HPV – mit sau adevăr? Ce trebuie să știm despre virusul care poate fi prevenit
Într-o lume în care știrile false se răspândesc mai rapid decât informațiile validate științific, infecția cu HPV (Virusul Papiloma Uman) și vaccinarea anti-HPV sunt înconjurate de o serie de mituri periculoase. Realitatea este că HPV nu este doar o infecție frecventă, ci și una care poate duce la apariția unor forme grave de cancer — dar și că avem arme eficiente de prevenție. Dr. Daniela Oprescu, Medic Primar Obstetrică-Ginecologie și-a luat timp și a răspuns unora dintre cele mai mai îngrijorări ale femeilor.
Dar pentru început, cred că este important să stabilim:
Ce este HPV și de ce trebuie să ne pese?
HPV este cea mai frecventă infecție virală cu transmitere sexuală din lume. Se estimează că 80% dintre bărbați și femei vor contracta HPV la un moment dat în viață. De cele mai multe ori, infecția trece de la sine, dar în cazurile în care persistă, poate duce la boli grave: cancer de col uterin, anal, orofaringian, vulvar, vaginal și penian.
În România, impactul este alarmant: suntem țara cu cea mai mare rată de mortalitate prin cancer de col uterin din Europa. Aproape 3.400 de femei sunt diagnosticate anual, iar peste 1.800 își pierd viața. Totuși, avem o soluție clară pentru a preveni aceste drame: vaccinarea anti-HPV. În jurul acestei metode de prevenție, există însă foarte multe mituri și neîncredere.
Am vrut să aflu mai multe despre „situația din teren” de la dr. Oprescu, un specialist cu peste 25 de ani de experiență și, o să vă dezvălui acest lucru, medicul meu ginecolog, medicul care mi-a urmărit sarcinile și cu care i-am născut pe ambii mei copii.
„Persistența miturilor legate de vaccinarea anti-HPV reflectă un decalaj între progresul științific și nivelul de informare al populației generale. Deși studiile clinice și datele epidemiologice confirmă eficiența și siguranța vaccinului, în multe țări, inclusiv România, lipsa unei educații sanitare susținute și influența informațiilor eronate din mediul online au menținut o reticență față de acest subiect”, spune dr. Oprescu.
Și continuă: „să nu omitem că în 2025 există mame care nu își vaccinează copiii la naștere, deși în România tuberculoza nu este eradicată, deci curentul antivaccinist există. De aceea în Romania rata de vaccinare pentru HPV este de aproximativ 13%, iar în Ungaria și Portugalia, țări similare ca nivel de trai, rata este de 70%. În contrast, în multe state din Europa de Vest și America de Nord, unde campaniile de vaccinare au fost integrate în programele naționale de sănătate publică și sprijinite de educație medicală constantă, s-a înregistrat o scădere semnificativă a infecțiilor cu HPV și a leziunilor precanceroase la nivelul colului uterin, în special în rândul populației tinere.
Aceste rezultate demonstrează că miturile pot fi combătute eficient doar printr-un efort susținut de comunicare medicală, bazat pe dovezi științifice, empatie și coerență instituțională.”
Da, se vorbește despre multe mituri. Care sunt cele mai răspândite dintre acestea despre HPV și vaccinare? Și ce spune știința?
Mituri și mesaje false despre vaccinarea împotriva virusului papiloma uman (HPV):
Mitul #1: Testele PAP și controalele anuale sunt eficiente, așa că nu este nevoie de vaccinare
Introducerea programelor de screening pentru cancerul de col uterin folosind citologia a redus semnificativ incidența cancerului de col uterin, dar aceste programe au limitări și nu fac posibilă eliminarea completă a bolii. Testele de screening abordează doar cancerul de col uterin și nu toate bolile cauzate de HPV. Aceste teste sunt doar o metodă de prevenție secundară, deoarece scopul lor este detectarea timpurie a leziunilor precanceroase. Prevenția primară a cancerului de col uterin — care înseamnă evitarea completă a infecției cu HPV — poate fi realizată eficient prin vaccinarea împotriva HPV.
Vaccinarea împotriva HPV poate preveni, de asemenea, alte afecțiuni cauzate de HPV care nu pot fi prevenite prin detectarea și tratamentul leziunilor pre-invazive, cum ar fi cancerul vaginal, vulvar, anal, penian sau orofaringian.
