Ce citești primavara? Serii de cărți pe care să nu le ratezi în următoarea perioadă

March 23, 2025

Încă de la începutul anului am început să citesc mai mult decât de obicei. Citesc tot ce îmi pică în mână de la cărți de parenting până la romane istorice pe care am început să le îndrăgesc mai mult decât ar trebui. Cu ocazia asta am citit foarte multe serii de cărți pentru că… de ce nu? Ăsta e farmecul seriilor de genul. Pare că mi-am construit un studio de Hollywood în capul meu și urmăresc cu interes sezonul I,II, III sau X din cine știe ce serial, câștigător Golden Globes.

Într-adevăr, asta este frumusețea cărților, indiferent de gen. Te lasă să fii producător, regizor și actor în micul tău univers, spectator la magia cuvintelor din pagini. Așadar, dacă nu mai știi ce să citești și ești curioasă eu am întocmit pentru tine o listă de cărți, serii mai exact care să-ți fie tovarășe în perioada primăverii, dar nu numai.

Ce zici, începem?

Trilogia Millennium, de Stieg Larsson

Am eu impresia, dar sunt nordicii maeștrii veritabili ai genului thriller? Nu de alta, dar jurnalistul suedez Stieg Larsson este fără doar și poate o legendă literară. A murit la 50 de ani după ce a scris primele trei volume pe care le recomand aici. Iar asta nu este tot. Datorită fenomenului literar declanșat de primele cărți și din cauza dispariției subite a scriitorului, o confrerie de scriitori și-au pus capetele la treabă și condeiul la lucru pentru a continua seria Millennium. David Lagercrantz și Karin Smirnoff au adăugat colecției încă șase volume care completează povestea începută de Larsson.

Deoarece am cititi primele trei volume, evident că pe acestea le recomand, dar plănuiesc să termin întreaga serie în viața asta. Nu de alta, dar merită tot efortul. Când mă refer la efort, nu-ți imagina că sunt greu de citi. Ba din contră! Condeiul autorului curge lin, acțiunea este trepidantă, personajele sunt provocatoare, inteligente și te învăluie în carisma lor. Dacă ai văzut filmul ‟The Girl With The Dragon Tattoo‟ cu Rooney Mara și Daniel Craig în rolurile principale știi deja că prima carte a fost ecranizată, cu toate că a constituit un ”major flop” în box office. De ce? Habar n-am! Ce știu sigur este că mi-au plăcut foarte mult primele trei volume. Dacă vrei să le citești începe cu: „Bărbați care urăsc femeile‟, apoi „Fata care s-a jucat cu focul‟ și „Castelul din nori s-a sfărâmat‟.

Poveștile sunt fascinante, dimensiunea și intriga complexă a întregii serii o să te lase cu cearcăne la ochi după nopțile albe de lectură maraton, dar crede-mă când spun că merită toată atenția ta.

Pământul sfărâmat, de N. K. Jemisin

Oh, boy, oh boy! O trilogie pe care musai vreau să o cunoască o țară întreagă! Evident, sunt subiectivă, dar nu-mi pasă pentru că iubitorii de SF și fantasy vor înțelege nevoia mea acută de a face narațiunea acestor cărți cunoscută. Sinopsis-ul este cam așa: a fost odată ca niciodată o planetă îndepărtată, zguduită de cutremure cu un singur megacontinent numit Neclinitirea. La fiecare câteva sute de ani supercontinentul este distrus de cutremure nimicitoare, evenimente climatice atât de puternice încât locuitorii sunt forțați să trăiască generații întregi efectele celui de-al Cincilea Anotimp.

Societatea pe alocuri mi-aduce aminte de India fragmentată de lupta de caste, deoarece fiecare individ de pe planetă are un rol exact pe care trebuie să-l ducă la îndeplinire în modul cel mai sigur. Este o societate dură, tranșantă, la fel ca planeta întreagă. Deși izul acțiunii poate să pară inițial fantasy, cu cât dai pagină după pagină vei realiza că nu magia, ci tehnologia este cheia poveștii.

Cărțile tratează un aspect interesant pe care autoarea americană Jemisin îl scoate la iveală și care m-a intrigat încă de la început: cum oamenii cu adevărat puternici pot fi reduși la stadiul de larvă (în sens figurat, evident), iar cârligul acesta de care se agață întreaga poveste are o profunzime aparte datorită firelor narative la care ești supus ca cititor.

Vei observa că unele capitole sunt narate la persoana a doua. La început m-a bulversat treaba asta, mi-a venit să dau cu cartea de pereți, apoi mi-am dat seama că fac gălăgie degeaba. Eram prea absorbită de acțiune deja și la o căutătură mai atentă mi-a plăcut ideea că autoarea mi se adresează mie, vorbește cu mine, mi se declară mie, îmi împărtășește mie – ca unui oricare alt personaj din carte – secretele ei. Și cum nimic în trilogia asta nu este întâmplător am rămas șocată la final să-mi dau seama de ce scriitoarea a ales trucul acesta narativ.

