Show-ul YSL: cand slab devine prea slab!

Impresionata intr-un mod negativ de imaginile de la un show de moda prezentat recent la Paris, m-am decis sa imi impartasesc gandurile cu voi despre felul in care arata manechinele in prezent.

Hedi Slimane este talentatul designer al casei YSL, mult aclamat de presa de specialitate pentru creatiile sale. Si la Saptamana Modei de la Paris #pfw, cand au fost prezentate colectiile de toamna-iarna, celebritatile s-au minunat de superba prezentare YSL. In cadrul recent restauratei vile a lui Yves, fiecare tinuta era anuntata cu numarul ei de ordine. Un show old-school demn de toata admiratia. Creatiile sale au fost, intr-adevar, uimitoare. Dar spectacolul, din pacate, m-a surprins in mod negativ. In loc sa trimita femei sanatoase si frumoase pe catwalk, Hedi Slimane a ales sa foloseasca (nu pentru prima oara, dar it got worse) modele la care singurul criteriu de selectie pare sa fi fost numarul oaselor care pareau sa le strapunga pielea.

Aveam 16 ani si lucram ca model in Bucuresti pentru cele mai sonore nume locale: Janine, Irina Schrotter, Razvan Ciobanu, Ingrid Vlasov etc. Aratam ca in poza de mai jos si, deseori primeam atentionari pentru kilogramele/centimetrii in plus. Si, intr-adevar, restul fetelor erau ceva mai slabe. Am facut cateva eforturi pentru a ma incadra in standarde, insa nu am reusit si astfel am ratat chiar doua contracte cu agentii bune din Milano si Paris. Am avut o perioada in care situatia ma frustra ingrozitor, dar eu am stiut dintotdeauna ca in viata trebuie sa ma bazez mai intai pe ceea ce am in minte si abia apoi pe felul in care arat (fara ipocrizie, trebuie sa recunosc, ca si acesta este important).

Revenind la prezentarea lui Hedi Slimane, ceea ce am vazut in acest show de moda este socant. Manechine care nu cred ca aveau mai mult de 2 cm de carne pe ele au defilat in niste fustite scurte si pantaloni mulati care le evidentiau si mai mult golul dintre picioare. Siluete de om subnutrit.

In loc sa trimita femei sanatoase si frumoase pe catwalk, Hedi Slimane a ales sa foloseasca (nu pentru prima oara, dar it got worse) modele la care singurul criteriu de selectie pare sa fi fost numarul oaselor care pareau sa le strapunga pielea.

Cu siguranta ati auzit si voi tot felul de povesti cu modele care mananca doar o rosie pe zi. Sau doar un iaurt. Mult timp am crezut ca aceste povesti sunt simple fabulatii, dar, uitandu-ma la acest show, am inceput sa ma gandesc ca poate exista un sambure de adevar in legatura cu zvonurile respective.

Am dreptate?! Mi-ar fi placut sa vad persoane intrigate. Sa vad repere ale lumii fashion care iau atitudine. Care chiar aleg sa boicoteze show-ul si sa iasa din sala. Dar nu. Spectatorii acestui show grotesc au ales sa pozeze tinutele nestigheriti de imaginea scheletelor care se plimbau prin fata lor.

Cand slab devine prea slab…

In Marea Britanie, exista un “caine de paza” al publicitatii, Autoritatea pentru Standarde in Publicitate (Advertising Standards Authority), care anul trecut a criticat o reclama YSL pentru modelul care parea nesanatos de slab, cu “picioare foarte subtiri” si “coaste vizibile”, numind aceasta reclama “iresponsabila”. Reclama aparuta in revista ELLE UK a fost cenzurata. Si anul asta ce s-a intamplat? Nimic. Aceeasi nestingherita “estetica” a fost scoasa la inaintare.

“The ASA considered that the model’s pose and the particular lighting effect in the ad drew particular focus to the model’s chest, where her rib cage was visible and appeared prominent, and to her legs, where her thighs and knees appeared a similar width, and which looked very thin, particularly in light of her positioning and the contrast between the narrowness of her legs and her platform shoes.

“We therefore considered that the model appeared unhealthily underweight in the image and concluded that the ad was irresponsible.”

It said YSL indicated that it did not agree that the model in the advert for Saint Laurent Paris was unhealthily thin but did not provide a detailed response. – theguardian.com

Imi amintesc de anul 2006 cand industria modei din Italia a dus o campanie puternica impotriva modelelor anorexice. Armani spunea atunci ca “I have never liked thin girls and I have never made them go on the catwalk.” Ma intreb ce s-a intamplat cu acele legi, cu acele principii? A fost doar o iesire ipocrita de moment? Aceste standarde nu se aplica si in Franta? 

Eu vad lucrurile in felul urmator: hainele sunt facute pentru femei normale. Si scopul lor ar trebui sa fie acela de a ne infrumuseta, de a ne face sa ne simtim mai bine in pielea noastra si nu de a pune o presiune fara sens in aspiratia catre un numar cat mai mic de kilograme pe cantar sau de centimetri peste sold. Si atunci ma intreb: de ce in prezent unii designeri aleg sa urateasca cu orice pret femeia? 

See Also

Care sunt cei 3 stâlpi fundamentali care construiesc o căsnicie sau o relație de succes

Consider ca anii ’90 au reprezentat perioada in care femeile adevarate, superbe de-a dreptul, paseau pe caltwalk cu incredere si eleganta. Acelea erau cu adevarat super-models. Ceea ce vad acum sunt horror-models. Sunt tinere care, inainte de toate, isi pun in pericol sanatatea incercand sa se incadreze intr-un anumit tipar. Mai mic, tot mai mic.

Nu cred ca manechinele trebuie sa fie simple umerase animate care poarta hainele. Ele trebuie sa ne evidentieze cum va arata haina pe o femeie normala, cu solduri si sani. Pentru ca, inevitabil, daca o fata cu forme va dori sa poarte o fusta minuscula, va trai o drama cand se va uita in oglinda. Si este pacat.

In plus, asa cum domnul Buta spune prea bine de fiecare data: “Tu trebuie sa porti hainele si nu ele pe tine!” Iar aceasta este o lectie pe care trebuie sa o invatam cu totii.

Voi ce parere aveti despre acest subiect? Daca va place articolul, feel free to SHARE! 🙂

Foto: theguardian, pinterest, arhiva personala