Disciplina de a fi Femeia Minune. Sau secretul care te ajută să treci în viață peste greutăți.

Voi ați văzut-o pe Femeia Minune? O tot caut dar a dispărut. Trebuia să ne povestească din vasta ei experiență dar… cred că i s-au înmuiat puțin picioarele. Și m-a lăsat singură ca să mă descurc.

Și nu e prima dată când face așa… mi-a mai făcut figura asta într-o noapte. M-am băgat în pat și voiam să dorm, dar mi-am adus aminte de faptul că a doua zi trebuia să ajung seara la ședința cu părinții a fiului meu cel mare, că am un deadline pentru un articol pe site și încă nu știu ce și cum voi scrie, că am și filmări la emisiune iar unul dintre invitați a anunțat că nu poate ajunge. Dimineață va trebui să găsesc pe altcineva disponibil… preferabil un medic. 🙂 Trebuie să îmi spăl și părul, să mă machiez și să-mi iau ținutele pentru cele două ediții pe care le voi filma – știu, chestia asta pare superbă în teorie, în practică te cam saturi pentru că este job description și, credeți-mă, ocupă foaaarte mult timp.

Frigiderul arată ca actorii din filmele pentru adulți … goooool. Și știu sigur cum vor face băieţii de dimineață. Mamaaaa, mi-e foameeee! Eu ce mănânc?

Ar trebui să și respir din când în când pe parcursul celor 12 ore care mă așteaptau ca și când aș putea face minuni.

Și brusc mi-am dat seama că o așteptam pe femeia minune ca să îmi dea soluții. Dar nu își făcea simțită prezența. În schimb respirația mea era tot mai prezentă și mai dificilă. Aerul intra greu, inima era undeva în gât chiar dacă nu alergasem o tură de parc. Mintea mea era ca un carusel colorat și care se învârte halucinant fără oprire. Aveam primul meu atac de panică.

Știam să-l recunosc – doar prezint o emisiune de sănătate. Dar cum se iese dintr-un atac de panică? Asta deja mă depășea. Era un subiect care nu mă preocupase vreodată pentru că părea că am totul sub control tot timpul.

Trebuie să recunosc că mi-a venit cineva în ajutor – înalt și cu mult păr pe corp – nu, nu era femeia minune care din lipsă de timp nu ajunsese la epilat ci chiar soțul meu. El mi-a vândut atunci un pont care a funcționat incredibil.

Când te bagi în pat și nu poți să adormi pentru că mintea ta zburdă pe câmpii, îți imaginezi o comodă cu sertare. Vizualizezi problemele tale. Pe fiecare în parte. Deschizi un sertar și îndeși acolo absolut tot ce-ți trece prin cap. Apoi închizi sertarul cu promisiunea ca a doua zi să îl deschizi și să faci ordine.

WOW!!! A FUNCȚIONAT!!!  CHIAR A FUNCȚIONAT!! În acea seară am reușit să adorm.

Prima lecție învățată: uneori este nevoie să te lași ajutată! Să recunoști că există chiar și în viața unei femei puternice, momente în care este vulnerabilă și are nevoie de sprijin, de ajutor extern. Mulțumesc așadar soțului meu pentru că m-a scos din criză. Totuși, el nu putea rezolva pentru mine ce aveam eu de făcut a doua zi…

Statisticile la nivel mondial arată că activitățile neremunerate, adică cele casnice să le spunem, sunt într-o cantitate muuult mai mare preluate de femei. Cam așa arată proporțiile:

 

Păi la cine vine copilul când vrea alinare, haine, mâncare și … bani? La mama!!!

Da, pe lângă activitățile neplătite, femeile au tot mai multe de făcut…

Vrem să muncim, să fim independente financiar,ceea ce ne sporește încrederea în noi însene. Avem rezultate fantastice în ceea ce facem.

Este ceva ce se observă tot mai des și în mediul politic… extern. Vezi Jacinda Ardern, premierul Noii Zeelande care după atacurile teroriste a schimbat paradigma răspunsului într-o astfel de situație. Liderii bărbați reacționează standard: la război vom răspunde cu … surprizăăă, război și mai mare! Ați omorât oameni inocenți, noi o să omorâm și mai mulți!!! Wooow! Super soluţie!!! În schimb, vine această femeie de 37 de ani (adică fix de vârsta mea) care se uită la problemă și ce constată: că armele sunt cele care, într-o mare măsură, provoacă moartea. Dacă acesta este mobilul crimei, să-l îndepărtăm. Apelează la umanitate, la dorința de pace a oamenilor, îi îmbunează și îi determină să își predea singuri obiectele care fac atâta rău. Și oamenii se conformează, iar planeta vede că drumul nu trebuie să fie plata cu aceeși monedă.

