Chat GPT nu e terapeutul tău. Și am dovezile care o spun mai bine decât aș putea-o spune eu.
Acum câteva luni am fost speaker la un TEDx dedicat adolescenților. Tema mea a fost, în esență, despre paradoxul vremurilor noastre: vorbim mai mult ca oricând, dar ne simțim mai singuri ca niciodată. Le-am povestit atunci un episod pe care îl auzisem într-un restaurant: un grup de fete stăteau împreună și, de fiecare dată când una dintre ele nu știa ce să răspundă unui băiat, întregul grup îl “consulta” pe Chat GPT ca să scrie următorul mesaj. Amuzant la prima vedere. Îngrijorător la a doua.
Le-am spus adolescenților din sală un lucru pe care îl cred cu tărie: inteligența artificială poate fi deșteaptă, dar nu va fi niciodată înțeleaptă. Înțelepciunea se naște din trăire din eșec, din plâns, din iubit, din pierdut, din iertat, din încercat din nou. Nimic din toate astea nu poate fi simulat printr-un algoritm de predicție a următorului cuvânt.
De atunci, subiectul a ruminat în mintea mea. Așa că am făcut un experiment: m-am “jucat” eu însămi cu Chat GPT pus în rolul de terapeut. I-am dat un context personal, i-am cerut sfaturi, l-am contrazis, i-am testat limitele. Concluzia la care am ajuns singură, fără să caut vreun studiu care să mi-o confirme, a fost simplă: un robot nu poate avea o imagine suficient de complexă asupra universului uman. Nu pentru că nu are acces la informație are, la o cantitate uriașă de informație ci pentru că situațiile noastre sunt extrem de personale, contradictorii, țesute din context pe care nu îl poți turna complet într-o conversație de chat, oricât de sinceră ai încerca să fii.
Și, culmea, nu sunt singura care a ajuns la concluzia asta pe cont propriu. Se pare că fenomenul e mult mai mare decât mi-aș fi imaginat și datele chiar sperie.
Câți dintre noi vorbesc, de fapt, cu un robot despre viețile noastre
Chat GPT a depășit, la începutul acestui an, borna de 900 de milioane de utilizatori activi săptămânal, ceea ce îl face cea mai rapidă aplicație de consum din istorie ca ritm de creștere. Nu toți acești oameni îl folosesc pentru terapie, evident dar segmentul care o face nu mai este deloc marginal.
Un sondaj recent realizat în Statele Unite arată că aproximativ 16% dintre adulți au folosit deja un chatbot AI pentru informații despre sănătatea mintală, procent care urcă la 28% în rândul celor sub 30 de ani. Printre adolescenți și tineri adulți, aproximativ unul din opt spune că a apelat la AI pentru sfaturi legate de starea sa emoțională. Iar dacă ne uităm strict la persoanele care recunosc că se confruntă cu dificultăți de sănătate mintală, aproape jumătate 48,7% spun că au folosit deja un model precum Chat GPT, Claude sau Gemini drept sprijin terapeutic.
Vârsta contează enorm în toată povestea asta. Datele arată o adopție mult mai mare în rândul tinerilor: peste 60% dintre adulții americani cu vârste între 18 și 29 de ani folosesc un chatbot AI, procent care scade constant odată cu vârsta, până la sub 20% peste 65 de ani. Cu alte cuvinte, generația care crește acum e prima care normalizează ideea de a-și “depune” suferința emoțională într-o fereastră de chat, în loc să sune pe cineva.
Cât despre ce anume caută oamenii acolo: un studiu care a analizat conversații reale a constatat că, în dialogurile clasificate drept “singuratice”, 37% dintre utilizatori cereau explicit sfaturi sau validare și de cele mai multe ori chiar primeau un răspuns cald și încurajator. Alte cercetări arată un interes uriaș pentru sfaturi de cuplu, gestionarea anxietății, atacuri de panică nocturne și decizii de viață pe care, în mod normal, le-ai discuta cu un prieten apropiat sau cu un terapeut.
De ce validarea permanentă nu e vindecare
Aici ajungem la partea care mă îngrijorează cel mai tare și pe care am simțit-o și eu în propriul experiment. Chatboții sunt construiți, prin design, să fie plăcuți. Tind să confirme perspectiva pe care le-o oferi, chiar și atunci când acea perspectivă e parțială sau nedreaptă față de cealaltă persoană implicată. Fenomenul are chiar și un nume folosit tot mai des de cercetători: “psihoza indusă de AI”, o stare în care conversațiile prelungite cu un chatbot par să întărească sau chiar să declanșeze gânduri distorsionate, paranoia sau convingeri delirante, mai ales la persoane deja vulnerabile.
