Eticheta în cultura japoneză. Cum să te comporți?

Dintotdeauna m-au fascinat lucrurile pe care nu le-am înțeles. Și probabil tocmai curiozitatea mea, chiar bolnavă aș putea zice, m-a făcut tot timpul să pun întrebări, să vreau să aflu mai multe și să îmi lămuresc acele ”neînțelegeri” care nu îmi dădeau/dau pace. Recent am fost invitată într-o călătorie în Țara Soarelui Răsare, la Centrul de Studii Romano – Japoneze „Angela Hondru”. Am îmbrăcat un yukata (costumul de vară), am realizat prima mea figurină origami și am luat parte la ceremonia ceaiului. Dar cel mai mult mi-a plăcut discuția cu Șerban Georgescu, coordonator al Centrului de Studii Româno-Japoneze (să zic mai bine monologul său – pentru că am stat cu gura căscată la tot ceea ce aflam) despre eticheta în cultura japoneză.
Acum câțiva ani, după ce am citit „Kafka pe malul mării”, romanul lui Haruki Murakami, mi-am dat seama că nu știu mai nimic despre Japonia și despre cultura acestei țări. Practic tot ceea ce citeam mi se părea extrem de nou, ciudat și totuși mi-a plăcut la nebunie. De ce? Pentru că era altfel. Și cum viața mi-a scos tot timpul în cale drumul către răspunsurile pe care le căutam, probabil că nu întâmplător am ajuns la evenimentul menționat mai sus.

Am fost hotărâtă să nu ratez o asemenea ocazie și să mă informez din cea mai bună sursă locală, despre ce înseamnă o mică parte din cultura japoneză.
Răspunsurile la întrebările mele vin de la Șerban Georgescu, coordonator al Centrului de Studii Româno – Japoneze dar și de la Chinatsu Kawamoto, profesor de limbă japoneză la același Centru.
Așadar, iată o mică parte din ceea ce ar trebui să știi despre eticheta în cultura japoneză. În situații formale și informale.
- Cum facem cunoștință? Cum arătăm respectul nostru? Cum ne adresăm?
Japonezii sunt recunoscuți în lumea întreagă pentru ospitalitatea și regulile stricte privind eticheta. Așadar, ca și în cazul nostru, modul în care facem cunoștință este unul foarte important.
Întrucât în limba japoneză, spre deosebire de limba română, există un limbaj complet diferit în funcție de politețea ce i se cuvine celui căruia ne adresăm, trebuie să fim extrem de atenți dacă folosim limba japoneză.
Ca regulă, de cele mai multe ori știi câte ceva despre persoana cu care urmezi să faci cunoștință dinaintea întâlnirii (cum ar fi: rang social, locul unde lucrează și ce poziție în cadrul companiei ocupă). Momentul în care ne prezentăm este ritualizat: persoana ce ocupă o poziție socială de rang mai mic sau care a fost prezentată mai devreme de către o terță persoană, se va prezenta prima. Mai întâi se va face mult cunoscuta plecăciune, însă, și aici, lucrurile pot fi foarte diferite în funcție de cât de adâncă va fi aceasta.
- Cum ne prezentăm? Cum ne luăm rămas bun?
Prezentarea personală începe cu „Hajimemashite”, care înseamnă „îmi pare bine de cunoștință”( mot-a-mot s-ar traduce „este prima oară când vă întâlnesc”). La final, se va spune „Yoroshiku onegai shimasu”, care înseamnă „Vă rog să aveți grijă de mine”. Chiar dacă sună puțin straniu, japonezii folosesc această expresie având în vedere o potențială viitoare colaborare între cele două persoane.
Japonezii nativi nu au un mod aparte pentru a îți lua rămas-bun. În mod surprinzător, poate, expresia „sayonara” pe care o cunoaște toată lumea nu este folosită foarte des, excepție făcând situația în care crezi de cuviință că nu ai să te mai întâlnești cu persoana respectivă pentru o perioadă foarte lungă de timp sau niciodată.
Ei folosesc, mai degrabă, „pe mai târziu” ( „pe mâine”, „pe săptămâna viitoare” etc.), însă, într-un caz formal se va opta pentru forma standard „Shitsurei shimasu”( care înseamnă „Mă scuzați”).
Există mai multe moduri de încheia o conversație, însă asta depinde de fiecare situație în parte. Desigur, ce am spus mai sus nu este o regulă pentru noi cei care vizităm Japonia sau intrăm în contact cu niponii. Japonezii sunt foarte deschiși față de vestici și consideră și ei la rândul lor că formalitățile nipone sunt foarte complicate, până și pentru ei. Nu țin neapărat să faci totul în stilul japonez, așa poți să te prezinți normal.
Însă, chiar dacă japonezii sunt deschiși cu noi, sunt totuși de evitat îmbrățișarile, pupatul pe obraji sau orice contact fizic, întrucât ei pun mult accent pe spațiul personal.
- Maniere la masă. Poziția, bețișoare, conversație.
Așa cum spuneam, japonezii sunt deschiși față de vestici, însă chiar și așa, în timpul mesei, există reguli pentru toată lumea, inclusiv pentru noi.
Japonezii spun înainte de a mânca „Itadakimasu”, iar la finalul mesei „Gochisousama”. Acestea două arată recunoștința noastră față de ingredientele folosite, (legume, pește, carne), față de natură, față de cel care s-a străduit să producă ingredientele și față de persoana care a preparat mâncarea din fața ta.
Există anumite tabu-uri legate de bețișoare. La fel ca și la furculiță, nu ai voie să înfigi bețișoarele în mâncare. Când vorbești cu cineva, nu ai voie să gesticulezi cu bețișoarele în mână. Dacă mănânci orez, niciodată nu înfige bețișoarele în mod vertical în bolul de orez, întrucât acest lucru se face doar in cazul ofrandelor pentru cei dispăruți. Nu se oferă mâncare altei persoane folosind bețișoarele. Se consideră nepoliticos acest lucru, aducând aminte de ritualul de înmormântare. Japonezii învață aceste reguli încă din copilărie.
Dacă nu ești un expert în a mânca cu bețișoarele, nu-ți fie teamă să ceri o furculiță. Însă, japonezii sunt mereu plăcut surprinși să ne vadă mâncând cu bețișoarele, așa că hai să exersăm!

