Toate lucrurile care s-ar putea face în România lui 2018 dacă nu s-ar irosi banii pe referendumul pentru familie

October 5, 2018

Știi că-i vorba aia din popor: țara arde și baba se piaptănă? Sigur o știi, că doar te învărți pe-aici, prin România, de ani buni. Ei bine, țara arde iar. Doar că acum nu mai avem o babă în poveste. Avem un referendum. Pentru organizarea căruia sunt consumate în momentul de față resurse uriașe. Și care, înainte de orice altceva, ne dezbină și instigă la ură mai mult decât orice altceva.

Daaaar să revenim la subiectul care ne apasă zilele acestea. În cazul în care ați ratat dezbaterea, treaba stă cam așa: în acest weekend, pe 6 și 7 octombrie, va fi organizat referendumul pentru modificarea Constituției în ceea ce privește definirea familiei. Este vorba despre articolul 48, care în momentul de față spune asta: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Doar că cineva s-a gândit definiția asta nu e ce (ne) trebuie și că varianta asta e mai bună: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Evident, modificarea este doar o diversiune, o deturnare a atenției publicului de la cu totul alte probleme, unele cu adevărat GRAVE.

De-a lungul timpului, am încercat să le explic oamenilor că nimeni nu are dreptul să îi spună altuia ce să simtă și pe cine să iubească. Unii au înțeles, alții încă au o problemă cu asta. Până la urmă, fiecare gândește cum vrea, putem accepta asta. Situația se schimbă însă în momentul în care începi acționezi și să îngrădești niște drepturi.

Acum niște sute de ani, femeile nu erau considerate ființe umane care pot gândi și face lucrurile cum își doresc, așa că familiile lor le decideau soarta, care, de multe ori, nu era una prea bună. Bineînțeles că nu era deloc în regulă, dar ne-a luat muuuult timp ca să ajungem la această concluzie și să începem să lucrăm la normalitate. Prin aceeași dramă trec acum homosexualii, pe care unii nici nu îi consideră ființe umane. Nu unele normale, în orice caz. Ați vorbit vreodată cu un om cu altă orientare sexuală decât a voastră? Eu da, cu mai mulți. Și ei merg la un serviciu și, uneori, au probleme cu banii și facturile, și ei plătesc impozite, și ei fac cumpărături, și ei își strică mașinile pe drumurile din România, și ei mănâncă ciocolată, și ei au prieteni, și ei vor să aibă copii, căței și pisici, ca noi toți.

Hmm, da, aș fi extrem de revoltată pe homosexuali dacă ar fura din banii pe care eu, muncind mai bine de opt ore pe zi uneori, îi dau statului, dacă ar fugi din țară în urma unei condamnări, dacă ar ucide, dacă ar viola, dacă ar lovi cu cruzime copii, oameni lipsiți de apărare sau animăluțe, pentru că astea sunt lucrurile pentru care cred că trebuie judecată o persoană. Nu pentru că în privat iubește altfel decât o fac eu – asta nu e nici pe departe treaba mea și nici nu mă influențează în vreun fel.

Nu știu și nici mă interesează care este părerea voastră pe tema homosexualității, nu vreau să conving, în gneral, pe nimeni de nimic, pentru că mi se pare că fiecare are dreptul să gândească fix cum dorește. Dar aș vrea să vă adresez câteva întrebări simple. Când mergeți prin țară, fie în vacanță, fie să vă vizitați rudele sau prietenii, vi se pare în regulă cum se circulă pe drumurile patriei? Când mergeți cu trenul, vi se pare în regulă să petreceți aproape o zi în el pentru că infrastructura e la pământ? Când mergeți la un spital de stat, vi se pare în regulă să aduceți de-acasă pentru pacient pansamente, seringi, medicamente și alte resurse? Când treceți prin diferite sate, vi se pare în regulă să vedeți școli care stau să se prăbușească peste copii? Când vedeți cum crește numărul fetițelor însărcinate pentru că nu știu să se protejeze, vi se pare în regulă că nu se face o educație sexuală minimă în școli? Când vedeți oameni și copii din medii defavorizate care dorm în continuare pe străzi sau în casuțe de chirpici, vi se pare în regulă că nu există niște politici clare pentru a-i ajuta să învețe și să se integreze în societate? Când vă faceți un credit la bancă, vi se pare în regulă să vi se dubleze rata în doar câteva luni? Când salariul vă rămâne la fel, vi se pare în regulă ca prețurile la alimente să explodeze? Când familiile sunt dezbinate de sărăcie, pentru că părinții sunt obligați să plece la muncă în străinătate, vi se pare în regulă să vă vorbească despre FAMILIE tocmai oamenii responsabili pentru nivelul jenant de trai de acum? Când femeile sunt lovite cu bestialitate de soții lor, vi se pare în regulă să rămână alături de ei ca să formeze FAMILIA? Lista întrebărilor mele e mai lungă de-atât, evident. Pentru că și problemele României sunt mult mai multe.

În consecință, eu una nu voi merge la referendum, pentru că, deși consider că votul este extrem de important important, de această dată nu vreau să se atingă pragul pentru ca referendumul să fie validat. Nu vreau să validez o intruziune în viața personală a oamenilor care au dreptul să își trăiască viața așa cum vor ei, atâta vreme cât nu fac rău și nu aduc prejudicii drepturilor și libertăților celorlalți. Nu vreau să validez inițiativa unor politicieni care îmi vorbesc mie despre morală și legi naturale, când ei le sfidează zi de zi. Nu vreau să validez o acțiune care „mănâncă” banii acestei țări, bani cu care s-ar fi putut face lucruri cu adevărat utile și necesare. Nu în ultimul rând, nu vreau să validez o definiție incorectă a familiei, pentru că familia poate să însemne și o mamă singură cu copil/copii, și un tată singur cu copil, și două mame cu un copil, și doi tați cu copil, și bunici cu un nepot, și cupluri cu un cățel și exemplele pot continua. Așa că nu, pe 6 și 7 octombrie NU MERG la referendum. Pentru că sunt mult mai multe lucruri pe care le pot face în acea zi pentru ca lumea să fie un loc mai bun, mai tolerant, mai frumos.

***