#SheDoer: Mădălina Vilău (co-fondatoarea Design Thinking Forum)

Mădălina Vilău este co-fondatoarea Design Thinking Forum, un congres de elită dedicat business-urilor care știu că trebuie să se reinventeze. În toamna aceasta, cea de-a treia ediție a forumului a avut 11 speakeri, dintre care 7 internaționali, reuniți  la București să inspire, formeze și informeze comunitatea de afaceri de la noi. Când nu organizează evenimente, Mădălina se împarte între viața cu doi copii, unul adolescent și celălalt de doi ani. Când ai zice că sigur nu mai are timp și de altceva (știu prea bine cum e viața cu doi copii de vârste similare, nici nu vreau să-mi imaginez cu o diferență așa mare 🙂 ), o mai găsești sâmbetele la Școala 136, din Ferentari, dând o mână de ajutor comunității create de Valeriu Nicolae și dedicată copiilor fără posibilități din cartier. După o decadă, antreprenoriatul, spune Mădălina, e uneori epuizant, dar nu s-ar vedea facând altceva.

Personal am savurat fiecare răspuns al Mădălinei și mă regăsesc enorm în modul ei de a gândi. Sper să vă placă și vouă la fel de mult acest interviu. Vă invit să o cunoașteți astăzi pe Mădălina Vilău, #SheDoer ca la carte.

 Ce îți doreai să devii în copilărie?
Medic chirurg. De fapt, eu nu știam exact, însă am auzit la un moment dat că bunicii au visat asta pentru mine, iar mie mi s-a părea foarte tare că există o meserie care “repară” oamenii. Apoi am vrut să devin filosof. Tot liceul am citit tot ce îmi pica în mână, era imediat după revoluție și mama trecea pe la librăria din centrul Ploiestului și de fiecare dată venea și cu o carte. Îi adorăm pe Noica, Țuțea și Cioran. Citeam Platon, Heidegger, Kant, Schopenhauer, Hegel, de multe ori cu un dicționar vechi de filosofie lângă mine, ca să pot înțelege sensul cuvintelor.

Între timp am făcut Liceul Sanitar, pentru că așa și-au dorit părinții mei, însă tot liceul am citit filosofie. Și între timp m-am vindecat și de idea de a deveni medic, pentru că am făcut practică în spitale și, la vremea aceea, nu am simțit că sunt pregătită să îmi asum responsabilitatea pentru viețile oamenilor. Pur și simplu așa am simțit. Imediat după liceu am plecat la București și am făcut Facultatea de Geografie. Am lucrat de la 19 ani, lucru care m-a format și m-a ajutat enorm, iar în ultimii 12 ani am consumat antreprenoriat pe pâine.

Când mă uit retrospectiv la parcursul meu, mi se pare că sunt când chirurg, când filosof și definitiv explorator. În antreprenoriat trebuie să jonglezi cu toate.

Cine este sursă ta de inspirație în viață profesională?
Niciodată nu e vorba despre o singură sursă.

De fiecare dată când auzeam întrebarea “care este modelul tău?” mă gândeam că eu nu am avut niciodată un model. Mă inspiră de la situațiile și momentele în care în jurul meu se întâmplă lucruri neașteptate, la oamenii implicați, cu inițiative incredibile – vezi Valeriu Nicolae – la oamenii cu suflet mare, care își fac treabă foarte bine, fără vendete și fără ego. Oamenii care merg împotriva curentului și își doresc să schimbe ceva.

Probabil că fără genul acesta de repere, mi-aș fi pierdut de mult energia de a rămâne în antreprenoriat și de a face lucruri în care cred. Transform lucrurile pe care le văd în jurul meu în ceea ce simt că am eu nevoie – e o chimie.

Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat pană acum în carieră?
Automotivarea, atunci când oboseala cronică dă târcoale. Nu e dificil, dar provocator, mai ales când intri în antreprenoriat și vrei să și rămâi acolo.

Dar cel mai mare succes de care te-ai bucurat?
Paradoxal, reușitele proiectelor de anvergură – așa cum au fost forumurile internaționale organizate la Viena în trei ani consecutivi, au venit firesc, pentru că muncisem foarte mult pentru ele. Nu spun că nu m-am bucurat de succesul lor, dar înainte de asta voiam să recuperez absențele repetate de la somn.

Mă bucură când oamenii au încredere în mine, în discernământul, gustul și alegerile mele. Pot oricând umple o sală cu 100 de persoane la conferințe cu topicuri diverse. Și asta înseamnă că organizații și persoane deopotrivă îți dau un cec în alb, un vot de încredere.

Ce mă bucură cel mai mult e când reușesc să schimb ceva în viețile oamenilor cu care lucrez. În ultimii ani, m-am implicat mult în proiectele de consultanță de Customer Experience și m-a bucurat enorm să văd că multe dintre lucrurile în care cred și pe care le-am “dus” și către clienții mei au avut success.

De cele mai mult ori sunt lucruri mici, despre care ceilalți spun că au efecte mari. Vorba cântecului – ”fericirea e un lucru mic, un pitic ce dansează”.

