De ”maxxing” ai auzit? Ce este obsesia pentru perfecțiune și latura ei nesănătoasă. O investigație despre cultura optimizării și prețul nevăzut al lui „mai mult”. Sunt aproape sigură că ți-a ieșit în cale în vreun articol sau vreo postare pe ig cuvântul sau sufixul ”maxxing” dar poate n-ai prin care e faza cu el. Azi îți zic  eu în calitate de ”maxximizer” – dacă așa s-o numi ”nebunul” care vrea să fie mai … și inserați voi aici un atribut.  

Sunt o căutătoare mai binelui. Vreau să fiu mai sănătoasă, mai puternică, mai limpede, mai frumoasă, mai bună la ceea ce fac. Iar asta presupune să citesc, să ascult, să testez și să încerc cât pot de mult din ceea ce este nou și consider că ar putea avea efect. Am ”bibliografia” mea digitală sub toate formele ei – podcast, audiobooks, conturi de IG, iau zilnic suplimentele potrivite și le mai adaptez în funcție de nevoi și modificări, am ritualuri ca să nu le zic tabieturi și diverse întrebări și curiozități la care îmi doresc să aflu răspunsuri. Am avut de asemenea, momente în care, dimineața, în loc să respir adânc și să beau apa caldă cu calm, deschideam telefonul ca pe o fișă de inventar: cât am dormit, ce stadiu, ce variabilitate, ce procentaj din „somn profund”, ce-aș fi putut face mai bine. Și undeva, între notificarea de la ceasul inteligent și cafeaua care se răcește, mi-am dat seama de ceva.

Acest ”mai” a devenit prea mult.

Trăim într-o epocă în care fiecare aspect al vieții somnul, mâncarea, fața, pielea, mușchii, ciclul, rugăciunea, prietenia, ba chiar și relația cu bunica a fost rebranduit ca un proiect care are nevoie să fie optimizat. Adică să fie îmbunătățit cât se poate de mult. Internetul a inventat și un cuvânt pentru asta: maxxing. La început a sunat ca o glumă, dar apoi a devenit o estetică. Acum sună a obsesie colectivă. Și, ca orice obsesie, merită privită cu atenție.

„Looksmaxxing, sleepmaxxing, fibermaxxing, healthmaxxing, longevitymaxxing, cyclemaxxing, chiar grandmamaxxing.” — Kristine Thomason, Popsugar

De unde vine, de fapt, „maxxing”-ul

Sufixul „-maxxing” s-a născut în lumea digitală. Termenul a circulat inițial în comunitățile de gameri și jocuri de rol, ca prescurtare pentru „a maximiza” o caracteristică a unui personaj. La începutul anilor 2010 a fost preluat de forumurile incel, adică bărbații care se autodeclară „celibatari involuntar”și a fost transformat în looksmaxxing: maximizarea atractivității fizice ca instrument de „valoare de piață sexuală”. De acolo a explodat pe TikTok, unde a devenit, pe rând, un meme, o estetică, o industrie și, pentru mulți, o obsesie.

Astăzi, looksmaxxing înseamnă orice, de la skincare și sală „softmaxxing”, varianta blândă până la „bonesmashing” (bărbați care își lovesc oasele feței cu ciocane pentru un maxilar mai pătrat – da, da căscați gura și ochii că aici am ajuns), intervenții chirurgicale invazive, alungiri de picioare cu mii de euro, dietă restrictivă (numită, dezarmant de sincer, „starvemaxxing”) și utilizarea ilegală de steroizi. Asta în varianta numită „hardmaxxing”. În 2025, un articol publicat în revista Facial Plastic Surgery & Aesthetic Medicine a descris fenomenul ca aflându-se „la intersecția dintre auto-îmbunătățire și auto-vătămare”.