Mi-ar plăcea așa de mult să văd ecranizate aceste cărți, nu de alta, dar sunt sătulă de filmele de azi și readaptările hollywoodiene fără prea puțină substanță la care suntem martori în prezent. E clar mai bine decât să fii om pe Neclintire, și totuși scenaristii de azi ne chinuie destul cu lipsa de inspirație de care suferă. Revenind la ceea ce ne interesează, asta este ordinea cărților pe care să o urmărești dacă trilogia ți-a stârnit interesul:

Al Cincilea Anotimp (2015)
Poarta obeliscului (2016)
Cerul de piatră (2017)

Liga femeilor extraordinare, de Evie Dunmore

O suită de patru cărți delicioase pentru sufletele romantice, dar puternice. Cam așa descriu eu seria recent descoperită scrisă de Evie Dunmore. Eu am citit primele două volume, dar trebuie să recunosc că prima carte: „Cum l-am cucerit pe duce. Între rațiune și pasiune” m-a atins cel mai mult. Ca să fiu sinceră complet, mi s-a părut cea mai bună carte pe care am citit-o anul trecut și cu siguranță ocupă top trei pe lista mea de romane de dragoste alături de „Mândrie și prejudecată” a faimoasei Jane Austen. Așa de mult mi-a plăcut!

Nu-ți imaga că este o poveste siropoasă și plină de clișee patetice marca Sandra Brown, iar condeiul autoarei este foarte frumos articulat, descriind cu multă profunzime personajele. Nu ai cum să nu te îndrăgostești de ducele Sebastian de Montgomery și de curajoasa Annabelle. Autoarea aduce în prim plan pionieratul sufragetelor din vremea victoriană.

Știai că regina Victoria a fost un dușman declarat a drepturilor femeilor? De fapt, ideile sociale începeau să-și facă simțit efectul din ce în ce mai mult, iar lumea dominată până atunci de nobili și privilegiați care scriau istoria începea să-și piardă substanța odată cu averea și influența. Lumea industrializată, construirea de uzine și fabrici și noua clasă de bogați sau new money, cum li se mai spune era în competiție cu nobilii păstrători de pământuri din Anglia toată.

Pe lângă toate astea, mișcarea sufragetelor nu mai putea să fie marginalizată și dată la o parte. Tot în această perioadă (1879 este anul în care se desfășoară povestea) Universitatea Oxford deschide primele facultăți pentru femei. Deviind puțin, eu văd feminismul actual, cel care se face la televizor și pe rețelele de socializare extrem de violent, cu o dorință arzătoare de a rupe din rădăcini tot ce este masculin. Azi toate eroinele din filme sau desene Disney, dar și din multe alte cărți nu mai au nevoie de un partener pentru că ele sunt îndeajuns. Deși cred că cu tărie în treaba asta, consider în același timp că feminismul poate fi blând, dar puternic fără să stroșească sub papucul lui pe nimeni și nimic. Iar povestea de dragoste din carte fix asta nu este! Din contră! Sebastian este un bărbat puternic, extrem de masculin care își schimbă poziția în istorie pentru femeia pe care o iubește. La rândul ei, Annabelle este întruchiparea curajului, a tenacității fără bravura insidioasă a femeii independente pe care societatea actuală o ridică la nivel de „așa trebuie”.

Nu în ultimul rând, vei regăsi personaje episodice în primul volum care în următoarele volume vor deveni personaje principale, așa că îți recomand să le citești în ordine:

Cum l-am cucerit pe duce. Între rațiune și pasiune (povestea lui Annabelle)
Cum să-i reziști unui lord (povestea lui Lucy)
Portrait of a Scotsman (povestea lui Hattie)
The Gentleman’s Gambit (povestea lui Catriona)

De asemenea, primele două cărți sunt traduse în limba română, iar pe celelalte două le găsești în limba engleză. Fiecare carte ne prezintă povestea de dragoste a patru sufragete, prietene și confidente care au ca țel comun libertatea, independența și educația femeilor la sfârșitul secolului XIX.

„- Atunci, poate reușești să-mi explici de ce este corect ca vărul meu complet stupid să mă comande pe mine, fără vreun alt motiv că el este bărbat și eu sunt femeie? De ce este corect să stăpânesc latina și greaca la fel de bine ca oricare student de la Oxford, dar să mi se predea deasupra unei brutării? De ce este corect ca un bărbat să îmi spună că am creierul greșit construit, când cea mai mare realizare din viața lui este de a se fi născut pentru o viață de privilegii? Și de ce trebuie să mă rog de un bărbat să fie interesat de această problemă și totodată conștient că și eu pot avea drept de vot asupra legilor care îmi guvernează viața de zi cu zi?„

„- Ce crezi că ar face oamenii dacă cineva le-ar da mâine pe tavă libertatea?