Ce este Design Thinking Forum și cum ți-a venit ideea pentru un astfel de eveniment?
Design Thinking e o metodă care te ajută să navighezi cu o mână mai sigură prin incertitudini. Și dacă e ceva care dă tonul lumii în care ne mișcăm, acelea sunt incertitudinile. E destul de clar că business-ul, așa cum îl știm, se cere reinventat, la presiunea transformărilor din jur – de la digitalizare, la societate, care între timp a schimbat centrul de greutate al așteptărilor, de la clasa politică la clasa de business. Azi oamenii așteaptă de la branduri să genereze schimbare în lume. Cum faci azi afaceri cu reverență față de oameni, cum crești business, crescând și încredere, cum devii catalyst pentru societate, cum dai oamenilor din organizații șansa de a fi parte din procesul de inovație? Pentru toate întrebările de mai sus există un răspuns – Design Thinking.

Ideea de a face un eveniment de profil, care să educe pe scară mai largă întreaga comunitate de business de la noi, a venit prin intermediul unui om special, pe care îl cunoșteam de multă vreme și care m-a inspirat mult în ultimii ani, Magda Ropotan, și a colegilor ei de la Design Thinking Society. Magda revenise în țară de curând, după un parcurs internațional de success în companii de anvergură și voia să aducă ce-i mai nou și mai interesant celor care operau în business-ul românesc. Știa că facem evenimente de success, fusese unul dintre speakeri la Customer Experience Forum mi-a propus această alianță. Amândouă credem în importanța speakerilor valoroși, în competență, în umanitate.

Zis făcut (zis și făcut = o echipă de oameni muncitori, vizionari și de parteneri incredibili, zile și nopți de lucru, întrebări la care am răspuns împreună). După ce am închis a treia ediție, cu niște ecouri incredibile de la toți cei prezenți, inclusiv de la speakerii veniți din din State și din toată Europa, am avut confirmarea ultimă că operăm într-o formulă câștigatoare.

Dacă ai putea caracteriza în numai trei cuvinte Design Thinking Forum, care ar fi acestea?
Efervescență, Inspirație, Multi-disciplinaritate. #thinkcustomer

Ce te face fericită?
Copiii mei – Alex și Miruna – și momentele petrecute cu ei. Când îmi spune fetița mea de 2 ani “mami“ sunt în al nouălea cer. Asta mă face fericită. Te uiți la copii și înțelegi cât de simplu este și nu înțelegi cum uneori oamenii caută bucuria în altă parte.
Și ar mai fi fost mama mea, care acum nu mai este, însă cred că ea se născuse de meserie mamă și a știut să mă facă să mă simt ocrotită și, implicit, fericită până în ultimul moment.
Fericirea, pentru mine se reduce la momente pe care le simți pur și simplu. Nu apuci să definești. Dar e bine. E atât de bine, încât îți dorești să păstrezi momentul acela cu tine. V-am spus, pentru mine “fericirea e un lucru mic”, așa cum spun Tapinarii.

Ce te enervează?
Eu sunt un om calm. Mă consum mai degrabă pe interior. Foarte rar pot să spun că mă enervaza cu adevărat ceva.

See Also

#SheDoer: ”Mă împlinește să fac mai mult decât să visez!” spune Andreea Marin

Însă, atunci când se întâmplă, mă scot din fire, răutatea (care poate fi foarte complexă). Și cred că și indolența, deși ea se poate ierta și educa. Cel mai greu e să mă confrunt cu răutatea gratuită, pentru care simt de multe ori că nu am argumente. Și, de cele mai multe ori, reușesc să trec mai departe. În ultimii ani, însă, am învățat să exprim pe loc părerea mea despre ceea ce se întâmplă, indiferent de consecințe.

Care este cel mai important lucru pentru tine?
Să-mi mențin puterea, să-mi găsesc surse de inspirație și de energie. Pentru că la un moment dat obosești. Mai cauți prin tine și nu găsești mereu resurse. Când nu prea mai găsești energie în tine, e bine să știi totuși că trebuie să mergi mai departe, că nu te poți pune pe off. Te-ar ajuta, dar chiar nu poți. Să ai stofă de maratonist de carieră, e cel important lucru pentru mine acum.

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai?
Când am rămas prima dată însărcinată. Așteptasem 4 ani, abandonasem idea, când am aflat – am trecut în altă dimensiune. Cam la fel a fost și a doua oară, mai ales că m-a luat pe nepregătite, la 42 de ani.

Care crezi că este talentul cu care te-ai născut?
Capacitatea de a pune laolaltă oameni cu competențe diferite și de a reuși să implementez cu ei, armonic, idei și proiecte, capacitatea de a mă adapta, flexibilitatea în gândire, răbdarea, până la urmă o combinație între toate acestea. Cel mai important talent al meu cred că este răbdarea. Pe locul 2 ambiția 🙂 

Dacă ai putea da timpul înapoi, ai face ceva diferit din punct de vedere profesional?
Aș începe mai devreme antreprenoriatul, măcar cu 2 ani mai devreme.

Un sfat pe care i l-ai da oricărei femei:
Să învețe să se iubească, să se îngăduie așa cum este, să râdă. Cât mai des cu putință. Fericirea e pe undeva prin noi. Nu e nimeni responsabil pentru ea. E important să știm să o găsim cât mai repede, să nu construim o scară cu dezamăgiri până când ajungem acolo. Și da, un ruj bun și un zâmbet, fac diferența, așa cum spunea mama mea. Indiferent de cât de gri îți pare ziua aceea.

It’s a men’s world?
Yes, it is. Dar asta nu ne împiedică să facem lucruri mari.

De ce ești un #doer?
Așa m-am născut, n-am stare. Gânditul în exces e o capcană și de-asta cel mai bine e când reușesc să echilibrez “a face” cu “a gândi”.

***