#SheDoer: Arh. Alina Vîlcu, despre design interior și proiectul Comunidar
Dacă sunteți pasionați de arhitectură, amenajări și design interior, cu siguranță o știți pe Alina Vîlcu. Eu o știam până recent doar din Social Media unde m-a captivat în primă fază prin stilul ei vestimentar foarte personal și creativ. Recent însă m-am bucurat să ne cunoaște și personal, la lansarea proiectului Comunidar, realizat alături de Asociația Environ.
Alina este de profesie arhitect și designer de interior, profesează de peste 14 ani iar cunoscută publicului larg a devenit prin intermediul televiziunii și a emisiunii ”Visuri la cheie”, unde făcea minuni cu casele oamenilor. Acum, eu sunt subiectivă când vă spun că domeniul amenajărilor interioare îmi place mult. Dar știu de la părinții mei cât este de greu. Așa că dincolo de admirația pe care o am pentru stilul Alinei, sunt captivată de modul în care simte spațiile, cum le gândește astfel încât să își pună propria amprentă dar, în același timp, să fie și pe gustul clienților. Și mai mult, în toată povestea asta vrea să țină cont și de mediu.
Fără echivoc, o încadrez pe Alina Vîlcu la categoria #SheDoer, ca specialist de urmărit și de la care avem ce învăța. Așa că m-am gândit că o discuție despre creativitate, design și mediu înconjurător ar fi ceva ce ar stârni interesul vostru.
Alina, noi ne-am întâlnit față-n față abia recent la lansarea proiectului Comunidar. Mă uitam la tine în timp de vorbeai, te ascultam și nu conteneam să mă minunez de forța pe care o emani. De unde îți găsești atâta energie pentru a duce o meserie grea și să te implici și în proiecte sociale?
Mulțumesc, Sonia dragă, pentru aprecieri… citind introducerea ta, parcă mi se pare că vorbești de altă persoană, nu de mine 🙂. Sunt pe drumul consolidării încrederii în mine se pare. De unde găsesc energie… hmmm, poate are legătură cu etapa de viață în care mă aflu, pentru că băiatul meu este mare (are aproape 17 ani) și își afirmă independența, la firma de arhitectură mă bazez foarte mult pe echipa mea, părinții și soțul îmi sunt aproape, și uite așa, s-a făcut spațiu pentru noi și noi proiecte. Am avut întotdeauna o neliniște și o curiozitate care mă împing să fac mereu lucruri noi, sunt foarte motivată și „dopaminergica”. Nu îmi este mereu ușor, toate provocările pe care mi le dau vin cu anxietate, cu întrebarea „oare voi reuși?”, însă pur și simplu nu mă pot opri. Am renunțat de ceva timp să încerc să fiu mai așezată, să domolesc neliniștea asta și acum onorez partea asta din mine și o cresc.
Pe de altă parte, am multe rutine de centrare, care îmi dau liniște și mă încarcă pentru fiecare experiență nouă în care mă arunc. Am o practică de meditație zilnică dimineață, fac yoga de 17 ani, merg în fiecare an la cel puțin un retreat singură (anul asta voi pleca în Elveția pentru o săptămână la un retreat de meditație), ies din ce în ce mai rar seară, mă văd cu destul de puțini oameni, ascult multă muzică și podcasturi (Hubermanlab, Peter Attia, Rich Roll, David Sinclair), merg la tango o dată pe săptămână, fac terapie, masaj, merg pe jos, cu bicicleta și cu metroul când pot și în general îmi dau multe impulsuri de „slow down”.
Înainte de a discuta despre arhitectură și design, aș vrea să vorbim un pic despre Comunidar, pentru că mi-aș dori mult să atragem cât mai mult lume participantă până pe 30 septembrie. De unde a pornit ideea?
