Now Reading
Gravitația socială: cele 7 legi ale femeii pe care toată lumea o vrea în viața ei

Gravitația socială: cele 7 legi ale femeii pe care toată lumea o vrea în viața ei

Pe scurt: Cele 7 legi ale dezirabilității descriu ce îi face pe unii oameni să fie căutați: ca parteneri, prieteni, colaboratori sau invitați. Nu frumusețea, banii sau statutul, ci o viață cu substanță: o lume a ta, competență, autonomie, inteligență socială, discernământ, profunzime și încredere în sine. Dezirabilitatea nu e un dar. Ea se construiește.

Când spunem că o femeie e „dorită”, mintea fuge imediat la atracție. Dar atracția e doar cea mai vizibilă formă a dorinței. Există una mult mai largă, mai liniștită și mult mai puternică.

Gândește-te la femeia pe care o vrei lângă tine la o cină. La numele care îți vine în minte când apare o oportunitate. La omul pe care l-ai recomanda fără să stai pe gânduri, pe care l-ai invita, l-ai angaja, l-ai asculta o seară întreagă. Da, poate și pe care l-ai iubi. Dar nu doar atât. Oamenii aceștia au ceva ce se poate numi gravitație socială. Nu sunt zgomotoși și nu cer atenție, totuși lucrurile, oamenii și ocaziile par să se încline spre ei. Și, pentru că sigur vor apărea ”cârcotași”, nu am inventat eu conceptul de gravitație socială, nu este nici un concept din fizica tradițională, ci o metaforă sociologică și economică. Acesta descrie modul în care legile atracției și masei din fizica lui Newton se aplică rețelelor umane, comunităților și piețelor comerciale.

Ideea acestui articol a pornit de la ceva peste care am dat zilele trecute, în timp ce făceam ceea ce facem cu toții mult prea des: scrollam. Se numea „The 7 Laws of Desirability” și, dintre toate lucrurile care îți trec prin fața ochilor într-o zi, acesta chiar m-a făcut să mă opresc.

Poate și pentru că pornea de la o idee pe care eu o cred din ce în ce mai mult: dezirabilitatea are mult mai puțin de-a face cu frumusețea, banii, statutul sau cu a fi cea mai importantă persoană dintr-o încăpere decât suntem tentați să credem. Sigur, toate acestea pot atrage atenția. Dar atenția și dezirabilitatea nu sunt același lucru. Există oameni foarte frumoși pe lângă care treci și pe care îi uiți imediat. Și există oameni care nu fac nimic spectaculos, nu încearcă să impresioneze, nu intră într-o încăpere vrând să capteze atenția și, cu toate acestea, au ceva care te face să-i remarci. Prezența, siguranța, un fel de a fi în pielea lor. Și aici mi s-a părut interesantă ideea acestor „legi”: dezirabilitatea nu ar fi neapărat un dar pe care îl ai sau nu îl ai. Este, într-o mare măsură, ceva ce construiești. Prin felul în care trăiești, prin standardele pe care le ai, prin relația pe care o ai cu tine și prin ceea ce alegi să accepți sau să nu accepți de la ceilalți.

Așa că am vrut să aflu care sunt aceste șapte legi și, inevitabil, le-am trecut prin filtrul meu personal. Nu m-a interesat atât întrebarea „Cum devii mai dorită?”, cât una care mi se pare mult mai importantă, mai ales pentru o femeie matură: Cum trăiești astfel încât să nu mai fii preocupată să fii aleasă, ci să devii femeia care alege?

Pentru mine, aici se schimbă complet perspectiva. Deoarece una este să îți construiești viața în jurul aprobării celorlalți, să te întrebi dacă ești suficient de frumoasă, suficient de interesantă, suficient de bună, suficient de „ce trebuie”. Și cu totul altceva este să ajungi într-un punct în care întrebarea devine: Îmi place mie omul acesta? Îmi place viața aceasta? Îmi place cum mă simt aici? Este acest lucru suficient de bun pentru mine?

Așadar, ca să nu le dăm o greutate pe care nu o au: nu vorbim despre legi științifice. Sunt mai degrabă niște principii, o filosofie de viață. Dacă îți plac genul acesta de idei care încearcă să pună în cuvinte mecanisme pe care le observăm cu toții în viața de zi cu zi, poți citi și articolul despre Legea lui Murphy și surorile ei mai puțin cunoscute. Și poate cel mai important lucru: aceste șapte principii nu sunt o listă pe care o bifezi într-un weekend. Nu faci trei exerciții, îți schimbi garderoba și luni dimineață te trezești irezistibilă. Ele descriu mai degrabă un mod de a trăi. Iar ceea ce mi se pare cu adevărat valoros este că, practicate în timp, nu schimbă doar felul în care ceilalți se raportează la tine.

