Coronavirus ne-a oferit o vacanță prelungită formidabilă

Fiu-miu spune că coronavirus este un virus rău cu coroană, fiică-mea spune că cel mai bine este să ne băgăm sub pat și să stăm acolo cu mască pentru a ne feri de această boală. Soțul spune că coronavirus ne-a făcut să petrecem mult timp împreună pentru prima dată în viață. Eu zic că coronavirus m-a încoronat din martie până în 14 septembrie regina de la țară.

Era luna martie, începuse haosul și în țara noastră legat de pandemie și pentru ca avem o casă de vacanță la țară de care nu am reușit niciodată să ne bucurăm atât cât ne-am dorit, ne-am mutat rapid acolo. Casa de la țară e frumușică, cu teren mult, animale, pomi fructiferi și 4 căței. Casa se află într-un sat sărac, uitat de lume, cu puțini locuitori și este capăt de linie cum îi zic eu. Adică străbați câțiva kilometri ca să ajungi în sat și nu mai sunt alte sate în continuarea lui.

Când intri în sat ai impresia ai urcat într-o mașină a timpului care te-a întors în timp. Străzi pietruite, case simple, vopsite cu albastru aprins, oameni pe biciclete, buluc de copii jucându-se într-un leagăn ruginit și rupt din curtea grădiniței, o doamnă care trage după ea o butelie în cărucior și toată lumea care întoarce capul când trece o mașină. Aici toată lumea se cunoaște.

Hmm, izolare, siguranță și libertate în curte, perfect pentru perioada asta! Mi-am și făcut plan, oricum lucram de acasă pe cont propriu de o perioadă așa că lucrurile se îmbinau binișor. Ei, lucrurile s-au schimbat și mai mult în doar câteva zile: nu mai primim produse, deci nu mai avem de ce să le promovăm, nu mai avem nevoie de serviciile tale deocamdată, te sunăm noi…. Și nu a fost singurul apel de genul asta. Ahh, ce să mai zic, înțeleg… Pfff, grele vești din toate părțile.

Reconfigurarea traseului… privind în viitorul apropiat către nimic lunile au trecut, și au trecut minunat. O nouă locuință, o nouă lume, vecini noi, ocupații noi, și NOI 4 tot timpul împreună.

Iată 5 lucruri notabile pe care le-am făcut la țară și de care îmi va fi cel mai dor:

M-am apucat de grădinărit. Adio unghii frumoase și mâini catifelate, dar nu am o problemă cu asta. Pământul m-a atras dintotdeauna. Mi se pare miraculos să pui o sămânță în pământ și el să-ți ofere atât de mult pentru că sămânța a ajuns unde trebuie. Mă trezeam dimineața și mă gândeam ce să mai plantez. Deși nu sunt puternică fizic, săpam cu greu bucăți mici de pământ și plantam. Îmi plăcea să nu treacă ziua fără să știu că am pus ceva în pământ, mi se părea că trece ziua degeaba dacă nu plantez ceva. Am plantat şi foarte multe flori. Făcusem o mică obsesie pentru asta.

Munca pământului este grea, nu pui doar o sămânță în pământ și mergi la cules. Nu mă pricep prea bine, dar îmi place, am făcut ce am putut și am avut parte și ajutor din fericire. Și pământul ne-a răsplătit așa cum a putut el mai bine, am cules o grămadă de fructe și legume și încă ai pe ce pune mâna și acum în grădină. Este o minune tot ce-ți oferă pământul și prețuiesc fiecare fruct sau legumă.

M-am apucat intens de gătit. În primul rând pentru că eram mulți, eram acasă și trebuia să ne hrănim, evident! Și am descoperit cât de mult îmi place. Am pregătit nenumărate deserturi și mâncăruri, am experimentat tot felul de preparate și rețete. Eram un fel de chef bucătar și ospătar în același timp pentru familia mea. Și o făceam cu drag și plăcere. Micul dejun era à la carte la noi în bucătărie, le pregăteam pe loc după preferințe, fără meniu. Farfuriile le aranjam frumos, cât mai aspectuos. Uneori mâncam afară, în foişor.

Am pregătit mâncăruri din ce ne oferea ograda, carnea de la animalele din curte și legume din grădină. Sunt convinsă că nu am mâncat niciodată mai sănătos până acum! Am cumpărat lapte și brânză de la vecini și am încercat să folosim ce aveam deja, fără să facem cumpărături inutile. Nu am exagerat și nu am dus la extrem această idee, dar m-am străduit zilnic să mă țin de ea. Am preparat pentru copii înghețate sănătoase din fructe, am făcut conserve pentru iarnă, am făcut zacuscă și suc de roșii la tuci. Am preparat suc de corcodușe pentru acrit ciorba, nectar de fructe, gemuri și dulcețuri felurite.