Nu există o regulă potrivit căreia la masă nu ai voie să vorbești. Ce-i drept, nu prea ai cum să vorbești în timp ce mănânci, însă, ca și la noi, japonezii discută despre cât de bună e mâncarea mai întâi, complimentează bucătarul, iar apoi încetul cu încetul se va crea o conversație între persoanele de la masă.
Desigur, într-un caz mai formal, nu vor avea loc replici informale despre cât de bună e mâncarea, ci va fi o conversație un pic mai rigidă și cu o mare atenție la subiectele abordate.
- Comunicarea. Cand vorbim? Cand tacem? Cum ne înțelegem? Despre ce vorbim?
Japonezii nu sunt diferiți de noi, așa că nu vă fie teamă să vorbiți și să purtați o conversație cu un japonez. Cel mai bine e să fiți sinceri și să vă bucurați de conversație. Însă, dacă este vorba despre un japonez cu care doriți să faceți afaceri sau să discutați despre lucruri mai serioase, ar fi mai bine să fii scurt și la obiect, întrucât românilor le place să vorbească mult și pe lângă subiect, indiferent de tema discuției.
Atenție, japonezii consideră că este extrem de nepoliticos sa interupi persoana cu care discuți, așa încât îl poți pune pe interlocutor în situația în care să nu găsească momentul oportun în care să intervină în discuție.
Și ei, ca și noi, evită discuțiile despre politică, religie și diplomație, întrucât aceste lucruri stârnesc opinii diferite.
- Detalii care contează.
Dacă vreți să știți cât mai multe despre regulile de etichetă, vă propunem să încercați să vizitați Japonia. Dacă puteți, chiar să vedeți cum este să trăiți pentru o perioadă printre japonezi, la ei în țară. Ar fi o experiență unică și extrem de folositoare pentru cei care doresc să poată purta o conversație în limba japoneză.
Un detaliu important este acela de a nu uita să pregătiți cadouri pentru cei cu care urmează să vă întâlniți sau lucrați. Tradiționalul ”omiyage” trebuie să nu fie ceva extrem de costisitor sau extravagant, dar nici ceva care să nu fie de nici un folos celui căruia îi este oferit.
- Vestimentația în timpul călătoriei.
Dacă este vorba despre o călătorie business, atunci v-am sfătui ca pe perioada acestei călătorii să aveți costume office sau haine cât mai formale. Japonia este o țară în care locuitorii își dedică o mare parte din timp lucrând și își iau munca în serios. Spre exemplu, dacă au o zi liberă, ei preferă să nu o piardă prin a se odihni și muncesc sau fac ceva care să le ocupe timpul. De aceea, este bine ca în mare parte a călătoriei business să purtați haine cât mai formale.
Dacă este vorba despre o călătorie normală/turistică în Japonia, atunci nu aveți nicio grijă. Puteți să purtați haine comode sau ce vă place, însă nu prea strident.
Încă un lucru de reținut este faptul că cei care vor să se aventureze în Japonia, trebuie să afle dinainte cum va fi vremea acolo, întrucât în comparație cu România, în Japonia temperatura este puțin mai scăzută, cu excepția verii, când este la fel de cald ca la noi. Chiar dacă în poze japonezii par că poartă haine mai subțiri pentru anotimpul respectiv, nu vă lăsați păcăliți. Copiii japonezi umblă aproape tot anul, chiar și iarna, numai în pantaloni scurți, astfel încât imunitatea lor să devină mai puternică. De aceea, ei nu au probleme când este frig. Însă, noi ar trebui să avem grijă ce purtăm, deoarece putem avea surpriza să fie mai frig decât am crezut sau văzut.
Și dacă prin acest interviu am reușit să vă stârnesc curiozitatea pentru cultura japoneză, atunci să știți că în perioada 15-21 mai, Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru” (CSRJ-AH), împreună cu Universitatea Româno-Americană, organizează ediția cu numărul șapte a evenimentului devenit deja tradiție, „Zilele Culturii Japoneze”. Evenimentul este deschis publicului larg și se adresează cunoscătorilor culturii nipone, dar și pasionaților de stilul de viață japonez.
Mai multe informații despre Zilele Culturii Japoneze sunt disponibile pe pagina oficiala de Facebook: https://www.facebook.com/ZileleCulturiiJaponeze
***
Mi-a placut articolul si sunt de acord cu tine ca tot ce tine de cultura japoneza e fascinant. In schimb, literatura contemporana japoneza e putin cam prea ‘ciudata’ pentru mine, chiar si renumitul Murakami, dar asta tine de gusturi.
🙂 este, este. Recunosc! Dar cumva dacă intri în atmosferă, te captivează.
Foarte interesant interviul sau cum il spui tu :D.Stiu de Japonia din anime uri,si de atunci tot am sperat sa ma duc acolo.Ce ai zis tu mai sus e inca un motiv pentru mine sa ma duc acolo :))