Acum vreo 3-4 ani, mă plimbam cu 2 prietene prin Muzeul Satului și am văzut un fel de mica construcție de lemn la poarta unei case, că un soi de troiță. Am întrebat pe doamna de acolo ce este și mi-a spus: „un merindar, un loc unde oamenii pun mâncare pentru oricine ar putea trece pe uliță și ar fi înfometat”. Hmmm, m-am gândit unde s-a pierdut asta pe drum, cum am putea recreea această experiență azi. Probabil că oricine ar vedea pe stradă ceva de luat, s-ar gândi că este pentru o categorie socială defavorizată, sau că cine a pus acolo lucrul ăla sigur are o agendă ascunsă, un scop pentru care vrea să-i capteze atenția.
Mi s-a părut trist că suntem în această societate în care avem de toate, avem comunități online, însă nu avem deschidere, încredere unul în altul de a ne dărui și primi. Pe de altă parte, sunt „obsedată” de consumul responsabil, de eficiență, mă enervează îngrozitor că ne umplem casele și viețile de obiecte care ne sufocă, atât pe noi, dar mai ales planeta, și așa că m-am gândit că aș putea creea un spațiu / obiect care să faciliteze dăruitul și primitul de obiecte între oameni care nu se cunosc, și astfel le putem prelungi durata de viață și deci vom cumpăra poate mai puțin.
Ce v-ați propus pe termen scurt și mediu cu această idee și cum crezi că va prinde în România un astfel de mesaj și proiect?
Adevărul este că nu știm :), de aceea l-am și numit experiment. Pentru mine acum, COMUNIDAR este un proiect viu, care va evolua o dată cu posibila schimbare de mentalitate. M-am întâlnit de mult cu întrebarea: „și dacă cineva ia toate obiectele și nimeni nu mai aduce altele?”. Înseamnă că ăștia suntem în acest moment ca și comunitate, și este ok. Viața acestui proiect pe termen mediu și lung depinde de deschiderea oamenilor, de cât de mult vor avea încredere să primească fară să le fie teama de a fi judecați sau fară să se teamă că nu merită, și de cât de mult se vor putea despărți de obiecte care le folosesc foarte rar și care nu le aduc nimic semnificativ în viață.
La modul practic, noi vom susține COMUNIDAR în viață cu tot ce ne stă în putință, și astfel, după data de 30 septembrie se va reloca la parterul unei clădiri mari de birouri din Pipera. Intenția este să ducem cât mai multe spații COMUNIDAR în zone unde există cât de cât comunități unite de valori comune, cum ar fi școli, spații de birouri, ansambluri rezidențiale.
Alături de tine în Comunidar este asociația Environ, pe care o știm ca organizație non-profit și non-guvernamentală, care preia responsabilitatea producătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice de a colecta și recicla aceste produse ajunse la finalul vieții. În cazul proiectului comun vorbim însă de obiecte ”sănătoase”, care pot fi în continuare folosite. Cum a luat naștere această colaborare? Și de ce ai ales Environ România?
Aici chiar a lucrat Universul, știi? Mă uit în spate și mi se pare atât de frumos cum s-au împletit lucrurile… 🙂 povestea e așa: Roxana Puia, marketing director la Environ România, a fost la noi la Inside Academy, la cursurile de design acum câțiva ani (a fost la două cursuri, și la cel intensiv și la cel aprofundat). La momentul respectiv nu știam ce face, sunt obișnuită să întâlnesc oameni la curs care vin din toate domeniile: de la financiar, la medical, antreprenoriat, domenii creative etc.
Acum un an, Roxana m-a abordat să mă implic într-un proiect al asociației Environ, mi-a spus că lucrează acolo și m-am uitat un pic pe google să îmi dau seama despre ce este vorba, după care am rugat-o să îmi povestească toate detaliile acestui sistem. Pe măsură ce avansam în proiectul propus de ea, m-am gândit ce ar fi să-i povestesc de COMUNIDAR, care la vremea aceea era pus într-un sertar al minții mele, cu eticheta „utopie viitoare”. Roxanei i-a plăcut foarte mult inițiativa, pentru că susține aceleași valori și mesaje pe care asociația Environ încearcă să le consolideze în societate. Și de aici, totul a prins rădăcini. Așa că… nu am ales Environ per se, am ales doar să fiu deschisă și să povestesc, iar Environ a ales să investească și să dezvolte ideea. E frumos, nu?
