Adevărul ascuns în mine. Câteva gânduri de ziua mea.

Azi, 42! Și poate la momentul potrivit am primit cartea ”Adevărul ascuns în tine” – un volum de dialog între Mihai Morar și dr Menis Yousry. Alături de această carte am mai primit una … cu pagini albe. Pe copertă același titlul, dar autorul diferit. De această dată autorul sunt eu și am la dispoziție o sută de pagini pe care să le completez cu ”Adevărul ascuns în mine”. Așa că astăzi scriu primul capitol pe care îmi doresc să îl împărtășesc cu voi. Da, este direct, lipsit de falsă modestie, fără să însemne că nu există doza necesară de smerenie. Există din plin,vă rog să mă credeți. 

Așadar, a mai trecut un an fantastic în viața mea în care simt că am avut parte de cea mai profundă propria-mi evoluție de până acum. Este anul în care mi-am înțeles, conștientizat și acceptat cu adevărat puterea, capacitățile și valoarea. A fost un an în care mi-am făcut cea mai îndelungată introspecție … am făcut pace cu anumite aspecte și am înțeles că:

• Sunt o femeie care muncește, luptă și construiește dintotdeauna. Am devenit mamă la 22 de ani, un moment când majoritatea femeilor nu știu de capul lor (nici eu nu știam). Am crescut doi băieții ca brazii, intuitiv, așa cum am simțit, nu după reguli de parenting în care nu doar că nu cred dar este imposibil ca ele să se aplice tuturor copiilor – înșiși frații fiind personalități atât de diferite și cu nevoi total opuse. Departe de a fi mama perfectă, sunt mândră de ceea ce am realizat. Doi băieți pe care de 3 ani îi întrețin singură și este ok să spun asta. 
• Sunt o femeie care are dorințe, țeluri, idealuri mari. Și chiar dacă deseori în jur (chiar de la apropiați) am auzit că visez cai verzi pe pereți, eu am continuat să o fac. Pentru că sunt ambițioasă și dispusă să muncesc pentru îndeplinirea lor. Zilele trecute mă uitam peste liste cu rezoluții pe care le fac la începutul fiecăruia an și m-am emoționat profund. Am încercuit spre 80% din ele. Și să nu vă imaginați că am scris acolo că vreau să”mi schimb tunsoarea. 🙂 Este atât de motivant să vezi cum ceea ce părea un obiectiv pe care nici nu știai cum l-ai putea atinge, este deja realizat.
• Da, sunt competitivă. Este ceva ce deseori mi se ”reproșează”. Și ceva ce eu însămi am simțit de multe ori. Dar am înțeles că singura mea competiție reală este cu mine însămi, zi de zi, pentru a deveni o versiune tot mai bună a mea.
• Sunt o femeie care ține o casă (chiar dacă am ajutor în gospodărie), când apuc fac și eu curat, gătesc, spăl dar fără să uit de bigudiuri ca să am părul tot timpul coafat. 
• Am primit multe daruri de la natură și de la familie, sunt profund recunoscătoare pentru ele. Dar nu le-am luat ”for granted”. Le-am prețuit și le-am întreținut constant. 
• Muncesc din plin pentru toate realizările mele și intenționez să o fac și mai mult pentru că rare ori pică ceva din Cer. Știi vorba aia ”Cere și ți se va da?” Este extrem de adevărată. Dar ea trebuie completată cu ”treci la acțiune” … ca să ți se dea.
• Nu sunt perfectă dar sunt perfecționistă și tocmai pentru că am o doză serioasă de ”se putea și mai bine”, reușesc să evoluez. Mă bucur de ceea ce iese bine, dar știu exact când pot cere mai mult de la ceilalți și, mai ales, de la mine. #nopressure 🙂
• Nu mă mulțumesc cu puțin. De ce aș face-o?
• Dau sfaturi sincere și bune celor care mă întreabă. De ce este asta ceva de menționat? Nici nu vă imaginați cât de multă lume face exact opusul … în mod intenționat.
• Ajut în jurul meu de fiecare dată când mi se cere implicare, dar nu mă bat cu cărămida în piept. Iar asta nu înseamnă că în contra partidă mă neglijez pe mine. Și faptul că nu mă neglijez, nu înseamnă că sunt egoistă.  
• Sunt cel mai aspru critic al meu, dar nu-mi place critica din exterior. În schimb am învățat să extrag din ea, cu tot mai multă detașare, ce-mi este de folos. 
• Nu sunt confortabilă să primesc și în special să cer ajutor. Dar am învățat că nu e nevoie să fac totul singură chiar dacă pot.
• Sunt mai degrabă un Steppenwolf (acela al lui Hesse) îmbrăcat în straie sociale. Și m-am împăcat cu gândul că nu voi câștiga vreodată titlul de Miss Popularitate. 
• Sunt complexă și de aia uneori greu de gestionat. 
• Am mai înțeles și în continuare mă străduiesc să accept că este IMPOSIBIL să le fac pe toate bine. Cine spune asta, minte. Sau fuge de adevăr ca să nu se confrunte cu propriile limitări. Nu poți fi în același timp mama prezentă, partenera dedicată, gospodina perfectă, carieristă de succes și femeia ”țiplă”. Va exista tot timpul o zonă neglijată. Singurul secret pe care l-am deslușit până acum este să alternez rolurile în care să fiu performantă. 

Și după toată această enumerare de gânduri și realizări, vreau să ajung la cel mai important aspect. Cel mai prețios lucru realizat este că atunci când crezi în Dumnezeu, când te rogi și îți lași dintr-un anumit moment planurile în mâinile Lui, treci peste orice greutate iar felul în care viața se aranjează este mult mai bine decât speram. 

De ce vă zic toate astea? Pentru că știu cine sunt și știu că adevărul ascuns în mine și parte din adevărul vostru. Știu că multe dintre voi vă veți regăsi în cele scrise aici. Sau veți conștientiza mai bine anumite trăiri pe care nu vi le explicați.

În plus, am decis că nu mă voi mai face mică (la figurat desigur, dar și la propriu – port tocuri de 10 cm și știu că nu este deloc confortabil pentru cei din jur) ca să se simtă cei din jurul meu mai bine. De acum it’s my way or the highway. And I play for the big game! 

See Also

7 concepte japoneze care pot liniști o minte agitată și pot combate oboseala cognitivă.

Vă doresc în noul an ceea ce-mi doresc și mie în noul an calendaristic și de viață: sănătate, iubire, fericire, succes, prosperitate, pace în suflet, claritate în minte și credință în suflet. Toate din belșug!

***