Terapia respingerii (rejection therapy), trendul de pe TikTok care transformă anxietatea socială în curaj.
În era rețelelor sociale, trendurile evoluează rapid, însă unul anume, numit „rejection therapy” (terapia respingerii), a captat atenția generațiilor mai tinere și a comunităților interesate de dezvoltare personală. La prima vedere, conceptul poate părea simplu: înfruntă respingerea intenționat, repetitiv, pentru a deveni imun la teama de refuz. Însă, dincolo de provocările de pe TikTok, această „terapie” ridică o întrebare profundă: poate respingerea să fie o cale către creștere personală?
Trebuie să recunosc că sunt fascinată de modul în care generația de vârsta fiilor mei vede viața și cum se raportează la niște situații, care pentru noi, milenialii, sunt absolut firești, parte din viață și gestionabile. Una dintre aceste situații la care fac referire este respingerea. Ați remarcat cât de fragili sunt tinerii și cât de greu duc un refuz, o respingere? Am avut parte la viața mea de nenumărate respingeri pe toate planurile, personal și profesional. Sigur că nu sunt plăcute, sigur că dor uneori, dar cu siguranță m-au întărit și m-au ambiționat. Și, mai ales, o respingere, un refuz nu reprezintă un capăt de lume. Respingerea face parte din viață pentru că nu poți fi iubit, dorit și apreciat de toată lumea. Nici nu trebuie. În schimb, este important să nu te dărâme. De la această premisă a pornit și terapia respingerii…
Ce este teoria respingerii (Rejection Therapy)?
Rejection Therapy este un „joc” de auto-expunere, inițiat de antreprenorul canadian Jason Comely în 2009, după ce a fost părăsit de soția sa. Jocul a fost menit să ajute oamenii să-și depășească teama de respingere și a devenit popular mai târziu și în sfera digitală, fiind adus în atenția publicului larg de vloggeri și influenceri pe platformele de socializare precum TikTok, YouTube sau Instagram. Conceptul este simplu: indivizii își propun să ceară zilnic câte ceva improbabil, chiar de la necunoscuți, în speranța că vor fi refuzați. Scopul acestui exercițiu repetitiv este de a desensibiliza persoana față de frica de respingere.
Exemplele includ cererea unei reduceri nejustificate la o cafenea, solicitarea de a împrumuta un obiect scump de la un străin sau întrebări mai simple, dar inconfortabile, cum ar fi „îmi poți da un feedback sincer?” Sau „Pot să mă alătur grupului vostru la masă?”. Provocările sunt diverse și ușor de adaptat, iar pe TikTok, hashtag-uri precum #rejectiontherapy și #facingrejection sunt folosite pentru a documenta experiențele și reacțiile variate.
Astăzi, conceptul de terapia respingerii a devenit viral pe TikTok. Dacă combinați videoclipurile TikTok etichetate ca „rejection therapy” și „100 de zile de respingere”, veți vedea aproape 6.000 de videoclipuri listate.
Cine practică Rejection Therapy?
Teoria respingerii a prins popularitate în special printre tinerii care se confruntă cu anxietatea socială sau cu teama de a nu fi acceptați. Mulți dintre aceștia își găsesc inspirația din videoclipurile de pe TikTok sau YouTube, unde provocările de respingere sunt expuse publicului larg. Această terapie devine un instrument de dezvoltare personală și socializare pentru cei care își doresc să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și să-și depășească limitele.
Există și o categorie mai matură de practicanți ai acestei terapii, inclusiv antreprenori, manageri, și profesioniști care vor să își crească reziliența. Pentru aceștia, respingerea poate reprezenta un obstacol în procesul de luare a deciziilor și negociere, iar terapia le permite să dezvolte o toleranță crescută la refuzuri în mediul profesional.
Ce spune știința? Funcționează terapia respingerii?
Studiile privind expunerea la situații care provoacă anxietate sau frică au demonstrat că, prin repetare, frica se diminuează. Acest fenomen este cunoscut în psihologie drept „desensibilizare sistematică”. Un studiu publicat în Journal of Anxiety Disorders a constatat că tehnicile de expunere la situații generatoare de anxietate, cum ar fi confruntarea cu respingerea socială, pot reduce semnificativ simptomele anxietății. Aceasta implică o îmbunătățire a controlului emoțional și o creștere a nivelului de confort în situații sociale stresante.
Un alt studiu interesant a fost efectuat de University of Virginia, arătând că indivizii care practică auto-expunerea controlată și voluntară la respingere tind să dezvolte abilități de adaptare emoțională mai bune și chiar să își îmbunătățească încrederea în sine. De asemenea, unele cercetări sugerează că, atunci când respingerea este reinterpretată într-o lumină pozitivă, persoana respinsă începe să o perceapă mai puțin ca pe un eșec personal și mai mult ca pe un eveniment natural și inevitabil.