Ar respira.

…

– Deci, murmură ea, întotdeauna se pune problema așa, ești fie liber, fie în siguranță, Alteță?

-De fapt, îl auzi ea spunând, eu cred că de obicei este un compromis între cele două. „

Hades și Persefona de Scarlette St. Clair

Perspectiva zeilor care trăiesc în societatea contemporană: cum sună asta? Pe mine m-a convins așa că le-am dat cărților o șansă și bine am făcut. Din cine știe ce motiv, am iubit istoria, mai ales mitologia grecească, poate și de asta am fost curioasă.

Personajele sunt bine conturate, le citești nu doar dialogurile, dar le cunoști și gândurile, iar trăsăturile de caracter, deși pe alocuri imorale (doar vorbim despre Hades, nu?) te fac să vrei mai mult din simplu fapt că îți aduc zeii la degetul mic și ți-i umanizează. Bine, bine cam asta face mitologia grecească; îi transformă pe zei în făpturi imperfecte, așa ca oamenii, ceea ce le sporește atracția. Declar de pe acum că întreaga serie se bazează pe atracție. Scenele erotice sunt la ordinea zilei, iar magnetismul dintre Persefona și Hades este mai ceva ca în mitul grecesc. Cărțile se citesc rapid, chiar dacă sunt stufoase și le găsești în număr de șapte.

Primele patru cărți sunt narate din perspective Persefonei, iar ultimele trei sunt vocea lui Hades. Nu știu dacă așa ar trebui să le citești; îți spun cum am făcut-o eu și mi s-a părut că am procedat bine având în vedere că mai citeam și alte lecturi în perioada aceea, iar informațiile pot fi ușor distorsionate sau alterate când mai ai și alte treburi în afară de citit, nu-i așa?

Un strop de întuneric (volumul I)
Un strop de distrugere (volumul II)
Un joc al sorții (volumul I din Seria lui Hades)
Un joc al răzbunării (volumul II din Seria lui Hades)
Un strop de cruzime (volumul III)
Un strop de haos(volumul IV)
Un joc al zeilor (volumul III din Seria lui Hades)

Din ce am citit pe internet, seria de cărți se dorește a fi ecranizată pe micile ecrane, iar Netflix joacă un rol în acest sens. Cât de adevărate sunt sursele nu am de unde să știu, doar căile Reddit-ului sunt misterioase:)), și dacă te iei după comentariile de pe Goodreads treaba este ca și rezolvată. Mai au nevoie de un casting languros, iar eu ca orice cititoare în stele și admiratoare de zei frumoși și seducători îl propun pe Michele Marrone în rolul lui Hades, dar mă las surprinsă.

De asemenea, autoarea americană și-a anunțat dorința de a scrie o nouă serie de cărți avându-i ca protagoniști pe Afrodita și Hefaistos, deși îmi dau seama cât de bolnăvicioasă este relația lor și că va fi destul de greu să concureze cu povestea de iubire dintre Hades și Persefona. Totuși, o să citesc și cărțile alea. De ce nu?

„-Nu înțeleg de ce oamenii fac asta.

-Nu-ți place jocul nostru?

-Ba da. Dar…nu înțeleg de ce oamenii aleg să joace cu Hades. De ce vor să-și vândă sufletul lui?

-Nu acceptă un joc pentru că vor să-și vândă sufletul, a spus el. O fac pentru că ei cred că pot câștiga.”

Vrabia roșie de Jason Matthews

Te întrebi ce au Putin, James Bond și Jennifer Lawrence în comun? Nimic, doar seria de cărți Vrabia roșie. Primul apare ca personaj episodic în această sagă de spionaj și mister atât de bine scrisă. Al doilea, James Bond, în capul meu și-a găsit sufletul pereche în personajul principal al acestei serii de spionaj, Dominika Egorova, iar Jennifer Lawrence este actrița care a interpretat (nu prea bine, după umila mea părere) în 2018 complexitatea personajului.

Ea este o fostă balerină care se luptă cu demonii grei ai trecutului, trimisă de Serviciul de Informații Externe Rus să afle tainele și să-l distrugă astfel pe Nate, un ofițer de operațiuni american înainte ca acesta să le dejoace planurile conaționalilor ei.

Treaba se complică, lucrurile degenerează, acțiunea e alertă și creierul meu încearcă să țină pasul cu toată chestiunea, dar pe alocurile se blochează pentru că totul este neașteptat, dur și oricât mă laud eu cu un nas mai ceva ca Hercule Poirot, și cu o experiență vastă în ceea ce privește citirea și recitirea cărților lui Sir Arthur Conan Doyle, scriitorul mă ia prin surprindere. Și bine face pentru că altfel n-aș include seria asta în lista de azi.

Eu am citit cele trei cărți și te îndemn să le faci loc în viața ta ocupată, altimeri o să pierzi o lectură savuroasă și extrem de inteligentă: