte două lejere. Șase sortimente a câte șase orașe celebre pe care le poți vizita sau (re)vizita atunci când normalul va fi ceva firesc. Sentimentele trăite, amintirile culese din călătorii, poveștile spuse la o ceașcă de cafea aburindă sunt ingredientele unei vieți trăite bine.

Și cum vizitarea lumii înseamnă tot mai mult să ai și grijă de ea, gama World Exploration este asociată și cu un termen drag mie: sustenabilitate. Sortimentele au capsule realizate cu 80% aluminiu reciclat, unul dintre obiectivele Nespresso fiind ca, până la finalului lui 2021, toate capsulele din gama pentru casă să fie realizate cu aluminiu reciclat. Despre acest demers al celor de la Nespresso știți că am mai povestit în trecut. Vă las aici un link.

O altă noutate cu care Nespresso își surprinde fanii locali este că a deschis un nou punct de vânzare în centrul comercial Sun Plaza.

Acestea fiind spuse, ceea vă propun în continuare este să vă faceți repede un Nespresso Vienna Lungo și să savurați gustul plăcut și echilibrat, obținut prin alăturarea boabelor de cafea Arabica din Brazilia cu boabe de cafea Arabica și Columbia, prăjite ușor pentru a evidenția notele aromatice de malț și un gust ușor dulceag. Acum sunteți cu adevărat gata pentru a vă folosi imaginația și a vă plimba alături de mine prin imperiala și grandioasa capitală a Prințesei Sissi.

Așadar, mă reîntorc la filmul pe care l-am început în introducere, la aeroportul Strauss din Viena. Iau trenul rapid care în 15 minute mă lasă în Parcul Central (Stadtpark), în inima Vienei, zonă metropolitană, dar liniștită în același timp. Este ora la care agitația nu se simte prea tare. Oamenii sunt deja la muncă, astfel că pornesc agale pe Ring – Schubertring, Kaertnerring și apoi, Operring până ajung la Grădina Imperială (Burggarten) unde mă așez să iau o gustare delicioasă, aidoma modului în care localnicii o fac – adaug apă fierbinte peste cafeau Lungo, pentru a ajunge la o ceașcă de 150 ml. Alături savurez și o felie de tort pentru ca papilele mele gustative să țopăie în sus de veselie.

Tradiția explorării cafenelelor vieneze Wiener Kaffeehauskultur datează de la final de secol XVI, iar din 2011 a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO. Așadar este o cutumă pe care o respect de fiecare dată când ajung aici. Te invit și pe tine să încerci pentru că Viena este recunoscută pentru vechile cafenele în care s-a scris poezie și s-a compus proză și unde Freud a înțeles puterea subconștientului.

Astfel îmi iau energia de care am nevoie pentru a-mi continua periplul la expoziția cea mai recentă din incinta Muzeului Albertina. Unul dintre ginerii Mariei Tereza, a fondat în 1776 colecția care numără acum, peste un milion de gravuri și 60.000 de desene. Aici poți admira Iepurele de câmp a lui Dürer, Lacul cu nuferi de Monet sau Portetul de fată a lui Renoir. Este unul dintre obiectivele culturale pe care mereu le redescopăr când ajung în Viena. Pentru mine, Muzeul Albertina este un locul unde arta, liniștea și istoria și-au găsit adăpostul. Iar mie îmi place „să mă adăpostesc” în astfel de locuri măcar pentru o oră.

Vă spun sincer, cultura orașului îți deschide grav apetitul, restaurantele te îmbie să le pășești pragul, iar vitrinele cu ciocolată pur și simplu te vrăjesc. Dar pentru că vreau să mai amân momentul, pornesc pe jos către Naschmarkt. Am de mers vreo 3 km, dar străzile elegante care mă duc către acea zonă a Vienei sunt o bucurie pentru ochi. Iar deznodământul, de a lua un prânz târziu la restaurantul de pește Umar, merită tot efortul. O duzină de stridii cum rar am mai mâncat, și apoi un pește proaspăt sunt tot ce-mi trebuie. Merg pe jos, înapoi spre centru, în drum trec prin curtea Museumsquartier sau Cartierul Muzeelor, salonul în aer liber al austriecilor. Mă așez aici pe una dintre construcțiile special amenjate pentru ca oamenii să se tolănească pe ele și să poată savura momente de relaxare.

