Ai auzit de sincronicitate sau “coincidența semnificativă” a lui Jung? Și tu ai experimentat-o, dar nu ți-ai dai seama

Sincronicitate: un cuvânt care îmi sună bine la urechi, probabil datorită însemnătății pe care o ascunde. I-am descoperit înțelesul prin liceu odată ce-am citit cartea psihoterapeutului american Robert H. Hopcke, “Nimic nu e întâmplător. Coincidențe și destin”. Poate nu a fost o coincidență că am citit-o, cartea deschizându-mi ușa către psihologie și înțelegerea profundă a unor lucruri pe care nu le puteam explica întru totul. 

Robert H. Hopcke, “Nimic nu e întâmplător. Coincidențe și destin”

Sincronicitatea face parte din viața noastră fie că o observăm, fie că nu. De-a lungul vieții am avut nevoie de exercițiu ca să recunosc aceste ”întâmplări”, dar odată ce le-am descoperit am devenit mai sensibilă la evenimentele subtile care au avut și au loc în viața mea. Nu sunt un simplu mamifer biped care se naște, trăiește și moare fără scop, fără semnificație. Nutresc părerea că acolo sus, undeva departe CINEVA îmi călăuzește destinul într-un mod revelator, iar sincronicitățile sunt maniera sufletului de a face cunoștință cu Dumnezeu.

Transferând aceste gânduri în psihoterapie Jung considera că “evenimentele sincronistice reprezintă șiruri semnificative de evenimente neobișnuite, întâmplătoare.“ De cele mai multe ori evenimentele sincronistice au o semnificație subiectivă pentru persoana implicată. Bineînțeles, ca tot ce ține de latura strict subiectivă ceea ce pentru cineva este plin de semnificație, pentru un altul nu are nicio valoare. Astfel, că de multe ori subiectivismul pune sub anatemă întâmplările sincronistice, coincidențele semnificative petrecute altora, inclusiv nouă înșine.

Așadar, dacă nu este nicio coincidență că ai dat peste acest articol ai face bine să-l citești până la capăt.

1. Sincronicitatea în psihologie/ psihoterapie

Termenul de sincronicitate sau de coincidență semnificativă a fost inventat de misteriosul Jung, un eveniment având sens deoarece ceea ce se întâmplă în lumea exterioară oglindește lumea interioară. Ca să-ți dau un exemplu, mi s-a întâmplat acum câteva luni să cotrobăi printre niște cutii uitate și aruncate în pod și am găsit câteva poze din liceu cu colega de bancă cu care m-am înțeles foarte bine. Cu Larisa n-am mai vorbit de peste 8, 9 ani așa că mare mi-a fost mirarea când mi-a dat follow pe Instagram la puțin timp după ce-am găsit pozele cu ea. Așa ne-am reconectat și am început să vorbim. Chiar i-am povestit și ei pățania pe care eu am clasificat-o în “albumul de sincronicități semnificative” care mi se întâmplă destul de frecvent remarcând și ea magia întâmplării.

Din punct de vedere psihologic, sincronicitățile ne pot ajuta să observăm puterea minții dincolo de înțelegerea noastră, cum ar fi capacitatea subconștientului de „a ne vorbi‟ în vise sau de a ne conecta cu mințile altora în timp și spațiu. Chestiile astea nu ar mai trebui tratate ca fringe psychology sau ezoterism. Deși nu-și au rostul în societatea rațională în care trăim, mai mult ca niciodată mi se pare că ar trebui să punem accentul pe coincidențele semnificative, sincronicitățile care ni se întâmplă, pe subtil.

Jung a fost primul care a remarcat sincronicitatea, acea confluență specială de evenimente care conform lui are trei trăsături distincte.  Robert H. Hopcke i-a mai adăugat una, așadar ar fi patru la număr. Un aspect de luat în seamă și pe care doresc să-l evidențiez este că evenimentele sunt acauzuale, adică nu sunt conectate printr-un lanț de cauze și efecte în care persoana implicată se identifice vreo acțiune intenționată sau deliberată din partea sa.

