Cum îi stimulezi creativitatea copilului tău

Întotdeauna am fost de părere că oamenii creativi, indiferent de domeniul în care activează, au o superputere care îi ajută să se descurce în orice situaţie, să găsească soluţii, uneori neconvenţionale, chiar şi atunci când lucrurile par încălcite rău de tot.

Eu însămi am crescut într-un mediu creativ. Mama și tata, designeri de interior, au avut tot timpul activități creative. Au făcut singuri diverse obiecte de decor gen veioze, tablouri (mama pictează), mobilier etc. Apoi, în copilărie, mama era cea deosebit de creativă cu felul în care mă îmbrăcam, îmi crea ținute, mă încuraja să mă costumez singură. Și cumva am constatat că acest tip de interes și talent se transmite inevitabil – eu, la rândul meu, ajungând să fac bijuterii. Şi pot să spun că, din când în când, cochetez şi cu designul interior: nu sunt eu expertă, dar mă distrez şi mă relaxez tare mult când amenajez prin casă.

Creativitatea are desigur multă legătură cu artele. Dar cred că originalitatea și creativitatea se pot manifesta în cele mai diverse zone, acel “think outside the box” nu este apanajul artiştilor, ci un îndemn pe care ar trebui să îl urmeze cât mai mulţi. Inclusiv în domenii precum business-ul sau știința.

Știți ce fac diferit mulți dintre câștigătorii premiului Nobel față de colegii lor? Sunt de două ori mai aplecați către un instrument musical, de șapte ori mai aplecați către desen și pictură. De 12 ori mai aplecați către a scrie literatură Sci-Fi sau poezie. Și de 22 de ori mai aplecați către a fi dansatori, actori sau magicieni.

În plus, din punctul meu de vedere, creativitatea ţine şi de exerciţiu, e o treabă care se poate educa. Şi tocmai din acest motiv încerc să le insuflu şi copiilor mei acest spirit creativ, liber, îndrăzneţ chiar. Cum? Ţinând seama de câteva trucuri simple.

• Îi laud pe ei, nu neapărat creaţia artistică.

Fie că fac un lego, un experiment la chimie sau un desert (că le-am mai surprins şi veleităţile de chefi – mai ales în cazul lui Eric), încerc mereu să le apreciez şi încurajez efortul. Poate că nu au făcut ceva impresionant neapărat, dar cred că este important să îi ajut să îşi dezvolte încrederea în ei şi înşişi, mai ales, să nu renunţe să facă ce le place.

Cred că, în perioada lor de formare, copiii sunt mai receptivi la încurajări şi sprijin constant decât la presiuni şi termene-limită. În plus, pornind cu un boost de încredere în spiritul lor creativ din familie, ei au curajul să se aventureze, să încerce, să se exprime liber în permanenţă.

• Nu le impun anumite reguli sau tipare.

Şi asta nu înseamnă că îi las să îşi facă de cap orice ar fi, încă au nevoie de orientare, de sfaturi. În ceea ce priveşte iniţiativele lor artistice însă, evit mereu să le impun o cale, să îi conving să facă lucrurile într-un anumit fel (cunoscut de mine, aplicat de alţii).

Şi da, poate că am fost nevoită, uneori, să înlocuiesc un covor, poate că mi-a fost întoarsă casa pe dos sau răbdarea pusă la încercarea pentru că stăteau ei să testeze la ore târzii diferite softuri sau chestii care îi pasionează pe calculator, dar mă bucur că cel puţin au libertatea de a experimenta lucrurile în felul lor… dincolo de limitele sălii de clasă.

În plus, este extrem de ușor să își protejezi bunurile de valoare. Simplu. Cu o asigurare de bunuri. Această abordare îți dă o relaxare nemaipomenită față de eventualele stricăciuni. Despre importanța asigurărilor am mai scris aici.

• Le explic şi stau de vorbă cu ei.