Schimbă, înainte de toate, felul în care te raportezi tu la tine.

Cele 7 legi ale dezirabilității

Legea I: Ai o lume a ta

Interese. Obsesii mici și mari. Prietene. Ritualuri. O muncă semnificativă pentru tine. O viață interioară pe care nu o explici nimănui.

Multe dintre noi am trăit ani întregi în lumea altora: a copiilor, a partenerului, a carierei construite după așteptările cuiva. Și într-o zi ne-am întrebat care este partea aceea care ne aparține doar nouă. Asta e prima lege. Cine intră în viața ta ar trebui să fie un plus în ea, nu motivul pentru care ea există. Un om care umple un gol devine indispensabil. Un om care adaugă la o lume deja plină devine prețios. E o diferență uriașă. Vă rog să mă credeți pentru că vorbesc chiar din experiență personală.

Legea a II-a: Stăpânește ceva cu adevărat

Fii foarte bună la un lucru. Nu la zece, nu la tot, nu în încercarea aceea obositoare de a demonstra că le poți face pe toate. La un lucru pe care să-l cunoști cu adevărat, pe care să-l fi construit în timp, prin muncă, răbdare, curiozitate și experiență. Pentru că există ceva extrem de atrăgător într-un om competent. Competența are o eleganță pe care niciun filtru, nicio haină scumpă și nicio strategie de imagine nu o pot imita. Dar aici este o nuanță importantă. Este atrăgător să știi. Nu este neapărat atrăgător să simți nevoia să demonstrezi permanent că știi.

Cred că ne-am întâlnit cu toții cu oameni care, într-o conversație, simt că trebuie să puncteze fiecare lucru pe care îl cunosc, fiecare experiență pe care au avut-o, fiecare nume important pe care îl pot invoca. Și, paradoxal, de multe ori exact asta transmite nesiguranță. Când chiar stăpânești un domeniu, nu mai ai nevoie să ocupi toată încăperea cu el.

O femeie care este foarte bună în ceea ce face nu trebuie să domine conversația ca să fie observată. Nu trebuie să corecteze pe toată lumea, să aibă ultimul cuvânt sau să transforme fiecare discuție într-o demonstrație de competență. Se vede în felul în care vorbește atunci când are ceva de spus, în întrebările pe care le pune, în precizia cu care își alege cuvintele și, poate mai ales, în faptul că nu se teme să tacă atunci când nu are nimic de adăugat. Există o liniște specială în oamenii care au muncit suficient de mult pentru ceea ce știu. O liniște care vine din faptul că nu mai depind de validarea imediată a celorlalți. Ei știu cine sunt și ce pot. Nu au nevoie ca fiecare om din jur să confirme asta.

Și cred că această siguranță este una dintre formele cele mai rafinate de dezirabilitate. Pentru că primește atenție fără să o solicite în vreun fel. Nu caută să impresioneze, dar impresionează. Nu spune „uitați-vă la mine”, dar te face, fără efort, să te uiți. Poate că acesta este și motivul pentru care competența adevărată este atât de seducătoare: pentru că spune ceva mult mai profund decât „sunt bună la asta”. Spune „am avut răbdarea să construiesc ceva în mine”. Iar lucrurile construite cu adevărat se simt. Chiar și de la distanță.

Legea a III-a: Nu mai da audiții

În câte camere ai intrat întrebându-te dacă vei fi plăcută, acceptată, aleasă? La un interviu, la o întâlnire, la o petrecere unde nu cunoșteai pe nimeni. A treia lege schimbă complet perspectiva: nu ești acolo doar ca să fii evaluată. Și tu evaluezi. Și tu alegi. Omul din fața ta îți place? Proiectul acela chiar merită energia ta? Relația aceea îți face bine sau doar îți dorești foarte mult să funcționeze? Când încetezi să mai intri într-o cameră ca la o audiție, apare o relaxare foarte vizibilă. Nu mai cauți permanent confirmări în privirile celorlalți și nu mai încerci să spui lucrul potrivit la momentul potrivit. Ești acolo să descoperi tu, nu doar să convingi.

Legea a IV-a: Fă-i pe ceilalți să se simtă interesanți

Aici e unul dintre secretele oamenilor cu adevărat carismatici: carisma nu înseamnă doar să atragi atenția. Înseamnă și să știi s-o oferi. Să pui întrebări pentru că realmente vrei să afli răspunsul. Să asculți fără să pregătești în minte următoarea replică. Să-ți amintești peste o lună ceva ce omul din fața ta ți-a povestit într-o seară. Sunt gesturi mici, dar rare. Și poate tocmai de aceea se simt atât de bine. La finalul unei conversații, oamenii nu își amintesc întotdeauna ce le-ai spus, dar își amintesc foarte clar dacă s-au simțit văzuți, ascultați și interesanți în preajma ta.