Totodată, astfel de evenimente  „implică o trăire afectivă profundă‟, de cele mai multe ori exact în momentul petrecerii evenimentului.

Un alt aspect (cel de-al treilea la număr), conținutul experienței sincronistice, deci evenimentul însuși, are tot timpul o natură simbolică ce se conectează de fiecare dată de o a patra caracteristică, de care am amintit mai sus și anume, că astfel de coincidențe semnificative au deseori loc în momente de schimbare, de transformare importantă din viața noastră. Așa cum Hopcke afirmă în cartea sa, un eveniment sincronistic devine un punct de cotitură în destinul unui om.

2. Sincronicitatea în spiritualitate

Dintr-o perspectivă pur spirituală, fenomenul sincronicității este o formă tangibilă de ghidare divină. Coincidențele semnificative sugerează că Universul este viu și Dumnezeu este viu. Această entitate supremă și care are grijă de noi (deși de multe ori nu ne dăm seama sau nu ne pasă) trimite în mod regulat sincronicități ca îndrumări utile pentru destinul tău și ca invitații să le spun așa, pentru vindecare și creștere personală. O urmăresc de ceva timp pe Instagram pe Sonia Choquette denumită The Queen Of Intuition care crede cu tărie că intuiția poate să pară nebunie și să nu aibă nicio logică și asta din cauza că mintea rațională este doar parțial informată. ”Intuiția”, spune ea, ”nu vorbește cu tine direct în față, nu așa se întâmplă lucrurile. Aceasta este esența ta energetică care comunică cu tine în mod diferit, subtil.”

3. Oricine poate să-și dezvolte abilitatea conștientizării coincidențelor semnificative

Jung era convins că oricine, dar absolut oricine își poate antrena capacitatea de a recunoaște sincronicitățile care apar în viața sa. Acest lucru pornește din conștientizarea sporită și capacitatea de a surprinde și analiza diferite circumstanțe în care te afli. Cu ajutorul sincornicităților este foarte posibil să descoperi noi idei, să cunoști oameni care să devină importanți pentru tine și să deschizi astfel porțile către o viață împlinită cu adevărat.

Carl Jung afirma că: „Sincronicitatea este o realitate mereu prezentă pentru cei care au ochi să vadă.”

Te poți ajuta de ideile lui Jung pe acest subiect în terapie. Un terapeut este capabil să ajute un client să obțină valoare și să interpreteze corect coincidențele semnificative care-i apar în cale. În acest mod, persoana care practică psihoterapie va reuși să depășească pattern-urile negative și convingerile auto-limitative. Mintea umană este fenomenală, iar dacă pornești de la ideea că MINTEA caută moduri de a se vindeca, de a se cicatriza, de a evolua vei obține direcție și vei recunoaște sincronicitățile care apar pe linia vieții. În concluzie, te poți uza de legea atracției pentru a atrage coincidențele semnificative în povestea personală.

See Also

Maniere de aur pentru noaptea de Revelion

Filmul Atlasul Norilor, o capodoperă profundă, reprezintă pe lângă ideea de nemurire a sufletului și ideea sincronicităților, a coincidențelor semnificative care apar în destinul fiecăruia. Te invit să-l urmărești, cu siguranța va reverbera, undeva, acolo în inima ta.

Dacă dorești să lași o poveste personală care se leagă frumos de ideea articolului, te rog să o scrii în comentarii.

Sursă foto: Unsplsh.com

Sursă articol: “Nimic nu e întâmplător. Coincidențe și destin” de Robert H. Hopcke

***

Dacă ți-a plăcut acest articol și dacă simți că ceea ce găsești pe doer.ro îți este de folos, atunci te rog să te abonezi la NEWSLETTER-ul meu. Curând urmează ceva! 🙂