Femeile au puterea de a schimba lumea… cu determinare, disciplină și… feminitate.

Da, am menționat cuvântul disciplină. Trebuie să ajung și la ea pentru că mi-a rezolvat problemele.

În dimineața de după atatcul de panică m-am trezit determinată să rezolv cumva tot ce am de rezolvat. Și am apelat la ceva ce este în mine în mod nativ dar care se poate învăța cu ușurință: auto-disciplina. Mi-am notat lista cu tot ceea ce am de făcut în ziua respectivă. Cu toate detaliile, pentru că și ele au nevoie de timp. Le-am așezat într-o ordine cronologică a desfășurării lor. Apoi am stabilit care sunt prioritățile și am ales să deleg ceea ce nu era obligatoriu să fac eu cu mâna mea. Pe măsură ce am mai făceam din punctele de pe listă, le încercuiam cu pixul. Da, la final de zi reușisem TOT ceea ce trebuia să îndeplinesc.

WOOOW!! Deci am putut!! Am reușit! Asta a fost revelația mea! Am reușit pentru că m-am organizat. Pentru că mi-am disciplinat gândurile, m-am focusat pe esențial și automat m-am disciplinat pe mine.

Autodisciplina!!! Nu este o pedeapsă. Nu așa trebuie să ne raportăm la ea. Este mai degrabă un fel de iubire de sine. Pentru că știi ce este bine pentru TINE și acționezi în consecință.

Capacitatea de a-ți disciplina mintea este una dintre căile către succes. Este poate CALEA către succes. Fără disciplină poți să speri la … noroc. Și nu-i rău în viață să ai noroc dar asta nu poate fi o strategie către succes. Se spune că norocul și-l face omul și cu mâna lui… adică tu poți transforma ce îți dorești în realitate… prin disciplină.

Auto-disciplina este dificil de implementat în viețile noastre, mai ales dacă presupune să ieși din zona ta de confort. Este un efort pe care trebuie să-l depui zi de zi până când îți atingi obiectivul.

Desigur obiectivul trebuie sa fie unul realist, realizabil … altfel se numeste vis. Dar pentru că trăim într-o lume care ne distrage continuu este important sa stim cum sa ramanem cu mintea limpede și focusate.

Pentru a fi disciplinată nu trebuie să meditezi în vârf de munte, nu trebuie să faci activități de ucenicie. Maeştrii zen spun că singurul zen pe care îl poţi găsi în vârful unui munte este zenul pe care l-ai adus cu tine.

Fiţi atente!!

Astăzi vreau să vă dezvălui 7 pași strategici pe care trebuie să-i urmezi pentru a te autodisciplina și pentru a-ți atinge obiectivul.

