Empatia în societatea actuală. Este individualismul o trăsătură predominantă a generației Z?
Empatia în societatea anului 2023 este după părerea mea un subiect care merită atenție. Paul Parkins, profesor doctor la Universitatea din Utah, recunoscut la nivel mondial pentru cercetările întreprinse de-a lungul anilor în domeniul empatiei este convins că fără a te conecta la cei din jur empatia este inexactă și, inclusiv, definiția larg răspândită că aceasta reprezintă abilitatea de a te pune în locul celuilalt, pentru a simți ce simte el este una parțial greșită.
Conform studiilor sale, dacă procedezi în acest mod doar pretinzi la un nivel superficial că-l înțelegi pe cel de lângă tine, profesorul considerând că este imposibil să simți ce simte celălalt; și mai mult decât atât, încercând să te pui în papucii altuia, vei construi presupuneri și supoziții despre el, care la rândul lor vor conduce către neînțelegeri și deconectare.
Parkins consideră că: IMPORTANT ESTE SĂ ÎNCERCI! EMPATIA ESTE ABILITATEA REALĂ DE A ÎNCERCA SĂ TE PUI ÎN PAPUCII CELUILALT! Așadar, te invit să-i asculți Ted Talk-ul aici, o să-ți placă datorită perspectivei sale unice asupra empatiei!
Eu am impresia că generația adolescenților și tinerilor adulți de până în 25 de ani este deconectată de la cei din jur, pentru că sunt deconectați de la sine. Generația Z s-a născut în plină ascensiune a internetului, spre deosebire de Millenniali care s-au adaptat la acesta. Rețelele sociale nu ajută cu nimic individualismul și egoismul din ce în ce mai crescute și pun filtre iluzorii realității cu care adolescenții de azi se confruntă. Spre exemplu, un studiu publicat în 2018 în Irlanda de Nord a arătat că performanțele școlare ale studenților sunt mult mai mici din cauza folosirii excesive a rețelelor sociale. Deși Generația Z este mult mai înclinată spre libertate financiară, independență și antreprenoriat, mă tem că influențele sociale actuale îi hipersensibilizează, îi transformă în victime (deși este prima generație care înțelege conștient rolul psihologului în viața de zi cu zi), le cultivă egoismul și individualismul într-un mod îngrijorător.
Așadar:
De ce este importantă empatia?
Antonimul empatiei este apatia, starea de indiferență față de orice și oricine. Empatia este absolut necesară oamenilor, fără aceasta nu există creștere, nu doar pe verticală, ci și pe orizontală. Dintr-o perspectivă rațională o societate lipsită de empatie va duce statistic vorbind la rate mari de mortalitate, creșterea bolilor mentale, inteligență emoțională defectuoasă, etică și moralitate la cote extrem de joase. Știi filmele alea americane care arată umanitatea lipsită de sentimente, iar pe oameni comportându-se ca niște roboți? Nu prea sunt de acord cu ideea asta! În schimb, sunt de părere că, dacă umanitatea nu ar avea empatie, aceasta nu ar mai există, în nicio formă, sub nicio formă, astfel că, specia umană și-ar încheia existența.
Importanța empatiei în societate:
- Empatia conectează oamenii
Una dintre cele mai mari dorințe ale omului este conectarea cu cei din jur. Tânjim unii după alții într-un mod atât de firesc uman, dar atât de sfâșietor, încât consider că unii fără alții nu suntem capabili de nimic. Totodată, empatia degajă și altfel de sentimente precum speranțe, visuri, așteptări sau temeri, aspecte care ne fac umani și construiesc fundații puternice între noi.
- Empatia atenuează conflicte
Dacă empatizăm, încercăm conform lui Perkins să ne punem în locul altuia și deci, măcar să întrezărim perspectiva sa. Acest lucru contribuie la rezolvarea conflictelor într-un mod pașnic. În loc să vedem cealaltă persoană ca pe un adversar, o vedem ca pe o ființă umană care este demnă de înțelegerea și respectul nostru. Dacă am folosi empatia în orice relație din viața noastră și înainte de a sări la atac am face din universul nostru o oază de calm și armonie, războaiele micro și macro nu ar mai avea atâta putere.
- Empatia construiește relații mai puternice
Dacă la început am zis că empatia conectează oamenii, acum afirm cu vehemență că empatia construiești relații puternice și profunde între ei. Comunicarea este facilitată, iar respectul este o constantă într-o relație bazată pe empatie. Iubiții care empatizează unul cu altul se respectă și nu vor să se rănească. La fel și în cazul relațiilor de prietenie, între frați și surori, părinți și copii, colegi etc.