Legea a V-a: Ai discernământ

Trebuie să ai standarde, dar fără răceală, și căldură, dar fără nevoia de a mulțumi pe toată lumea. Poate fi dificil mai ales pentru femeile care au crescut cu ideea că trebuie să fie „drăguțe”, disponibile, înțelegătoare și să nu supere. Dar a avea discernământ nu înseamnă să devii rigidă. Înseamnă pur și simplu să nu mai oferi tuturor același acces la timpul, energia și disponibilitatea ta.

Uneori este un „da” spus din toată inima. Alteori este un „nu” simplu, fără trei paragrafe de justificări. Cu cât îți cunoști mai bine prioritățile, cu atât devine mai ușor să faci diferența. Iar un „da” care nu este oferit oricui începe să aibă din nou valoare.

See Also

Legea a VI-a: Ai profunzime

Trăim într-o epocă în care putem ști ce mănâncă cineva la micul dejun, unde este, cu cine este și ce părere are despre aproape orice. Cu toate acestea, oamenii care ne trezesc cel mai mult curiozitatea sunt adesea cei despre care simțim că mai avem ceva de descoperit. Nu cred că asta înseamnă să devii misterioasă în mod calculat. Înseamnă doar să accepți că nu totul trebuie povestit, explicat sau expus imediat. Unele lucruri pot rămâne ale tale: un plan care încă prinde contur, o relație pe care vrei s-o protejezi, o pasiune pe care nu simți nevoia s-o transformi în conținut. O viață interioară bogată are nevoie și de spații private. Iar un om interesant nu poate fi cunoscut în întregime într-o singură conversație.

Legea a VII-a: Ai încredere în tine

Ultima lege le ține, de fapt, pe toate celelalte laolaltă. 🙂

Încrederea în tine începe în momentul în care înțelegi că poți pierde ceva fără să te pierzi pe tine. Poți fi neînțeleasă. Poți primi un „nu”. Poți pleca dintr-o relație, dintr-un proiect sau dintr-o negociere care nu îți mai face bine, chiar dacă o parte din tine și-ar fi dorit un alt final. Și poți să îți dorești foarte mult ceva fără să ajungi să crezi că viața ta depinde de acel lucru. Poate că asta este, până la urmă, adevărata siguranță: nu convingerea că totul va ieși exact așa cum ai planificat, ci sentimentul mult mai profund că, indiferent cum va ieși, vei ști ce să faci mai departe.

Nimic din toate astea nu e un truc

Și exact asta e ideea. Dezirabilitatea nu se fabrică. Este ceea ce se întâmplă când îți construiești o viață cu substanță, devii foarte bună la ceva, ai încredere în propria judecată și nu mai ceri voie lumii. Iar miza nu e romantică. A fi dorită înseamnă a crea atracție în sensul cel mai larg: oamenii te vor în cameră, vor perspectiva ta, munca ta, prietenia ta, atenția ta. Invitațiile se înmulțesc. Oportunitățile te găsesc. Și, cel mai important, nu mai depinzi de un singur om, o singură cameră sau un singur rezultat care să te aleagă.

Puterea de a avea opțiuni este o formă de putere. Nu putere asupra altora, ci putere sub forma opțiunilor. Cu cât prezența ta are mai multă substanță, cu atât ai mai multe alegeri. Iar femeia care are de unde alege nu cerșește un loc la masă. Scopul nu e să fii dorită de toată lumea. Scopul e să devii un om cu suficientă substanță încât oamenii, locurile și ocaziile potrivite să fie atrase firesc spre tine, și cu suficient discernământ încât să decizi tu cine are acces.

Codul tău: 7 întrebări pentru jurnal

Nu citi doar. Ia un caiet și răspunde sincer, câte o întrebare pe zi, o săptămână:

  1. Ce e în lumea mea care există doar pentru mine?
  2. La ce sunt cu adevărat bună și cum aș putea aprofunda asta?
  3. În ce cameră din viața mea încă dau audiții?
  4. Când am făcut ultima dată pe cineva să se simtă cu adevărat ascultat?
  5. Cui sau la ce spun „da” doar ca să nu dezamăgesc?
  6. Ce parte din mine merită să rămână doar a mea?
  7. Ce mi-aș dori, dacă aș avea încredere că mă descurc indiferent de rezultat?

Acum apucă-te de scris și vezi ce răspunsuri îți dai! La final de săptămână vei avea o perspectivă poate diferită asupra ta.

***

View Comment (1)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2020 Doer. Toate drepturile rezervate. Made by 360advertising.

Scroll To Top