5 motive perfect legitime pentru a-ţi da demisia
Văd în jurul meu tot mai multe persoane care vor să facă schimbări în ceea ce priveşte jobul lor, care caută să facă lucruri ce li se potrivesc şi, mai ales, le aduc satisfacţii. Şi le înţeleg perfect, cred cu tărie că avem cu toţii responsabilitatea de a încerca absolut orice pentru a descoperi care sunt acele activităţi care ne definesc şi care merită energia şi timpul nostru.
Da, probabil că, înainte să îţi găseşti drumul, vei avea de înfruntat un proces lung şi anevoios, care va începe cu o demisie. Şi da, probabil că îţi vei pune multe întrebări de genul: “Oare iau decizia corectă?” sau ”Dacă vor apărea probleme, dacă mi se va întoarce decizia asta?” şi vei experimenta nişte stări acute de anxietate. Însă, dacă bifezi măcar unul dintre cele 5 motive expuse mai jos, e clar că nu mai ai ce căuta în locul în care eşti acum.
Ai o ofertă mai bună.
Primul motiv e şi cel mai evident. Dacă ai găsit un job cu care ai rezonat din prima clipă, iar condiţiile (şi aici nu te gândi numai la cele financiare, ci la tot pachetul oferit – de la asigurări şi alte beneficii la echipă şi şanse de avansare) sunt OK, go for it! Când vine vorba de cariera ta, trebuie să îţi urmăreşti cât mai bine interesele şi chiar să fii puţin egoist/ă.
Nu te mai gândi la ce vor spune alţii: nu ai de ce să găseşti explicaţii sau îţi justifici hotărârile profesionale în vreun fel sau altul. În afară de perioada de preaviz, prevăzută de regulă în contractele de muncă, nu ai absolut nicio altă obligaţie faţă de fostul tău angajator.
Vrei să înveţi mai mult.
Poate că vrei să te apuci de acel masterat pe care l-ai abandonat acum câţiva ani. Sau poate că ai descoperit cât de tare îţi place Photoshopul şi vrei să faci câteva luni nişte cursuri şi să te specializezi. Sa poate că pur şi simplu te-ai plictisit de domeniul în care activezi şi vrei să te pregăteşti pentru altceva (niciodată nu e prea târziu). Dorinţa ta de a te dezvolta mai mult e un motiv perfect legitim să iei o pauză de la job.
Lucrezi într-un mediu de lucru toxic.
Şi nu mă refer la unul plin de chimicale dăunătoare, pentru că aici problema e muuult mai complexă, ci la unul cu oameni şi şefi abuzivi, care te ţin cu nopţile la birou, fără să te ajute să evoluezi, să îţi plătească orele suplimentare sau să arate că îţi respectă munca. De ce să mai rămâi într-un astfel de loc?
Chiar nu ai niciun motiv să le permiţi altora să se joace cu sănătatea ta mentală şi fizică, să te aducă în acea stare de burnout total. Nu îţi mai promite că o să mai rezişti “încă puţin” şi că o să iei măsuri nu ştiu când, pentru că astea sunt doar amăgiri.
Dacă ceva îţi face rău, renunţă la acel lucru imediat şi nu îl lăsa timp să te distrugă încet, să te obosească, să te sece de absolut orice urmă de energie şi entuziasm.
Viitorul companiei pentru care lucrezi este complicat.
Dacă barca se scufundă, ei bine, nu aştepta până eşti sub apă ca să începi să înoţi! Este că sună motivaţional? Dar lăsând gluma la o parte, chiar aşa e.
Dacă vezi că lucrurile încep să o ia în jos, oricât de solidar/ă ai fi cu echipa ta, oricât de recunoscător/toare le-ai fi şefilor tăi pentru şansele acordate, e timpul să te gândeşti la un plan B. Şi asta înainte să înceapă tăierile salariale şi concedierile, ca să nu ajungi în situaţia de a rămâne fără job subit, fără să ai nici cea mai mică idee ce să faci în continuare.
Vrei să te dedici mai mult timp familiei sau unui proiect personal.
Uneori, echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională funcţionează. Alteori, nu. Şi e perfect în regulă să iei o pauză ca să te concentrezi mai bine asupra uneia dintre ele, mai ales dacă simţi că e cazul. Şi cam aşa stă treaba şi cu proiectele personale: dacă în mintea mea încolţeşte o idee care nu îţi mai dă pace, urmează-ţi instinctul! Poate că va trebui să aştepţi o vreme pentru a ajunge la rezultatele dorite, poate că va trebui să rişti puţin, dar merită!
Pentru mine, DOER a fost proiectul personal pe care am pus pariu şi, chiar dacă am avut ceva de lucru cu el, e proiectul care îmi aduce zeci de satisfacţii! Şi mă bucur de el (şi sper că şi tu) în fiecare zi.
foto: pixabay
***