Empatia din zilele noastre scade în rândul generației Z?
Des, părinții, neintenționat poate, nu educă mereu empatia în inima copiilor. Hai să zicem că aceasta nu ocupă loc fruntaș pe lista de lucruri necesare celor mici. Și nu zic eu asta, ci Michelle Borba, autoarea cărții „UnSelfie, Why Empathetic Kids Succeed in Our All-About-Me World” menționează că principala cauză a aparentei lipse de empatie pe care o vedem astăzi, se întâmplă deoarece copiii nu sunt învățați să fie empatici în școli sau acasă.
Aici am ceva de zis: nu consider că școala trebuie musai să educe empatia, funcția ei principală fiind de natură cognitivă. Școala îi învață pe copii matematică, germană și istorie, educarea empatiei este treaba familiei. Ah, că ar fi super să fie introduse în programa școlară lecții de etică și morală, de etichetă sau cursuri de educație financiară, și ar fi bine ca școala să se concentreze pe construirea inteligenței emoționale la elevi este cu totul altă discuție. Dar treaba ta ca părinte este să-l înveți pe cel mic că empatia este o comoară, de care dacă are grijă va avea parte în viață de iubire sinceră și relații autentice. Ba mai mult, școala de cele mai multe ori accentuează diferențele dintre copiii, asmuțindu-i unii împotriva altora. Cine e mai bun la mate, cine desenează cel mai frumos sau cine este preferatul doamnei diriginte? Așa apare individualismul, dispare empatia și se naște egoismul.
E foarte important ce anume sădim în suflete atât de fragede! Nu zic că nu trebuie să existe între copii o anumit departajare. Ba da, doar că în școala românească lupta pentru putere între elevi este o chestiune reală, câteodată provocată de dascăli și de cele mai multe ori de părinți. Nu trebuie cu toții să facă performanță la matematica, pentru că nu toți au abilități matematice. Cu toate astea, în gimnaziu, cele mai multe ore pe săptămână sunt alocate matematicii, limbii române și mai puțin altor discipline cum sunt istoria, geografia sau biologia.
Ceea ce vreau să spun este că ar trebui să-i îndreptăm pe copii spre activități și discipline care li se potrivesc, conform cu abilitățile lor înnăscute. Astfel, am avea mai puțină concurență absurdă între elevi, mai puține frustrări și depresie la vârste atât de fragede, inteligență emoțională sporită și mai apoi, adulți care știu ce vor și contribuie real la o mai bună societate.
Cum ar fi, ca părinte sau pedagog să feliciți copilul, nu doar pentru nota 10 la chimie sau pentru locul I la olimpiada de mate? Cum ar fi să feliciți copilul că l-a ajutat pe colegul de bancă să-și facă tema la engleză? Cum ar fi să feliciți copilul că are grijă de un cățeluș pierdut? Cum ar fi să feliciți copilul că a ajutat o persoană la nevoie? Dacă am încuraja și felicita copiii și pentru alte acțiuni față de semeni și animale am crește empatia exponențial!
Efectul „Spectator“
Lipsa empatiei cauzează așa numitul efect de spectator – “The Bystander Effect”. Acesta se referă la tendința oamenilor de a fi mai puțin dispuși să ajute pe cineva care are nevoie de ajutor atunci când alți oameni se află în preajmă.
Psihologii Latane și Darley au atribuit distribuția vinovăției și a influenței sociale drept cauze ale acestui efect atunci când a fost studiat prima oară în 1968. Atunci când oamenii nu sunt capabili să se transpună în locul celuilalt în totalitate, ei vor împărți responsabilitatea altora, iar acest efect se multiplică în grupuri mari. Gândește-te așa: cobori la metrou și pe peron un bărbat începe să urle la o fată, o și lovește de câteva ori; deși ai tendința să reacționezi preferi să stai pe margine pentru că sunt suficienți martori care să intervină. Acesta este un exemplu des întâlnit, din păcate. Am auzit în astfel de situații și idei absolut înfiorătoare cum că fata sigur și-a meritat-o de a fost bătută de mârlanul ăla. Așa că, de ce să intervenim?!? Lăsăm show-ul să continue și privim ca un simplu spectator la durerea acelei fete. Totodată, dinamica se schimbă dacă fata abuzată îți este prietenă.
Indiferent că o cunoști sau nu FATA este o persoană care are nevoie de tine, are nevoie de ajutorul tău!! Fata poate fi oricine, poate fi chiar tu!