Mitul #2: Vaccinurile HPV sunt noi, așa că nu există date despre siguranța și eficacitatea efectelor secundare pe termen lung
Vaccinurile folosite astăzi au fost studiate temeinic timp de decenii. Principiul acestor vaccinuri a fost descris acum 30 de ani. Primele studii clinice cu un vaccin monovalent pentru HPV 16 — același component utilizat în vaccinul disponibil în prezent — au început în 1997, iar rezultatele au fost publicate în 2002. Primul vaccin autorizat a fost vaccinul cvadrivalent HPV 6/11/16/18, care a devenit disponibil în 2006, urmat de vaccinul bivalent HPV 16/18 în 2007. Între timp, a doua generație de vaccinuri, cu vaccinul nonavalent HPV, este disponibilă în Europa din 2016.
Până în prezent, există mai mult de 25 de ani de experiență cu aceste vaccinuri, precum și date observaționale din sute de milioane de doze distribuite la nivel mondial și zeci de mii de participanți la studii. Posibilele efecte secundare sunt bine documentate, iar siguranța acestor vaccinuri a fost confirmată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA și multe alte autorități.
În plus, după cum spune și dr. Oprescu „vaccinul anti-HPV poate fi administrat simultan cu alte vaccinuri recomandate adolescenților, cum ar fi cele pentru hepatita B, meningococ sau difterie-tetanos. Nu există interacțiuni negative sau riscuri crescute, conform recomandărilor OMS și CDC. Vaccinurile se pot administra în același timp, în brațe diferite, fără a afecta eficiența sau siguranța. Această practică ajută la creșterea complianței, mai ales în cabinetele medicilor de familie sau în campanii școlare.” Deci nu există nici interacțiuni negative cu alte metode de prevenție ale altor boli.
Mitul #3: Vaccinarea împotriva HPV poate cauza insuficiență ovariană
Îngrijorarea legată de insuficiența ovariană se bazează în principal pe diferite rapoarte de caz, modele animale și analize care au evaluat sarcina în populațiile vaccinate împotriva HPV. Cu toate acestea, o evaluare din 2018 a aproape 20.000 de femei cu vârste între 11 și 34 de ani nu a găsit nicio legătură între vaccinarea adolescentelor și insuficiența ovariană — doar 1 din 46 de pacienți cu insuficiență ovariană primară confirmată a primit un vaccin HPV.
Mitul #4: Există mai multe vaccinuri care au indus evenimente adverse severe, cum ar fi bolile autoimune și moartea
„Este esențial ca discuția cu părinții să fie ghidată de empatie, respect și argumente medicale clare. Le explic adesea că vaccinul HPV este unul dintre cele mai bine studiate din lume, cu peste 500 de milioane de doze administrate la nivel global. Reacțiile adverse sunt în general minore și tranzitorii — durere la locul injectării, febră ușoară sau oboseală — reacții similare cu orice alt vaccin”, explică dr. Oprescu.
Au fost realizate numeroase studii pentru a evalua motivele pentru care părinții decid să nu își vaccineze copiii împotriva virusului HPV, unul dintre cele mai frecvent raportate motive fiind „îngrijorările legate de siguranță”. În mare parte din cauza raportărilor media despre câteva cazuri de indivizi care au murit la scurt timp după vaccinarea împotriva HPV — dar fără o legătură cauzală — populația a fost sensibilizată cu informații false și neprobate despre vaccin.
Pentru a rezuma principalele îngrijorări legate de siguranță care au fost raportate, acestea implică teama de moarte după vaccinare, boli autoimune și sindroame neurologice, precum și insuficiența ovariană prematură, așa cum s-a discutat anterior.
„Studiile de farmacovigilență (ex. CDC, EMA) au confirmat absența unei legături cauzale între vaccin și boli autoimune, infertilitate sau alte complicații grave, mituri care încă circulă pe rețelele sociale.Părinții trebuie să înțeleagă că riscul real nu vine de la vaccin, ci de la expunerea la HPV, care în România este cauza a peste 1.800 de decese anual prin cancer de col uterin”, explică dr. Oprescu.
Referitor la acest mit, trebuie înainte de toate menționat că numeroase studii clinice și studii post-autorizare au raportat un profil de siguranță foarte bun al vaccinurilor HPV aprobate și utilizate în prezent, fără asocieri cu evenimente adverse severe. Reacțiile acute la locul injectării, cum ar fi durerea, umflarea și roșeața, au fost mai frecvente în grupul vaccinat comparativ cu cei care au primit placebo în studiile clinice pre-autorizare. Evenimentele adverse sistematice, cum ar fi durerile de cap și greața, au fost similare în ambele grupuri, la fel ca și incidența bolilor autoimune.