Un studiu realizat de cercetători de la Stanford a testat modul în care modelele AI populare răspund la simptome de sănătate mintală și a descoperit că, în cel puțin 20% din cazuri, răspunsurile au fost nepotrivite. Iar 94% dintre psihologii chestionați într-un sondaj recent al Asociației Americane de Psihologie spun clar că un chatbot nu poate trata o afecțiune cu nuanța necesară.
Există și cazuri extreme, care au ajuns deja în instanță. Mai multe familii din Statele Unite au deschis procese împotriva unor companii de AI, susținând că interacțiunile prelungite ale copiilor lor cu un chatbot au contribuit la crize de sănătate mintală și, în unele cazuri, la sinucidere. Într-unul dintre aceste dosare, se susține că, în momentele în care adolescentul își exprima gânduri de autovătămare, chatbotul nu doar că nu l-a direcționat spre ajutor real, ci a continuat conversația ca și cum nimic grav nu s-ar fi întâmplat.
La polul opus, există și cercetare serioasă care arată beneficii dar în condiții foarte diferite de un ChatGPT folosit informal. Primul studiu randomizat controlat pe un chatbot terapeutic construit special pentru asta, dezvoltat de cercetători de la Dartmouth, a arătat o reducere semnificativă a simptomelor de depresie și anxietate la participanți. Diferența esențială: acel instrument a fost construit și calibrat de o echipă clinică, exact pentru acest scop, nu este un model generalist căruia îi ceri, printre altele, și o rețetă de prăjitură sau un e-mail de la job.
Poate cea mai contraintuitivă descoperire vine dintr-un studiu comun realizat de OpenAI și MIT Media Lab: utilizatorii care petrec cel mai mult timp “conversând” cu Chat GPT, în special pe subiecte personale, ajung să raporteze un nivel mai ridicat de singurătate, nu mai scăzut. Cu cât te bazezi mai mult pe chatbot din punct de vedere emoțional, cu atât pare să scadă timpul petrecut în interacțiuni umane reale.
Ce nu poate face niciodată o inteligență artificială
Un robot nu are context. Nu știe cum arăți când vorbești, nu simte tăcerea stânjenitoare dintre două fraze, nu poate citi limbajul corpului, nu are memorie emoțională despre cine ești cu adevărat dincolo de ce îi scrii într-un moment de furie sau disperare. Îi poți spune doar o versiune a poveștii, de obicei versiunea ta și el o va trata, cel mai adesea, ca fiind întregul adevăr. De asemenea, anumite forme de terapie pur și simplu nu pot exista fără prezența fizică a unui om în cameră. Nu poți face o ședință de tip EMDR cu un chatbot. Nu poți primi de la el o evaluare corectă dacă ai nevoie de tratament medicamentos. Și, evident, un chatbot nu poate suna după ajutor de urgență în locul tău, oricât de gravă ar deveni conversația.
Iar aici mă întorc la ideea cu care am plecat: viețile noastre sunt complicate în moduri pe care nici cei mai apropiați oameni nu le înțeleg complet, darămite un algoritm care nu a trăit nimic din ce descrii. Un terapeut bun te contrazice atunci când trebuie. Te lasă în disconfort atunci când disconfortul e parte din vindecare. Un chatbot, construit să te mențină în conversație și mulțumit, rareori face asta. Ce fac eu, în schimb?
Nu cred că tehnologia e dușmanul, am spus asta și pe scena aceea, în fața adolescenților. AI poate fi un instrument excelent ca să înveți mai repede, să te organizezi mai bine, chiar să te înțelegi mai profund pe alocuri. Dar folosit ca substitut pentru o relație terapeutică reală, riscă să te lase exact acolo unde ești acum, doar mai convinsă că ai dreptate.
Așa că, dacă treci printr-o perioadă grea: sună pe cineva. Nu-i trimite un mesaj, sună-l. Ieși din casă și vorbește cu un om care te poate privi în ochi, care poate să te contrazică cu blândețe și care, mai ales, poate ține minte cine ești cu adevărat, nu doar ultimul lucru pe care i l-ai scris.
***
Surse: date privind utilizarea și adopția Chat GPT (Colorlib, Pew Research/Memeburn), sondaje KFF și Psychology.com privind AI și sănătatea mintală, studiul Dartmouth/NEJM AI privind chatbotul terapeutic Therabot, cercetarea Stanford/ACM FAccT privind răspunsurile AI la simptome de sănătate mintală, sondajul APA 2026 în rândul psihologilor, studiul OpenAI/MIT Media Lab privind singurătatea și utilizarea ChatGPT, studiul “If Eleanor Rigby Had Met Chat GPT” (ACL 2025), și relatările privind litigiile legate de “psihoza indusă de AI” (CNN, TorHoerman Law).