De asemenea, efectul de spectator ia des forme mai indirecte. De exemplu, trecem de multe ori pe lângă cerșetori sau persoane fără adăpost și nu-i ajutăm cu nimic pentru că ne gândim că „altul o va face” sau că „aceasta este responsabilitatea statului”; deși, nu putem spune întotdeauna că efectul este cauzat de lipsa de empatie sau de tendința de a împrăștia responsabilitatea celorlalți. Uneori, ne este teamă pentru propria siguranță ori nu suntem capabili să luăm măsuri, pentru că suntem copleșiți în acel moment și nu știm cum să le dăm o mână de ajutor.
Din păcate, acest efect îi contaminează și pe copii. Potrivit unui articol realizat de Ervin Staub profesor doctor la Universitatea din Massachusetts At Amherst, efectul de spectator se dezvoltă odată cu vârsta. Astfel, 90% dintre copiii de clasa a II-a sunt dispuși să ajute, dar acest număr scade până la 30% atunci când ajung la gimnaziu, cam prin clasa a VI-a. De aceea, Staub este ferm convins că trebuie să încurajăm copiii în a fi responsabili din punct de vedere social, astfel încât decalajul de empatie să-și oprească scăderea vertiginoasă.
Oglinda copilului este părintele, ajută-l să fie un om mai bun, fiind tu un om mai bun!
Fă cunoștință cu Rachel Wheeler. La 9 ani a început să strângă bani pentru a construi case în Haiti. Deja la vârsta adolescenței, fata se putea mândri cu un bagaj imens de acțiuni caritabile făcute în scopul salvării oamenilor nevoiași și copiilor atât de greu încercați de uraganul din Haiti care a lovit insula în 2010. Acum este o tânără care înțelege pe deplin impactul pe care îl are asupra celor din jur și care muncește activ pentru a-i ajuta pe ceilalți. Nu este important că după ea a fost numit un sat, ci că acțiunile sale sunt urmate de alte acțiuni care fac diferența în viețile celor din jur, mai ales ale celor care au nevoie de sprijinul ei.
Empatia poate fi regândită
Michelle Borba consideră că putem să-i învățăm pe copii și adolescenți empatia dacă ținem cont de câteva aspecte, precum:
- Exersează empatia – la fel cum te antrenezi pentru a fi cel mai bun portar din echipa de handbal a școlii, așa trebuie să tratezi empatia. Două, trei acțiuni răsfirate nu sunt îndeajuns. Empatia trebuie exersată constant fără a-ți alege cauzele sau persoanele pe care să le ajuți. Empatia nu discriminează niciodată!
- Felicită și încurajează oamenii care empatizează cu cei din jur. De exemplu, fratele tău mai mic s-a ridicat de pe scaunul din autobuz pentru a-l oferi unei femei gravide. Spune-i ceva de genul: „Ce frumos din partea ta că i-ai cedat locul, uită-te la felul în care bunătatea ta a făcut-o pe femeie să se simtă mai bine!”. De asemenea, nu te concentra pe rezultatul final, mai ales dacă este vorba de ceva care implică cantitate. De exemplu, „Ai livrat cincizeci de pachete astăzi!” Acest lucru poate să denatureze mesajul, inconștient denotă că empatia este utilă sau folositoare numai atunci când implică un număr mare de obiecte. Este posibil să demotivezi din greșeală pe cineva care nu a făcut atât de multe acțiuni, crezând că faptele lui nu sunt îndeajuns.
- Încurajează copiii să împartă, iar chestia asta pornește din familie. Dacă mama și tata donează frecvent haine sau alte lucruri necesare la azile, orfelinate, ONG-uri, biserici sau familii sărace, și copiii la rândul lor vor crește cu sentimentul de altruism atât de necesar în descoperirea empatiei. Oglinda copilului este părintele, ajută-l să fie un om mai bun, fiind tu un om mai bun!
Decât să accentuăm individualismul, mai bine am sublinia frumusețea empatiei. Fără aceasta, societatea noastră este condamnată. Trebuie să subliniem importanța sa copiilor, ei sunt viitorul nostru, iar modul în care ne raportăm la ei va fi modul în care ei se vor raporta la noi. Este foarte ușor să manifești răutate, dar teribil de greu să fii bun. Empatia înseamnă bunătate, și ca orice sentiment trebuie hrănită, antrenată și protejată.
Tu ce părere ai? Este generația Z în pericol de a simți mai puțin?
Sursă foto: Unsplash.com
Surse articol:
https://bmcpsychology.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40359-019-0305-0
https://melissainstitute.org/wp-content/uploads/2020/06/Ervin-Staub-2018.pdf
***
Dacă ți-a plăcut acest articol și dacă simți că ceea ce găsești pe doer.ro îți este de folos, atunci te rog să te abonezi la NEWSLETTER-ul meu. Curând urmează ceva! 🙂