În ceea ce privește decesele în context temporal cu vaccinarea HPV, niciunul dintre acestea nu a fost considerat a fi legat de vaccin, conform datelor existente și publicate bazate pe studii clinice care au inclus zeci de mii de participanți. În plus, numeroase studii au investigat riscul potențial pentru condiții autoimune sau neurologice, care au inclus, printre altele, mai mult de 3 milioane de femei adulte, aproape 1 milion de fete adolescente și 600.000 de băieți, precum și puțin peste 250.000 de fete. Deși riscuri minore au fost raportate pentru unele afecțiuni, cum ar fi boala Raynaud, diabetul de tip 1, vitiligo sau narcolepsia, nu s-a putut stabili nicio asociere dovedită cu vaccinul HPV investigat în acele studii.
Mitul #5: Copiii nu sunt activi sexuali, așa că de ce să îi vaccinăm împotriva unei boli care nu îi afectează la această vârstă?
O întrebare care apare adesea atunci când se discută despre vaccinarea anti-HPV la vârsta recomandată de între 11 și 14 ani este dacă nu e prea devreme, având în vedere că actul sexual nu este o problemă la această vârstă. Una dintre principalele îngrijorări ale părinților este legată de activitatea sexuală timpurie și promiscuitate, dar și de îngrijorarea privind vaccinarea inutilă împotriva unei boli care nu se manifestă încă.
Dr. Oprescu consideră că momentul optim al vaccinării este „înainte de debutul vieții sexuale, ideal între 9 și 14 ani, când răspunsul imun este cel mai robust. În această grupă de vârstă, se administrează doar două doze, la un interval de 6–12 luni, în timp ce adolescenții și adulții până la 26–45 de ani necesită trei doze.
Imunologic, vaccinarea precoce determină titluri de anticorpi mai înalte și o protecție de lungă durată, de peste 10–15 ani, conform studiilor. În România, din păcate, acoperirea vaccinală la fetițele din categoria 11–14 ani rămâne sub 10%, mult sub media europeană.”
Cert este că adolescenții vaccinați înainte de vârsta de 15 ani au prezentat niveluri de anticorpi HPV mult mai mari decât colegii lor mai în vârstă. Aceștia au avut o reacție imună mai bună. Datele disponibile privind efectul pe termen lung arată o eficacitate aproape completă până la 14 ani după vaccinare. De asemenea, posibilitatea de a combina vaccinarea HPV cu alte vaccinuri recomandate la această vârstă prin administrare concomitentă a demonstrat că duce la o acoperire vaccinală mai mare în rândul adolescenților.
În cele din urmă, se observă că vaccinarea înainte de debutul activității sexuale este cea mai eficace și că vârsta primului contact sexual variază între persoane, țări și culturi. Deși HPV este cea mai comună infecție cu transmitere sexuală, au fost raportate și modalități non-sexuale de contagiere, cum ar fi obiectele contaminate, îmbrăcămintea comună și transmiterea orizontală, precum și verticală. Vaccinarea este concepută pentru a oferi protecție pe termen lung și, ca și alte vaccinuri, nu ar trebui administrată aproape de o posibilă infecție. Cu cât vaccinezi adolescenții mai devreme, cu atât mai bine. Nu poți vaccina niciodată prea devreme, dar, din păcate, uneori poți vaccina prea târziu.
Mitul #6: Băieții și bărbații nu fac cancer de col uterin, așa că nu au nevoie de vaccin
Pe lângă cancerul de col uterin, HPV este asociat cu cel puțin alte cinci malignități: cancerul vulvar, vaginal, anal, penian și orofaringian. Ultimele trei tipuri de cancer apar și la bărbați. „Vaccinarea băieților este la fel de importantă — ei pot transmite virusul și sunt la rândul lor expuși la cancere induse de HPV: cancer anal, penian, orofaringian. Țări precum SUA, Canada și Australia includ deja vaccinarea băieților în programele naționale, iar rezultatele arată beneficii semnificative atât individuale, cât și colective.” – dr.Oprescu
În plus, bărbații acționează ca purtători ai virusului, astfel că obiectivul trebuie să fie imunitatea colectivă de cel puțin 80% în cazul vaccinării exclusiv pentru fete și 60% în cazul vaccinării fără distincție de gen. Vaccinarea fără distincție de gen oferă cea mai bună protecție pentru toți indivizii, indiferent de gen și (viitoarea) orientare sexuală, și reprezintă o oportunitate excelentă de a dubla acoperirea vaccinării. De asemenea, vaccinarea bărbaților, pe lângă vaccinarea femeilor, va contribui la atingerea eliminării cancerului de col uterin mai devreme.