Apoi a venit valul mainstream. Sleepmaxxing, fibermaxxing, proteinmaxxing, longevitymaxxing, gymmaxxing, studymaxxing, moneymaxxing, rizzmaxxing (carismă), softmaxxing, glowmaxxing, scentmaxxing, friction-maxxing și, pentru că internetul nu se oprește niciodată din a duce orice în derizoriu sau într-o extremă aberantă, grandmamaxxing sau la italieni “Nonna-maxxing” 🙂 (a-ți optimiza bunica, presupun, sau a deveni una „premium”). Formula este atât de simplă încât e periculoasă: orice cuvânt + „maxxing” = trend instant. O rutină de dimineață devine „un ritual de softmaxxing”. A te culca devreme devine „sleepmaxxing”. A mânca legume devine „fibermaxxing”. Te trezești că nu mai trăiești ci prezinți niște chestiuni banale ca pe ceva ce reprezintă o versiune ideală a unui aspect al vieții.

Vreau să aveți în vedere că acest articol conține foarte multe expresii din limba engleză pentru că nu există în română traducerea lor și n-o să mă apuc e să fac asta. Dar credeți-mă, că oamenii care petrec muuult timp în online ști exact despre ce este vorba cu acest vocabular specific. 🙂

Trei studii care ar trebui să ne dea de gândit

1. Ortosomnia: când dorința de somn perfect te ține treaz

În 2017, cercetătoarea Kelly Glazer Baron, alături de colegi de la Northwestern și Rush University Medical Center, a publicat un studiu de caz care descria un fenomen ciudat în clinicile de somn: pacienți care nu aveau, tehnic, insomnie, dar care veneau panicați după ce ceasurile lor inteligente le spuneau că „nu dorm bine”. Cercetătoarea a numit fenomenul ortosomnie, de la grecescul „ortho” (corect) și „somnia” (somn), prin analogie cu ortorexia (obsesia mâncării sănătoase). Un pacient, al cărui tracker indica o medie de șapte ore și 45 de minute pe noapte, declara că simte presiune în fiecare seară să se asigure că aparatul „va afișa cel puțin opt ore”.

Conform unui sondaj al American Academy of Sleep Medicine din 2023, 35% dintre adulții americani folosesc deja dispozitive de monitorizare a somnului. Dr. Rebecca Robbins, cercetător la Brigham and Women’s Hospital și profesor la Harvard, a sintetizat lucid problema: „Dacă ai o tendință spre anxietate și cauți excelență în fiecare parte a vieții tale, ai furtuna perfectă pentru ortosomnie.”

Cu alte cuvinte: dacă ai energia mea, ai și riscul meu. Și, foarte probabil, și pe-al tău.

2. Looksmaxxing și deformarea oglinzii

O analiză din 2025 publicată în Lancet Child & Adolescent Health identifică adolescenții și bărbații tineri drept o populație vulnerabilă din punct de vedere clinic la dismorfia musculară și tulburări de imagine corporală, mai ales pe măsură ce conținutul orientat spre estetic le inundă feed-urile. Cercetătorii din psihologia sportului semnalează, pe rând, o nouă categorie de pacienți: tineri care vin cu instrumente AI care le-au „evaluat” fața pe o scară de la 1 la 10 și care vor să știe ce intervenție le-ar crește ”scorul” atractivității.

Există și un termen pentru asta: filter dysmorphia, distorsiunea declanșată de filtrele și de algoritmii care îți arată, zi de zi, o versiune mai netedă, mai simetrică, mai „perfectă” a propriei tale fețe. Și apoi te întorci la oglindă. Și oglinda devine, brusc, o problemă de rezolvat.

Ceea ce începe ca „vreau să arăt mai bine” se transformă, în multe cazuri, într-un tipar comportamental clinic, compulsiv, anxios, izolator. Și, paradoxal, profund neatractiv.

3. Betterment burnout: paradoxul îmbunătățirii continue

Conceptul de betterment burnout, epuizarea provocată de îmbunătățirea de sine, a fost popularizat de cercetători și practicieni de sănătate mintală care observă, în ultimii ani, un tipar repetitiv: oameni (în special femei) care fac „totul bine” de la sport, mâncare curată, somn, terapie, suplimente, journaling și care vin la cabinet epuizate, anxioase și convinse că „nu sunt suficiente/not enough”. Articole publicate în reviste de psihologie subliniază că urmărirea neîncetată a schimbării și a dezvoltării personale poate, în mod paradoxal, să scadă satisfacția de viață.