De ce este atât de populară terapia respingerii?
Motivul pentru care rejection therapy a devenit atât de populară pe TikTok și alte platforme este legat de dorința oamenilor de a-și înfrunta fricile în mod public, de a primi validare de la comunitatea online și de a demonstra că respingerea nu este sfârșitul lumii. Pentru mulți, respingerea este o experiență traumatizantă, iar acest trend oferă o metodă de „vaccinare” împotriva respingerii, ajutând oamenii să-și schimbe perspectiva și să vadă refuzul ca pe o oportunitate de învățare.
Există, de asemenea, un element de divertisment și camaraderie. Prin împărtășirea experiențelor de respingere, oamenii creează un sentiment de uniune, iar alții se simt încurajați să participe. Prin reacțiile lor, urmăritorii adesea motivează persoanele să continue, oferindu-le sprijin emoțional și, uneori, sfaturi.
Ce rezultate poate oferi Rejection Therapy?
Rejection Therapy poate oferi o serie de rezultate pozitive pentru cei care practică în mod constant în acest proces. Printre cele mai notabile rezultate sunt:
1. Reducerea anxietății sociale. Expunerea la respingere îi ajută pe indivizi să-și scadă anxietatea legată de interacțiunile sociale și să își dezvolte reziliența emoțională.
2. Îmbunătățirea încrederii în sine. După fiecare respingere, practicanții devin mai relaxați cu ideea de refuz, ceea ce contribuie la construirea încrederii în sine și la reducerea dependenței de aprobarea altora.
3. Dezvoltarea abilităților de comunicare. Rejection Therapy îi forțează pe practicanți să comunice mai deschis și mai eficient, încercând să-și expună dorințele și intențiile.
4. Capacitatea de a gestiona respingerea în mediul profesional. Această tehnică ajută persoanele să facă față mai bine situațiilor în care primesc un „nu” la muncă, cum ar fi în negocieri sau vânzări.
Este cu adevărat eficientă?
Teoria respingerii poate fi un instrument eficient pentru cei care doresc să-și depășească anxietatea socială și să-și dezvolte reziliența. Însă este important de menționat că succesul acestui curent depinde de persoană și de motivația din spatele dorinței de a înfrunta respingerea. De asemenea, pentru cei cu probleme serioase de anxietate, terapia expunerii la respingere nu ar trebui să fie folosită ca substitut pentru consilierea psihologică sau tratamentele profesioniste.
Este un exercițiu de creștere personală care necesită adaptare și discernământ. Dacă este practicat moderat și cu o mentalitate deschisă, poate aduce beneficii semnificative în ceea ce privește încrederea în sine și capacitatea de a face față respingerii.
Cu toate acestea ar trebui să fie atenți cei care vor să practice terapia respingerii deoarece există situații în care această tehnică nu este soluția – și ar putea chiar să se facă mai rău. Ar fi recomandat ca oamenii să nu adopte terapia respingerii dacă:
- Există un grad mare de traumă, iar terapia respingerii ar putea declanșa acea traumă nerezolvată.
- Stima ta de sine este scăzută rău, iar respingerea repetată o poate deteriora și mai mult.
- Cealaltă persoană exprimă că nu vrea să interacționeze.
- Te afli în medii în care ar putea fi nepotrivit, cum ar fi la locul de muncă.
- Ai anxietate socială care ar putea fi exacerbată de terapia respingerii.
De asemenea, ține cont de motivația ta. Reflectă asupra motivelor pentru care există respingerea într-o situație și asupra trăirilor tale în jurul acesteia. Orice astfel de demers trebuie să fie cu intenție și să nu devină un automatism care să nu ducă de fapt nicăieri.
Ce aș mai adăuga este că dacă în mod real vrei să practici această tehnică, nu uita că faci asta pentru mai binele tău și nu ca formă de umplere a unui spațiu virtual sau pentru a adera la un trend. Nu toată viața trebuie expusă – uneori chiar această supra expunere și veșnicele aprecieri din spatele unui ecran generează anxietăți în viața reală. Terapia respingerii poate fi mai mult decât un simplu trend – este o cale prin care oamenii pot învăța să își depășească fricile și să se reconstruiască emoțional. Eficiența sa depinde de persoană, însă pentru mulți dintre cei care o practică, a devenit o experiență transformatoare. În cele din urmă, acest curent ne amintește că respingerea nu trebuie să fie o limitare, ci o oportunitate de a ne cunoaște mai bine și de a învăța să ne acceptăm așa cum suntem, chiar și atunci când răspunsul primit nu este cel dorit.
***
Surse:
https://bpspsychub.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/bjop.12668