„Imunizarea de turmă înseamnă că atunci când un procent mare din populație este vaccinat, circulația virusului scade semnificativ, protejând astfel și persoanele nevaccinate. În cazul HPV, studiile arată că o acoperire vaccinală de peste 70% poate duce la reducerea cu peste 80% a infecțiilor cu tulpinile oncogene 16 și 18.”
Mitul #7: După primul contact sexual, vaccinul nu mai funcționează
Un mit persistent și fals este că eficacitatea și beneficiile vaccinării HPV dispar dacă vaccinul este administrat după primul contact sexual. Studiile au demonstrat o protecție mai mică, dar totuși substanțială și semnificativă în rândul tinerelor femei, indiferent de expunerea anterioară la HPV, împotriva leziunilor precanceroase cervicale, comparativ cu femeile femeile care nu au fost expuse la HPV, în cazul cărora protecția este excelentă.
Cu toate acestea, în cazul femeilor vaccinate la o vârstă mai înaintată (>25 de ani), protecția la nivel de populație este scăzută. Un beneficiu al vaccinării femeilor după tratamentul pentru neoplazia intraepitelială cervicală este protecția suplimentară împotriva bolii recurente, comparativ cu tratamentul fără vaccinarea anti-HPV. Totuși, este necesară o dovadă de înaltă calitate din studii clinice aleatorii și prospective care să abordeze acest efect, iar aceste date ar trebui să fie disponibile în curând, înainte ca o recomandare generală pentru vaccinarea HPV ca adjuvant la tratamentul leziunilor precanceroase să poată fi emisă.
În discuția mea cu dr. Oprescu am vrut să știu și ce a observat în practica dumneaei legat de femeile care s-au confruntat deja cu leziuni cervicale. „Vaccinul este recomandat și după tratamentul leziunilor cervicale (ex. după excizii pentru leziuni CIN 2/3). Deși vaccinul nu tratează infecția activă, scade semnificativ riscul de recidivă al leziunilor.
Un studiu publicat în 2021 arată că femeile vaccinate după tratamentul leziunilor cervicale au avut un risc cu 57% mai mic de reapariție a displaziei de grad înalt.
În practica mea, am observat că pacientele care au primit vaccinul post-tratament au avut o evoluție stabilă la controalele de rutină și au perceput vaccinarea ca pe un act de protecție, nu doar pentru sănătatea lor viitoare, ci și pentru liniștea psihologică după un episod oncologic incipient.”
Mitul #8: Infecția naturală cu HPV creează deja un răspuns imun protector, așa că nu este nevoie de vaccinare
HPV ajunge la membrana bazală prin fisuri și infectează celulele bazale. O caracteristică a infecției cu HPV este că virusul nu intră în circulația corpului și nu provoacă inflamație locală. Astfel, un răspuns imun este scăzut sau absent.
Studiile au arătat că infecțiile recurente, naturale cu HPV au fost observate în mod egal la femei după ani de urmărire, fără a depinde de tipul specific de anticorpi. Într-o meta-analiză a 14 studii eligibile care au inclus peste 24.000 de indivizi din 18 țări și care au examinat imunitatea naturală împotriva HPV, autorii au observat o protecție moderată împotriva infecțiilor ulterioare la subiecții de sex feminin, de aproximativ 30%, dar nu și la subiecții de sex masculin. Răspunsul imun natural este insuficient pentru a controla infecțiile noi și este mult mai scăzut în comparație cu nivelurile ridicate de răspuns serologic și eficacitatea ridicată observată împotriva infecțiilor persistente după vaccinarea împotriva HPV.
Mitul #9: Vaccinarea împotriva HPV crește comportamentele sexuale riscante și promiscuitatea
Un mit care apare frecvent în contextul vaccinării împotriva HPV este posibilitatea de dezinhibiție sexuală la adolescenți. Acest lucru poate duce la rate mai scăzute de vaccinare în primii ani din cauza îngrijorărilor părinților cu privire la posibila promiscuitate și la creșterea comportamentelor sexuale riscante. Din cauza acestei probleme raportate, au fost realizate două studii sistematice care abordează această chestiune. Aceste studii au raportat o nevoie crescută de informații precise despre bolile cauzate de HPV și vaccinarea împotriva HPV, precum și rate mai scăzute de raporturi sexuale fără prezervativ și fără contracepție în cohorta adolescenților vaccinați. În plus, rata infecției cu clamidia a fost mai mare în cohorta nevaccinată.
Până în prezent, mai multe studii au abordat această întrebare și nu au găsit dovezi că vaccinarea ar avea un impact asupra comportamentului sexual la adolescenți comparativ cu o cohortă nevaccinată.
Rysavy et al. au subliniat, de asemenea, necesitatea vaccinării timpurii, deoarece cohorta investigată indica activitate sexuală la o vârstă fragedă. Experiența din lumea reală a demonstrat clar că vaccinarea timpurie este mai eficientă decât vaccinarea după vârsta de 15-17 ani.
În cele din urmă, este necesară o mai bună informare și educare a adolescenților și părinților lor cu privire la bolile cauzate de HPV și vaccinarea împotriva HPV pentru a rezolva toate îndoielile.
Rezultatele menționate anterior sugerează cu tărie că nu există dovezi că vaccinarea împotriva HPV crește promiscuitatea și că aceste îngrijorări nu ar trebui să descurajeze părinții să își dea consimțământul pentru vaccinarea copiilor la o vârstă fragedă.
Vaccinarea anti-HPV în România: între oportunitate și ezitare
România are un program extins de vaccinare gratuită pentru fetele și băieții între 11 și 26 ani și compensare de 50% pentru femeile între 27 și 45 de ani. Cu toate acestea, rata de vaccinare este extrem de scăzută . Motivele? Lipsa de informare și persistența miturilor.
Medicii de familie observă frecvent temeri legate de efecte adverse, de ideea că vaccinul este prea nou sau de faptul că nu ar fi necesar pentru băieți sau persoane aflate în relații monogame. Aceste percepții, deși umane, sunt nefondate științific și pot avea consecințe grave.
Am rugat-o pe dna. Dr. Oprescu să îmi vorbească și despre importanța vaccinării anti-HPV într-o strategie publică de prevenție a cancerului. „Este singura metodă de prevenție primară a unui cancer cu etiologie virală bine cunoscută — cancerul de col uterin este cauzat în peste 99% din cazuri de infecția cu HPV.
În România, avem cea mai mare rată de mortalitate prin cancer de col uterin din Uniunea Europeană — peste 1.800 de femei mor anual, iar alte 3.500 sunt diagnosticate în fiecare an, multe în stadii avansate. Acest lucru este inacceptabil, mai ales când avem la dispoziție un vaccin sigur, eficient și gratuit pentru fetele și băieții între 11 și 26 de ani.Vaccinarea, alături de screeningul citologic și testarea HPV, este cheia unei strategii naționale coerente de reducere a mortalității prin cancer cervical. Țările care au implementat aceste măsuri integrat au deja rezultate impresionante.”
Ce spune realitatea internațională?
Țări precum Australia și Anglia, care au introdus vaccinarea anti-HPV în urmă cu peste 15 ani, înregistrează astăzi scăderi dramatice ale cazurilor de cancer de col uterin. În Australia, se estimează că boala va fi eliminată ca problemă de sănătate publică în următorii 20 de ani.
România poate merge pe același drum – dar doar dacă înlocuim frica cu încredere și miturile cu informații clare.
View this post on Instagram
În România, unde cancerul de col uterin încă ucide cel mai mult din Uniunea Europeană, nu ne mai permitem luxul confuziilor. Datele sunt clare, la fel și soluțiile: vaccinarea anti-HPV – pentru fete și băieți – alături de screening și testare HPV. Miturile au viață lungă atunci când liniștea lipsește, dar medicina nu are nevoie de povești, ci de încredere, consecvență și decizii informate. Programele există, vaccinul este sigur și eficient, iar beneficiile se văd deja în țările care au avut curajul să acționeze. Restul ține de noi: de medici care explică, de părinți care întreabă, de tineri care se protejează. Dacă aveți dubii, discutați cu medicul de familie sau cu ginecologul; dacă aveți informația, folosiți-o.
***