Apoi, vreau să-mi clătesc ochii cu boutique-urile elegante din Centrul Vechi. Nu cele de pe străzile principale, ci de pe acele străzi mai micuțe, ascunse, tăinuite de privirile turiștilor necunoscători. Aici întâlnești magazinașe cochete, cu vitrine frumos construite. Niciodată nu știu peste ce comori voi da și ce povești voi afla de la oamenii locului. Zona este plină de designeri locali și internaționali cu o selecție de haine mai puțin îndrăznețe, dar de o calitate excepțională.

See Also

Lucrul pe care insist mereu să-l fac, când sunt într-o capitală europeană este să mă plimb agale pe drumurile medievale din Centrul Vechi. Îmi place să-mi imaginez cine a bătătorit drumurile acelea acum 200 de ani, ce oameni au suferit aici, au iubit, au râs pe aceste străzi și în aceste clădiri care au scris istoria lumii. Așa ajung de această dată în fața Palatului Imperial Hofburg cu o istorie de peste 600 de ani, zeci de împărați, milioane de povești și o Sissi iubită chiar și azi de poporul ei. Palatul a fost reședința de iarnă a familiilor habsburgice, iar actualmente reședința președintelui austriac. Mă așez la terasa din curtea interioară și comand o cafea, las deoparte telefonul și mă bucur de vibrația locului. Savurez cafeaua pe îndelete și mă bucur de sunetul unei viori în depărtare.

Și pentru că m-am încălțat lejer, decid să pornesc în căutarea Casei Hundertwasser, una dintre atracțiile arhitecturale altfel ale Vienei. Clădirea a fost proiectată de Friedensreich Hundertwasser. Nu știu dacă mi-ar plăcea să locuiesc într-o astfel de construcție, dar la adăpostul a peste 200 de copaci și tufe de pe balcoane care oxigenează zona de betoane din districtul trei al capitalei austriece parcă, parcă îmi vine să spun că m-aș sacrifica 🙂 . La o aruncătură de băț se găsește Casa Artelor din Viena care se întinde pe o suprafață de 1600 de metri pătrați, un „must visit” vienez pentru toți iubitorii de frumos și de artă.

Iar la ceas de seară doresc să revăd Castelul Schönbrunn, una dintre comorile arhitecturii europene, dar mai ales să mă plimb prin parcul palatului care adăpostește flori, statui și fântâni impresionante. Îmi place să prind apusul aici și îmi place să-mi aprind imaginația plimbându-mă în grădina zoologică a palatului, de altfel cea mai veche din lume. Aici poți admira drăgălășenia urșilor koala, a câinilor de preerie sau te poți minuna de frumusețea gheparzilor și a râșilor simpatici.

Viena este primul oraș din străinătate pe care l-am vizitat. La nouă ani mi-a atins inima în mii de culori, fiind și azi locul sufletului meu. Știi deja cât de mult iubesc cultura austriacă și cât de apropiată mă simt de oamenii acestor pământuri milenare. Viena este pentru mineîmpărăteasa bunului simț unde cultura este la orice pas, în orice colț de stradă. Cred că de anumite locuri ne leagă momente, iar de momente ne leagă trăiri, iar de trăiri, poate amintiri din vieți pierdute pe care nu ne mai săturăm să le descoperim aici, acum, mereu, tot timpul și pentru totdeauna.

Foto: Andei Zafiu, arhiva personală

***

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2020 Doer. Toate drepturile rezervate. Made by 360advertising.

Scroll To Top