Ahh, era să uit… am făcut muultă pâine! Am consumat proviziile de făină și am experimentat tot felul de rețete. Aici la magazin pâinea se cumpără pe caiet, este pâine albă iar eu am vrut pentru familia mea altceva, așa că m-am specializat și în pâine de casă.

Nu am purtat sutien și nu m-am machiat. Am văzut că aici așa este modelul și l-am aplicat și eu cu bucurie. Chiar am inventat un hashtag virtual #fărăsutien de care mă amuzam mereu cu fetele când ieşeam pe ulită la plimbare. În aceste câteva luni de stat la țară am purtat sutien doar de câteva ori, când am mers la cununie la sora mea în București și când mergeam în cel mai apropiat oraș la supermarket. Libertate înseamnă și fără sutien. Trebuie să fii lejer îmbrăcat și să nu stai legată cu sârme, este minunat fără, pe cuvânt! 🙂

M-am împrietenit cu mulți copii. Cu copiii din sat, evident. Nu cu mamele de vârsta mea, ele nu au timp de plimbări, au atâta treabă în gospodării! Am primit copii la noi în curte pentru a avea și copiii noștri cu cine să se joace. Avem trambulină, hamace, piscină, corturi, jucării. Vă dați seama ce distracție și bucurie pe ei! I-am serbat când a fost ziua lor, am pregătit tort de casă și au suflat în lumânări. I-am implicat atunci când am gătit și i-am pus și pe ei să încerce să facă paste de casă la mașină pentru paste, să facă prăjituri, să amestece în aluat. Orice copil ne-a trecut pragul a fost bine venit cu noi la masă. Eu am învățat diverse lucruri de la ei, și ei de la mine.

Copiii la țară muncesc foarte mult, sunt de bază la ei acasă, au o viață complet diferită de cei care locuiesc în oraș, la bloc. Sunt foarte puternici și rezistenți, nu te poți pune cu ei! Mi-a plăcut să vadă copiii mei viața altor copii de la țară, mi se pare o experiență extraordinară. Copiii aici de la 5-6 ani se plimbă singuri prin sat, sunt independenți, descurcăreți și curajoși. Nu-i sună părinții la fiecare 5 minute să vadă ce fac și dacă sunt bine, nu stau pe telefoane atât cât stau ai mei, pentru că nu au în primul rând și pentru că sunt foarte ocupați.

Am făcut plimbări în jurul satului. Multe! Ne-am creat un obicei ca în fiecare seară să ieşim la plimbare în jurul satului, pe jos. Făceam zilnic competiție cine a făcut mai mulți pași în ziua respectivă. Mergeam pe jos câțiva kilometri. Un grup de WhatsApp ne ajuta să comunicăm mai bine. Am făcut fotografii superbe la apus, am alergat să mai slăbim, am cutreierat pădurea și am făcut zilnic buchete cu flori sălbatice pe care le puneam în curte în vază. Făceam și fotografia de grup din ziua respectivă pentru a nu uita formația în care ne-am plimbat. Am descoperit locuri minunate, un lac mic ascuns și sălbatic unde ne-a salutat o broască țestoasă, am văzut șopârle, am intrat în case părăsite și ne-am minunat de ruine. Am cules mulți fragi și am făcut și dulceață din ei. Vă închipuiți cât am stat sa îi culegem, nu?! Atât de mici dar super aromați! Ne-a apucat și noaptea pe drum, am văzut și luna cât este de imensă în câmp deschis. Am atâtea amintiri fantastice! La bloc văd pe geam doar mașini și autobuze, vă dați seama ce diferență!?

În plus, la țară se poate trăi foarte bine cu bani puțini. Ai o parte din mâncare în ogradă, nu faci parada modei pe ulită, am îmbrăcat toate hainele de care nu mai aveam chef în București, am stat în galoși atât eu cât și copiii. Cred că au fost săptămâni în care nici nu puneam mâna pe portofel.

Din acest concediu prelungit și total neprogramat am învățat că mai presus de toate trebuie să știi să te adaptezi atunci când brusc se reconfigurează traseul, că trebuie să fii pozitiv și să găsești portițe salvatoare. Este important să înveți să supraviețuiești cu ce ai și să pui osul la treabă.

Poate ne spui și tu, ce concluzii ai tras după această perioadă?

***