Vara la munte – trasee montane pe Valea Prahovei
Noi, cei care locuim in Bucuresti, ne plangem mereu ca nu avem locuri si oportunitati de petrecere a timpului liber, dar uitam ca pozitia geografica a Capitalei ne ofera posibilitatea “magica” de a ne urca in masina si de a ne “teleporta” la mare sau la munte! Intrucat suntem la finalul verii am decis sa nu abordez subiectul litoralului romanesc, ci sa imi indrept atentia de data aceasta catre Valea Prahovei, un loc cu “aer, apa si verdeata”, ideal sa iti petreci un sfarsit de saptamana activ. Ioana Capanu ne dezvaluie cateva trasee montane dintre cele mai frumoase de pe Valea Prahovei!
In conceptia mea, a merge la munte nu inseamna a inchiria o camera la o pensiune si de a face un gratar in curte sau pe marginea unui rau (nu ca ar fi ceva gresit), ci de a explora imprejurimile. Si slava Domnului, intre Sinaia si Timis sunt nenumarate trasee de o dificultate mai mica sau mai mare, pe care le poti parcurge in cuplu, cu prietenii sau chiar cu copiii. Tot ce trebuie sa faci este sa te interesezi din timp de prognoza meteo (nu este recomandat sa urci pe munte, atunci cand ploua) si sa iti iei cu tine echipamentul corespunzator.
Echipamentul adecvat este obligatoriu!
Pe timp de vara, ai nevoie de doua maiouri sau tricouri din microfibra (se usuca mai repede daca transpiri), colanti sau pantaloni de munte care sunt prevazuti cu fermoare pentru a deveni scurti sau lungi, bocanci, pelerine de ploaie, un hanorac din flis, un rucsac, un briceag, o lanterna (preferabil frontala), servetele (biodegradabile), gel pentru curatarea mainilor, apa (2 litri de persoana) si manacare (sandvisuri, fructe, ciocolata neagra sau batoane energizante).
Daca te trezesti sambata dimineata si ai noroc sa nu fie un blocaj la Comarnic, in 2 doua ore de sofat ai ajuns la Sinaia! Evident si trenul poate fi o optiune! Din fostul orasel regal poti urca pe jos, pana la cota 1400 sau poti lua telecabina pana la cota 2000. Pe platou poti sa mergi pe jos pana la Babele. Traseul este usor si accesibil tuturor. Totusi, eu iti recomand sa urci pe creasta din Busteni si sa eviti telecabina (unde se poate sta si trei ore daca este aglomeratie). Traseul de ascensiune pe Jepii Mici dureaza intre 3 si 4 ore, are o dificultate medie, dar care iti da posibilitatea sa admiri natura, sa ai conversatii interesante cu cei cu care urci. In plus, este un foarte bun mod sa iti testezi anduranta! 🙂 Aproape de creasta, exista o zona mai dificila, cu lanturi, care iti va stimula din plin simtul aventurii.
Drumetiile pe munte sunt epuizante pentru cei care nu sunt antrenati suficient. O perioada de activitati fizice, inaintea unei astfel de aventuri, este binevenita!
Cand ai ajuns la Caraiman poti sa continui traseul spre Cruce (Monumentul Eroilor), sau catre Babele si Sfinx. Te sfatuiesc totusi sa eviti aceasta zona, daca nu vrei sa te enervezi pe cei care in loc sa admire aceste monumente nationale, prefera sa le escaladeze pentru a se fotografia (lucru de altfel interzis) si sa iti continui drumul catre cabana Omu. Drumul este usor si nu vei face mai mult de o ora.
Odata ajuns la 2.505 metri poti face plaja (daca vremea e buna) si o pauza de masa (fie ca mananci din ce ai pregatit de acasa), fie ca mananci la cabana. Peisajul iti taie respiratia, aerul este minunat (iti vine sa il iei cu tine casa in borcan :)) si poti admira panorama spre Busteni… si, cu siguranta, nu vei rezista tentatiei de a-ti face un SELFIE!
De la Varful Omu poti cobori catre Busteni pe Valea Cerbului sau poti complica traseul catre Valea Malaiesti prin Marele Horn sau pe drumul de vara catre Malaiesti. Indiferent de traseul ales, trebuie sa fii foarte atent la fiecare miscare. Atat urcatul pe munte, cat si coboratul pot fi foarte periculoase daca ai facut un pas gresit. Provocarea consta in a-ti mentine constant ritmul de mers, de a avea o respiratie echilibrata si de a nu face multe popasuri pentru ca iti vei pierde din concentrare. Pe drum, vei avea posibilitatea sa admiri natura, vei descoperi plante pe care nu le cunosteai, iar daca esti foarte norocos vei vedea si capre negre! Evident, copiii vor fi incantati, iar tu nu vei ezita sa faci o gramada de fotografii! Si da, a doua zi te vor durea muschi pe care nici nu stii ca ii ai! Dar merita din plin!
Un alt traseu din Varful Omu este catre Varful Bucosoiu! De acolo poti cobori spre Busteni, pe Pichetul Rosu- Cabana Izvoarelor – Gura Diham (un traseu de dificultate medie) sau pe Brana Caprelor (un traseu de dificultate ridicata, pe care nu l-as recomanda familiilor cu copii si nici daca vremea este instabila). Odata ajunsi la cabana Malaesti, putem inopta sau ne putem continua traseul spre Diham sau Poiana Izvoarelor, iar apoi spre Gura Diham (drumul este foarte lung).
Daca te decizi sa ramai peste noapte pe Valea Prahovei, a doua zi vei fi foarte obosit, asa ca urcatul pe munte poate fi inlocuit cu o vizita la Castelul Peles sau la Domeniul Cantacuzino, unde momentan se afla o expozitie Salvador Dali. Daca te decizi pentru un traseu usor, poti urca pe jos pana la Cabana Trei Brazi din Predeal, unde iti poti savura cafeaua alaturi de cei dragi. Alte trasee interesante pe Valea Prahovei sunt in Timisul de Sus spre Cascada Tamina si Varful Piatra Mare sau in Timisul de Jos, spre Canionul 7 Scari si Varful Piatra Mare (ideal pentru familiile cu copii care vor sa le insufle acestora placerea de a urca pe munte)!
Drumetiile montane te invata sa devii mai relaxat, dar si mai ambitios, inveti cum sa iti urmaresti scopurile si in viata de zi cu zi.
Drumetiile pe munte sunt epuizante pentru cei care nu sunt antrenati suficient (de aceea va sfatuiesc sa faceti jogging sau alte activitati fizice cel putin cu o sapatamana inainte sa urcati pe munte), dar sunt pline de satisfactii! Beneficiile sunt numeroase: faci miscare in aer curat si oxigenat, iti vei testa anduranta si limitele fizice, ai momente in care poti medita, ai ocazia sa cunosti oameni noi pe traseu cu care impartasesti aceleasi pasiuni, te bucuri de natura si de frumusetea ei, de flora si de fauna, devii mai relaxat, dar si mai ambitios, inveti cum sa iti urmaresti scopurile si in viata de zi cu zi.
Foto: arhiva autor
Din nefericire, fericirea nu consta in sanatate. A fi in viata, a avea de toate si a fi sanatos nu sunt scpurile supreme, adica nu constituie fericirea. Drept dovada, alegem sa ne sacrificam viata, sa o neglijam sau sa o dispretuim, sacrificam sanatatea si alegem boala, uneori pe cea mai grava, iar la bunuri renuntam in totalitate.