Cum mi-a schimbat viața mersul la birou (în numai o lună)

February 14, 2020

În cazul în care încă nu ai aflat (m-am lăudat peste tot :)), de o lună de zile merg la birou. 🙂 Nu, nu m-am angajat, ci am decis că am nevoie să schimb locul din care muncesc… pentru site, pentru social media, de unde scriu prezentările pentru emisiuni etc. Cam tot ce ține de partea organizatorică și birocratică a activității mele, adică fix acea muncă (multă de tot) pe care o făceam de acasă și care nu se vede în postările ”glossy” și filtrate din Instagram (vezi sus în dreapta link către contul meu și, dacă îți place, te invit să dai un follow). E comod tare să stai în confortul propriei case, în haine comode, în teorie fără să fie necesar să te aranjezi prea mult (mă rog, orium plec la diverse întâlniri). Acasă sunt foarte productivă … mai ales când este extrem de liniște (destul de rar în timpul zilei, ci mai degrabă după ora 22:00). Ei bine, am hotărât ca anul acesta să fac niște schimbări…

… și am început cu una majoră. Și anume, mi-am închiriat spațiu de lucru la Mindspace (un spațiu de coworking foarte modern – despre care voi reveni cu detalii), unde merg în trei, patru zile din săptămână.

Poate că o lună de zile nu ți se pare o durată de timp suficientă pentru a trage niște concluzii sau pentru a afirma că ceva mi-a schimbat viața. Dar, în practică, mersul la birou mi-a schimbat viața din prima zi în care i-am trecut pragul. Și am constatat pe propria-mi piele o mare parte dintre aspectele descrise de Raluca Rogoz în seria de articole despre working-remote.

Așadar, iată cum mi-a schimbat viața mersul la birou.

Am cunoscut oameni noi. Oameni de toate vârstele (dar în special tineri), freelanceri, antreprenori sau angajați ai unor companii. Oameni care nu au în principiu legătură cu domeniul meu de activitate, dar cum s-a dovedit de fiecare dată, ceva în comun poți găsi cu orice persoană te întâlnești. Doar să vrei. Ei bine, lucrurile stau și mai bine de atât. Este foarte motivant pentru mine să am în jur oameni cu viziune, creativi, muncitori, determinați, cu țeluri înalte. Este un schimb de energie fantastic, de care aveam mare nevoie, un schimb de informații diferit față de cel cu care sunt mai mult decât obișnuită, plat, la fel de fiecare dată, care a ajuns să mă obosească și să mă plafoneze.
Mănânc organizat. În sfârșit!! Măcar patru zile pe lună, prânzul meu este nelipsit. Atunci când lucrez de acasă, am tendința de a lucra fără oprire, până îmi dau seama că am vreo întâlnire în oraș. Apoi, val vârtej plec … nemâncată. Și în oraș mă iau cu treburi, se face târziu și fie uit să mănânc până când simt că mi se face rău, fie am atât de multă treabă, o țin din întâlnire în întâlnire, nu găsesc loc de parcare, nu vreau să cumpăr prostii gen covrigi și tot așa, încât pur și simplu până seara nu apuc să mănânc nimic. La birou, mai toată lumea mănâncă de prânz. Fie coboară la cantina de la parterul clădirii (un Stradale delicios), fie comandă, fie își aduce de acasă. Așa că a fost extrem de simplu să mă aliniez și eu la această rutină absolut firească și sănătoasă. Și apropos de mâncare sănătoasă, am fost foarte plăcut surprinsă să constat cât de multă lume acordă atenție modului în care se hrănește.
Mă concentrez mult mai bine. Când lucrez de-acasă, mai sună un curier, mai vin copiii să ceară ceva, mai apare ceva care să-mi distragă atenția pentru jumătate de oră. Când merg la birou, situația e ceva de genul: “punct ochit, punct lovit!” Îmi fac planul cu ce am de făcut și mă apuc de treabă. În plus, îi văd și pe alții că lucrează și parcă mai tare mă motivez să îmi termin munca!
Am început să merg cu metroul. Asta este o mega revelație pentru mine (știu, din categoria #KleineSonjaEntdecktDieWelt – micuța Sonia descoperă lumea :)) Sediul biroului meu este pe șoseaua Dimitrie Pompeiu – zona Pipera. Știți ce trafic este pe acolo la orele de plecare de la birou? Poți să înnebunești pur și simplu. Așa că am învățat rapid de la colegii mei mai experimentați. 🙂 Las mașina la stația de metrou cea mai apropiată de casa mea și de acolo în doar 7 minute pe ceas (în loc de minimum 20 și maximum… fără număr, fără număr cât aș face cu mașina) ajung la locul faptei. În plus, mersul cu metroul este pentru mine o nouă ocazie de a studia oamenii. De a vedea ce procupări au atunci când călătoresc – mai toți cu nasul în telefon, puțini cu câte o carte. Mersul cu metroul, chiar și pe un segment scurt (deh, la mine nu ajunge acest mijloc de transport) mi-a reconfirmat faptul că nu avem dreptul să ne mai plângem de trafic atâta vreme cât NOI îl generăm și nici nu suntem dispuși să facem ceva pentru a schimba lucrurile. Sunt câteva ore ceva mai problematice (sau mai degrabă un interval de 15-20 de minute care ar trebui evitat dimineața și seara, când pleacă toți de la birou), dar, în rest, este mai mult decât suficient loc în vagoanele metroului. Iar drumurile pe străzile aferente distanței pe care eu mă deplasez sunt sufocate de trafic. Comoditatea (sau fudulia absurdă) nu fac decât să ne îngreuneze viețile într-un oraș și așa foarte neprietenos.
Am un loc de business în care să îmi stabilesc întâlnirile. Da, este foarte plăcut să mă văd cu oameni la o cafea sau la masă. Dar unele întâlniri trebuie să fie scurte și la obiect. Timpul este foarte prețios pentru toată lumea. Așa că un mediu ca acesta este exact ce îmi trebuia.
Port haine de care nu m-am mai atins de multă vreme pentru că nu mi se părea că se potrivesc în anumite contexte. Acum că merg poate un picuț mai mult pe jos, îmi adaptez și ținuta cu un stil mai comod, dar totuși chic. Apoi, mă mai inspir și de la ce văd în jurul meu … și îmi zic: ”ah, așa ceva am și eu în dulap”.
Fac mai multă mișcare. Reușesc și cu sportul să mă organizez mai bine știind că merg la birou. Fie înainte, fie după. Există un program mai fix, cu mai puține deturnări. Șiiii merg un pic mai mult pe jos.

Dacă tu lucrezi la birou dintotdeauna, probabil că ceea ce am scris eu aici nu este nimic nou și deosebit. Însă poate te face să vezi din altă perspectivă ceea ce ție ți se pare deja banal. Dacă însă ești ca mine, freelancer/antreprenor (se poartă acest termen 🙂 ) , atunci ai putea lua în calcul o astfel de experiență măcar pe o perioadă determinată de timp. S-ar putea să ți se deschidă noi orizonturi și să fie exact ce aveai nevoie pentru a evolua în direcția pe care ți-o dorești.