Când scriu asta îmi apare pe buze un zâmbet involuntar, pentru că îmi dau seama câte sincronicități și întâlniri pline de semnificație sunt mereu în jurul nostru. Poate doar este nevoie să ne deschidem unii către ceilalți, să ne luăm puțin timp și puțină atenție, să povestim și mai ales să ascultăm.
Vreau să motivăm oamenii să ia parte la acest proiect, să îl simtă, să se implice. Ce le-ai spune ca să îi atragi?
Haha, le-aș spune să își facă un obicei de a inventaria toate obiectele din casă și să le păstreze doar pe cele care le aduc bucurie reală sau care sunt absolut necesare, restul pot să vină și să le dăruiască. Să viziteze regulat COMUNIDAR, ca într-un treasure hunt. A fost tare la lansare, căci am auzit mulți oameni super bucuroși pentru că au plecat cu câte ceva: de la Omid care a plecat cu o baterie externă de care chiar avea nevoie, altcineva care a plecat cu un aparat foto vechi, sau colegele mele de la birou care și-au ales cărți din biblioteca COMUNIDAR. (n.r. puteți dărui și primi la Comunidar până pe 30 septembrie – nu ratați!)
Pe mine mă motivează mult elementul surpriză: oare ce voi găsi azi pe acolo, și oare obiectul cu care plec de la cine este și obiectul pe care îl las la cine va ajunge? E frumos nu? Că toate aceste obiecte continuă să trăiască prin legăturile invizibile pe care noi le creem între noi.
Pentru că am citit despre tine că practici tehnici de mindfulness aș vrea să îți propun un exercițiu de a visa (sau hai să-i spunem de a manifesta) un scenariu ideal în viitor cu proiectul Comunidar. Cum ar arăta acest scenariu?
Wow…acum chiar că mi s-a făcut pielea de găină. L-aș vedea în școli în primul rând, în spații de birouri și în comunități rezidențiale mari, peste tot în România. Aș vedea oamenii de toate categoriile sociale vizitând regulat COMUNIDAR, luând și dăruind după pofta inimii, fără opreliști, fără reguli. Aș vedea COMUNIDAR la festivaluri, și l-aș vedea declinat într-un spatiu tip cafenea / bibliotecă unde oricine poate veni să petreacă timp, să cunoască alți oameni, să experimenteze „cumpăratul” fară bani. Cum ar fi?
Gândindu-mă la designul de interior, el presupune multe materiale folosite, multe achiziții, mult consum. Cum se poate să ai atât o casă frumoasă, cât și prietenoasă cu mediul dpdv al amenajării?
În primul rând, vestea tristă este că construcțiile și locuirea lor sunt responsabile de circa 40% din emisiile de CO2 și alte moduri în care poluăm planeta și o secăm de resurse. Majoritatea impactului se datorează încălzirii / răcirii și dimensionării mult prea mari a spațiilor de locuit. Funny enough, ne facem case mari ca să avem unde adăposti multe obiecte…. în fine, deci, în primul rând este nevoie să alegem inteligent soluțiile de încălzire / răcire (și recomandarea este să ne îndreptăm spre echipare cu sistem de ventilare cu recuperare de căldură), apoi este nevoie să izolăm și etanșeizăm bine casa și deabia apoi începem să ne uităm la ce facem în interior.
Dacă vorbim strict de design interior, este bine (atât pentru planeta dar mai ales pentru starea noastră de bine) să folosim materiale cât mai naturale și neprelucrate. Cel mai sustenabil rămâne lemnul (mai ales daca are eticheta FSC), tecuielile naturale pe bază de var, placări ceramice. Apoi, foarte importantă este lumina naturală, modul prin care o putem gestiona pentru a creea un mediu armonios. Știi că lumina (naturală) este cea care ne influențează starea interioară mentală și fiziologica cel mai puternic? Soarele are această putere, de a ne coordona ritmurile și mecanismele interioare, da.