4. Setează-ți un obiectiv. Ceva ce îți dorești TU cu adevărat, profund. Dorința de a îți atinge obiectivul este forța care te va duce prin momentele grele. Obiectivul trebuie să fie suficient de motivant, dar nu ceva extrem, dificil de atins încât să te descurajeze. Să zicem că vrei să slăbești 10 kg. Nu te poti trezi că vrei să alergi 30 de minute dacă tu nu ai făcut sport în ultimii ani. Este ceva nerealist. Și dacă totuși vei face acest super-efort, vei fi apoi obosită, stoarsă de energie și nemotivată. Trebuie să începi încet, cu schimbări mici care să-ți aducă satisfacție.
5. Identifică care sunt slăbiciunile tale. Indiferent care sunt obiceiurile tale rele, este un pas foarte important să le identifici și să le accepți dacă vrei să devii o persoană disciplinată. Fiecare dintre noi are o slăbiciune pentru ceva. Unele mai distructive decât altele, dar ideea nu este să te debarasezi complet de ele ci să înveți să le controlezi şi săle integrezi în planul tău, pentru ca ele să nu stea în calea către atingerea obiectivului tău.
6. Fă un plan zilnic care te duce către țelul tău. Ca o rețetă care îți spune ce pași trebuie să urmezi pentru a obtine un tort impecabil. Setează-ți standarde, dar nu prea înalte pe care să nu le poți atinge constant. Este important să înțelegem că standardele și obiectivul nu sunt unul și același lucru. Obiectivul este ceva la care lucrezi continuu și pe care îl atingi în timp. În schimb, standardul este modul în care lucrezi pentru a ajuge la țelul tău, ceva ce poți respecta zi de zi.
7. Prioritizează. Obiectivul tău este prioritatea, restul trece în plan secund. Dacă obiectivul tău este important pentru tine, de ce nu ar avea prioritate în fața altor dorințe de moment? Nu aștepta un anumit moment, momentul ideal în care ,,se aliniază toate astrele”, ca să acționezi, vei pierde vreme pentru a ajunge la țelul tău.
8. Identifică modele care să te inspire.Vezi ce au făcut alții pentru a reuși. Ei sunt cei pe care trebuie să-i studiezi și să le citești poveștile. Ritualurile lor zilnice sunt cele pe care tu trebuie să le afli. Ceea ce făceau ei înainte de a avea succes. Vei vedea că au luptat fără oprire pentru țelul lor.
9. Programează-ți pauze, recompense, momente de respiro. Când oboseşti, învață să te odihnești, nu să te oprești. Este o viziune bună asupra vieții, în general. În acelaşi timp, nu sări peste nici o zi în care să nu te concentrezi la obiectivul tău. Gândeşte-te că “failure is not an option”.
10. Ține măsura progresului tău. Ai nevoie de date ca să vezi ce ai obținut. Analizează-ți progresul. Fiecare reușită mică te va motiva ca să mergi mai departe.

Toți acești 7 pași sunt valabili indiferent de obiectivul pe care ți l-ai propus: că vrei să slăbești, că vrei să citești zece cărți în 3 luni, că vrei să obții o promovare, vrei să îți pornești propria afacere sau că vrei să reușești să împarți într-un mod echilibrat viața ta între familie, performanță la job și grija pentru tine însăți.

Am acționat așa de fiecare dată când am avut un obiectiv: când am vrut să îmi creez un site în doar 3 luni – l-am creat și de atunci au trecut mai mult de doi ani în care l-am crescut constant, a devenit al doilea job. Am acționat după acești pași atunci când mi-am propus să alerg un semimaraton. M-am antrenat după program, am renunțat uneori la ieșiri în oraș sau alte activități care nu erau potrivite cu obiectivul meu. De atunci am alergat nu unul, ci chiar patru semimaratoane.

Cel mai dificil obiectiv mi l-am setat în 2008, când ne-am confruntat cu criza finaniciară. Atunci mi-am propus să devin susținător financial de bază al familiei mele. A fost momentul în care a trebuit să mă adun și să-mi fac un plan de lucru. L-am făcut, m-am ținut de el și a funcționat. Mi-a ieșit și încă îmi iese.

Am și acum un obiectiv, probabil cel mai delicat de până acum … pentru că nu mă implică doar pe mine. Fiul nostru cel mic, Eric, este în clasa a 8a și are de luat examenul de capacitate. Rezultatele simulărilor, nu-l plasează acolo unde ne dorim și își dorește. Așa că obiectivul meu pe următoarele luni este să-l ajut să realizeze acest lucru. 

Ai un obiectiv? Alege să acționezi tot timpul conform planului tău și cu fiecare pas pe care-l faci în acea direcție, în fiecare zi în care nu te abați de la calea ta, vei fi mai aproape de ceea ce ți-ai propus. Și vei reuși!

Zilnic sunt întrebată cum reșesc să fac atât de multe? Cum reușesc să muncesc atât de mult, să mă ocup și de familie dar să nu mă neglijez nici pe mine.

Răspunsul este: cu autodisciplină! Nu-mi iese perfect tot timpul, nici nu cred că se poate și nici nu vreau. Ce îmi reușește însă este să fac ceea ce-mi place și să fiu fericită. Și ăsta este țelul meu continuu.

Și vă întreb acum din nou? Unde este Wonder Woman?

Da, chiar eu sunt Femeia Minue! Tu ești tot Femeia Minune. Noi toate suntem Wonder Woman, pentru că zi de zi reușim să facem minuni jonglând cu numeroasele roluri pe care trebuie să le jucăm în societate.

Femeia Minune este în mine, este în voi, este în noi toate. Depinde doar de noi să vrem să o activăm. Să o scoatem la suprafață.

***