Neuroștiința oferă o explicație plauzibilă. Sistemele dopaminergice ale creierului, calea ventral tegmentală și nucleul accumbens, sunt construite să răspundă la realizare, nu la urmărire perpetuă. Când creierul percepe presiunea constantă de a se „repara”, eliberează tot mai puțină dopamină. Rezultatul: amorțeală, lipsă de motivație, oboseală cronică. Cu cât te-mbunătățești mai mult, cu atât te bucuri mai puțin de tot ce trăiești

„Aceste concepte, ca atâta din media problematică, se hrănesc din temerile noastre cele mai adânci, din nesiguranța că nu suntem destule așa cum suntem.” — Kristine Thomason

Corpul în era maxxing-ului: când mai mult devine de-a dreptul toxic

Cazul fibermaxxing-ului este edificator. Pe hârtie, ideea pare impecabilă: peste 90% dintre femei și 97% dintre bărbați nu ating cantitatea recomandată de fibre, adică 25g/zi pentru femei, 38g/zi pentru bărbați (date din Department of Health and Human Services). Mai multe fibre = mai mult bine, nu?

Nu e chiar așa. Tara M. Schmidt, dietetician principal la Mayo Clinic, atrage atenția într-un articol din 2026: „Fibermaxxing înseamnă, în esență, încercarea de a-ți atinge și, mai probabil, depăși recomandarea zilnică de fibre.” Trendul e nou, beneficiile fibrelor sunt vechi. Întrebarea reală e dacă strategia e utilă sau e una care trebuie tratată cu grijă. ”Răspunsul, spune ea, e „probabil un pic din fiecare”.

Cercetători de la Columbia, UCLA Health și Mayo semnalează aceleași riscuri când sărim brusc de la 15g la 60g pe zi: balonare severă, dureri abdominale, diaree, absorbție redusă de fier, zinc și calciu. În cazuri rare dar reale blocaj intestinal. Krajmalnik-Brown, microbiolog citat de revista TIME în 2026, avertizează că diareea provocată de fibre alterează microbiomul atât de rapid încât „doar bacteriile care cresc cel mai repede supraviețuiesc, iar cele mai puțin benefice pot deveni dominante”.

Aceeași poveste cu proteinmaxxing-ul, sleepmaxxing-ul (care a generat o industrie întreagă de „sleepy girl mocktails”, benzi adezive pentru lipit gura noaptea, suplimente de magneziu și gadgeturi de mii de euro) și longevitymaxxing-ul, unde oameni perfect sănătoși cheltuiesc 100.000 de dolari pe an pe protocoale anti-îmbătrânire.

Cine vinde, de fapt, „maxxing”-ul?

Dylan Petkus, fondatorul Optimal Circadian Health, a făcut o observație tăioasă într-un interviu pentru Bored Panda: sleepmaxxing-ul este „visul oricărui marketer”. „Există o tonă de lucruri de vândut pe TikTok Shop –  gadgeturi, suplimente, măști de somn fosforescente.” Ceea ce începe ca o conversație despre sănătate devine, în câteva luni, un coș de cumpărături.

Optimizarea, ne reamintește jurnalistul de wellness Christopher Skinner, „poate avea efecte secundare clare: anxietate, epuizare, burnout, neliniște, scăderea sentimentului de valoare personală, stres și o capacitate redusă de a fi prezent în clipa de față.” Adică exact lucrurile pe care acest „mai mult” pretindea că le rezolvă.

Iar industria nu se oprește la suplimente. Cere și timpul tău, atenția ta, banii tăi și, cel mai scump dintre toate, încrederea ta în propriul corp. Pentru că nu poți cumpăra continuu rezolvări pentru o problemă pe care nu ai avut-o, decât dacă te convinge cineva, zilnic, că ai una.

Minusing: gestul mic, dar revoluționar

Recent, jurnalista Kristine Thomason a publicat în Popsugar un eseu care a circulat puternic și care propune un concept simplu: minusing. Conceptul nu e despre privare, ascetism sau despre încă o disciplină. E despre a observa onest ce îți îmbunătățește cu adevărat viața și a elimina ce nu face asta. „Fie că sunt oameni, angajamente, obiceiuri sau obsesii.” „Plivind grădina vieții tale”, scrie ea, „creezi sol fertil pentru ca frumusețea să înflorească.”