Încerc să comunic băieţilor mei tot ceea ce fac, să le răspund la întrebări şi curiozităţi, să le explic de ce fac anumite lucruri. Mai mult decât atât, dacă ei vin cu iniţiative care mie mi se par nepotrivite pentru ei sau care i-ar putea deranja pe cei din jur, încerc să le explic consecinţele acţiunilor pe care vor să le facă, în loc să le interzic pur şi simplu sau să mă apuc să îi cert.

Mi se pare că, atunci când tratezi un copil ca pe egalul tău, îi oferi argumente pe înţelesul lui şi nu îţi impui autoritatea cu orice preţ, şansele ca el să fie receptiv sunt mult mai mari. Plus că, dacă începi să îi interzici lucruri şi îl iei pe “nu” în braţe, nu faci altceva decât să îi inhibi spiritul creativ, imaginaţia, iniţiativa.

• Le pun şi eu întrebări.

Copiii au multe întrebări şi, de cele mai multe ori, e foarte interesant să le afli şi lor perspectiva. De ce s-au gândit la un anumit lucru, de ce au făcut într-un fel ceva. E fascinant să le descoperi motivaţiile din spatele acţiunilor. Şi îmi place mult să le răspund la întrebări cu… alte întrebări, să îi provoc să gândească de două ori, să analizeze, să ajungă la noi concluzii.

• Intru în jocul lor.

Ori de câte ori fac un lego (şi nu calc pe piese) şi am ceva timp la dispoziţie, mă apuc să construiesc alături de ei. Atunci când pot, îi iau cu mine la evenimente de la care ar putea învăţa ceva (Eric a fost tare încântat că a deprins secretele etichetei în cultura japoneză… despre care am povestit aici). I-am înscris la cursuri de IT pentru juniori, îi duc la muzee, galerii şi evenimente de artă, încerc să investesc în mod constant în educația lor, pentru ca ei să cunoască mai mult şi să aibă nenumărate opţiuni.

Şi cum Art Safari este în fiecare an unul dintre evenimentele mele preferate, evident că l-am trecut pe listă anul acesta, mai ales că a avut anul acesta şi o secţiune dedicată puştilor, Art Safari Kids, un loc al distracţiei şi al cunoaşterii, perfect pentru întreaga familie. Un loc în care aproape că nu te poți abține să nu pui mâna pe o pensulă și să îți pui la încercare talentul. Sau imaginația.

Secțiunea Art Safari Kids, a fost susţinută anul acesta de către cei de la Metropolitan Life, ce sprijină părinții care doresc să le ofere copiilor o perspectivă extinsă a învățării. În calitate de părinte și eu îmi doresc să le ofer acces la o paletă cât mai largă de activități, fie că este vorba despre artă, sub orice formă a sa, fie că este vorba despre educație financiară. Prin educația financiară, mă refer la acele noțiuni explicate pe înțelesul lor, care îi ajută și îi pregătesc pentru viața de adult. Aici vorbim de noțiuni precum banii de buzunar – cum îi câștigă, cum îi economisc, cum își planifică anumite cheltuieli (știm cu toții cum sunt copiii, că întotdeauna este un gadget pe care și-l doresc) etc. Metropolitan Life s-a gândit la lucrurile acestea și este un promotor al educației și al demersurilor creative.

Salut această inițiativă a companiei și mi se pare foarte interesant că au gândit inclusiv programe de economii pentru copii, ajutându-i pe părinţi să le asigure acestora cele mai bune condiţii de dezvoltare.

Noi am fost deja la Art Safari Kids şi am descoperit o lume colorată și dinamică, a fost o activitate excelentă pentru băieți înainte de începerea vacanței. Cred că educația financiară a copiilor merită o mai mare atenție din partea mediului privat. Acesta este și motivul pentru care Metropolitan Life desfășoară numeroase activităși de acest gen, printre care se numără și programul Life Changer, în parteneriat cu asociația Junior Achievement, prin care copiii din școli capătă un ABC financiar atât de necesar pentru viitorul lor.

Voi reveni cu informații pe ideea de educație financiară pentru aceasta mi se pare unul dintre cele mai interesante și necesare subiecte ale momentului.

***