Sunt oamenii din România receptivi la a ține cont de mediu atunci când construiesc? Sau duci muncă de convingere puternică?
Sunt din ce în ce mai receptivi, însă din păcate suntem încă în acest gol dintre schimbarea mentalității și schimbarea acțiunilor ca rezultat al mentalității. Adică toți oamenii sunt de acord pe subiect, însă în momentul în care trebuie să plătească un cost ușor mai mare pentru o soluție sustenabila, puțini o fac. Puterea noastră de convingere este limitată, și genul ăsta de schimbări se produc NUMAI cu ajutorul legislației. Care, încet, se schimbă și ea.
Fiind preocupată de grija pentru mediul înconjurător în ceea ce privește activitatea ta profesională, sunt sigură că această aplecare se reflectă și în viața personală. Te-aș ruga să ne dai câteva exemple din ceea ce tu faci constant în viața ta de zi cu zi cu gândul la binele planetei.
Consum responsabil – adică NICIODATĂ nu arunc mâncarea, sunt chiar comică la birou pentru că aduc mereu ce gătesc acasă cu cele câteva chestii pe care le mai aveam în frigider și îi „oblig” pe toți să le mănânce. Cu famlia îmi iese mai greu. La birou sunt mai convingătoare.
Nu cumpăr înainte de a mă asigura că am cu adevărat nevoie de lucrul respectiv sau că îmi va umple viață de bucurie. Dar hei, nu îmi iese mereu, mai ales la haine… așa că o dată pe an fac pauză. Anul trecut am avut o perioadă de 6 luni în care nu am cumpărat nimic (nici o pereche de șosete sau chiloți) iar anul ăsta doar 3 luni… dar poate la anul va fi mai bine. Cumpăr în general mâncare locală (foarte rar chestii care vin de peste mări și țări) și dieta mea este majoritar plant based.
Merg pe jos când timpul îmi permite și conduc o mașină micuță electrică… deși și aici sunt multe controverse, dar a fost decizia pe care am considerat-o cea mai bună la momentul respectiv.
În rest, vorbesc cât pot de mult despre acest subiect cu toți prietenii mei. Anul trecut m-am voluntariat să susțin campania Save Soil a lui Sadhguru și am ținut mai multe prezentări grupului meu de prieteni, încercând să aduc mai multă conștientizare pe subiectul solului care devine din ce în ce mai lipsit de capacitatea de a ne hrăni.
Mie îmi place ca de la toate femeile minunate cu care discut, să ne ofere din secretele lor. Așa că te voi ruga să ne înveți câteva trucuri pentru amenajarea casei general valabile.
Primul și cel mai important este lumina – asigură-te că te ajuți de diferite scenarii de lumină care să susțină relaxarea, regenerarea și liniștea acasă. Încercăm să amplasăm mai multe layere de lumină – aplice, veioze, lampadare care să încadreze într-un con de lumină colțul preferat de citit, suspensii deasupra mesei care să creeze un sentiment de coeziune în jurul mesei. Neapărat lumină caldă, 2700k.
Apoi, culori naturale, desaturate, pământii, absența albului prea mult sau a culorilor și contrastelor prea aprinse, care ne hiperstimulează.
Nu în ultimul rand, incojoară-te de obiecte cu adevărat dragi, care îți trezesc amintiri plăcute sau care îți reamintesc de valorile și credințele tale.
Ce culori ar trebui să ne alegem în casă ca să nu se demodeze repede?
Haha, tocmai ce am zis mai sus. Neutrals all the way, ne putem inspira din nuanțele nisipului și ale cerului la apus.
Un site, o revistă, o carte despre design interior de citit/de urmărit?
Deezen și kellybehun pe IG
3 destinații preferate ca design.
Copenhaga, Tulum, Paros.
Un muzeu de neratat.
Moma.
De ce ești un #doer?
Auci, sunt? Poate pentru că construiesc. Construiesc interioare de case, de oameni. Construiesc relații și comunități.
Mulțumesc!!
Si euuuuuu!!
***