Ideea rezonează pentru că răspunde unei suspiciuni colective: poate că nu ne lipsește ceva. Poate că, dimpotrivă, avem prea multe. Prea multe app-uri, prea multe protocoale, prea multe ferestre deschise în creier, prea multe voci care ne spun ce mai trebuie să adăugăm.

Și poate că adevărata maturitate nu mai este să mai pui ceva, ci să ai curajul să scoți.

„La un moment dat, trebuie să te oprești, să stai liniștit, și să permiți mulțumirii să vină la tine.” — Elizabeth Gilbert, Eat, Pray, Love

Ce am început să scad eu

Personal nu mai sunt o utilizatoare de trackere. Nu mă intereesază să-mi spnă un gadget cum am dormit pentru că simt cum am dormit. Dacă sunt în formă, cu mintea limpede, cu trupul odihnit și arăt bine la față, înseamnă că orele de somn auu fost suficiente și de calitate. Am scos multe persoane din feed-ul meu pentru că vorbeau multe prostii doar pentru că li se părea că este la modă un subiect dar în realitate erau doar niște papagali care repetau lucruri fără să le înțeleagă. Am scos un supliment despre care nu eram convinsă că face ceva și unul care am observat că deși adaptogen cu aplicare bună anti-stres, scădea libidoul (și de ce am vrea așa ceva? 🙂 Ba chiar am mai ”convertit” niște persoane să-l scoată). Și sincer nu mă mai întreb „ce ar mai trebui să fac?” și am ales de multe ori, pur și simplu, să mă bucur de viață chiar și atunci când nu e ca la cartea de maxxing. Și pot să fac cu voi un mic pariu aici: că în scurt timp va apărea un trend care va fi exact opusul acestuui ”maxxing”. Ceva în care lumea va alege să trăiască precum italienii, spaniolii, francezii – mai un pahar de vin sau două, trei, mai o țigară clasică și ”sănătoasă” – nu mizeriile acestea cu miros de ciorapi, mai un cartof prăjit așa cum făcea mamaie. Pentru că viața, oricât ne străduim noi să o optimizăm, își vede de cursul ei firesc, cu bune și cu rele. Iar în opinia mea, când trăiești viața perfectă și dă peste tine ceva neașteptat, dă cu tine de pereți de nu știi ce te-a lovit iar șocul este mult mai intens.

Nu cred că trebuie să renunțăm la dorința de a fi mai bune sau la dorința de a trăi vieți frumoase și sănătoase. Dorința e frumoasă și e parte din ce ne face oameni. Și, de asemenea, știu sigur, că viața pe care o trăim este minunat să fie lungă și cu o stare fizică și mentală optimă. Dar să nu uităm nici de latura emoțională care le susține pe cele două. Da, vă ofer aici, pe site, pe contul meu de IG sau pe Canalul de YouTube informații, recomandări și exemplul a ceea ce fac eu și mi-e bine. Dar asta nu înseamnă că trebuie să faceți exact la mine. Căutați binele vostru. #CodulFemeiiConstiente nu înseamnă să te oprești din creștere, înseamnă să creșți cu sens. Înseamnă să știi diferența dintre o practică care te hrănește și un protocol care te epuizează. Înseamnă să simți, în corpul tău, când „mai mult” a devenit „prea” și să ai curajul să-i răspunzi.

Pentru că, până la urmă, contrar tuturor algoritmilor, nimeni de pe patul de moarte nu și-a dorit să-și fi maximizat mai bine fibrele, scorul de somn sau simetria feței. Lucrurile pe care le ducem cu noi sunt altele. Cele care nu pot fi măsurate, pe care nu le poți cumpăra, pe care le ai și le trăiești doar dacă lași loc ca ele să se întâmple.

Așa că, dacă mă întrebați acum, eu nu maximizez ci aleg cu grijă, cu atenție ceea ce este potrivit pentru mine. Mă uit la viața mea ca la o grădină și, de câte ori e nevoie, mai smulg câte o buruiană. Ca să rămână loc pentru ce contează cu adevărat și ceea ce îmi aduce bucurie.

***

doer.ro — Do more. Change more. Be more.

Sonia Argint — Mai 2026