Analiza – Violenta asupra copilului in familie
Este un subiect despre care, din pacate, auzim tot mai multe lucruri in ultima perioada. De la intens mediatizatul caz al familiei de romani din Norvegia, carora le-au fost luati copiii de autoritati, un caz care inca nu are o concluzie, la recentul incident cu o directoare de gradinita care a fost filmata in timp ce batea copiii, o scena absolut ingrozitoare, care a dus la proteste de strada din partea parintilor. Si acestea sunt doar cazurile de care imi amintesc acum, facand o scurta trecere in revista, insa cu siguranta jurnalele de stiri sunt pline zi de zi de astfel de povesti.
Iar aceasta situatie ma revolta teribil, pentru ca intotdeauna am fost de parere ca trebuie sa inveti sa comunici eficient cu cei mici (despre nazbatiile baietilor mei, dar si despre modul in care incerc sa dialoghez cu ei am povestit si aici). Toti copiii fac nazdravanii, insa violenta nu este si nu va fi niciodata o solutie. Ba dimpotriva, poate cauza traume extrem de serioase.
Expunerea copiilor la violenta domestica in familie incalca reglementarile in vigoare si afecteaza grav bunastarea acestora, dezvoltarea personala si interacţiunea sociala in copilarie si in viata de adult. Consecintele violentei asupra copilului sunt: anxietate, depresie, comportamente agresive, tulburari de atasament, regresie in comportament si dezvoltare, delincventa, abandon scolar sau abuz de substante.
E timpul sa tragem un semnal de alarma!
Din nefericire insa, cifrele nu arata deloc bine. In perioada 2009 – 2015 (iunie) Organizatia Salvati Copiii a oferit programe şi servicii de evaluare şi terapie psihologica pentru 13.126 de copii care provin din medii defavorizate in care violenta domestica este o constanta. O analiza statistica a cestui grup tinta a relevat urmatoarele:
- 87% dintre copiii cu istoric de violenta domestica in familie au primit un diagnostic clinic in cadrul centrelor de consiliere pentru copii si parinti ale Salvati Copiii;
- Raportarea copiilor la comportamentele de abuz fizic si emotional ale parintilor s-a realizat diferit, cu urmatoarele consecinte la nivelul comportamentului copiilor:
- 62% dintre copiii prezentau comportamente agresive si dificultati de gestionare ale emotiei de furie, acestea fiind de altfel si principalele motive pentru care au fost orientati catre consiliere psihologica de catre personalul scolii / gradinitiei in care sunt inmatriculati;
- 18% dintre copiii cu istoric de abuz in familie prezentau o puternica dependenta fata de parinte, conformare oarba la regulile familiei, dezvoltare minimala a responsabilitatii si autonomiei personale;
- 47% dintre copii au dezvoltat comportamentul de minciuna ca mecanism de a face fata situatiilor problematice de interactiune cu parintii, devenind adevarati „strategi” in abordarea comportamentelor cu risc de a provoca o reactie de pedeapsa din partea parintelui;
- 83% dintre copiii aflati in supervizarea echipelor multidisciplinare, raporteaza in relatia de interactiune cu parintii emotii de frica, revolta, resentiment, in situatii care implica comportamente problematice si/ sau greseli facute de copil.
Abuzul asupra copiilor in familie
Studiul sociologic la nivel national nivel national “Abuzul si neglijarea copiilor”, realizat de Organizatia Salvati Copiii cu sprijinul Directiei Protectia Copilului – Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, a identificat urmatoarele caracteristici ale abuzului asupra copilului savarsit de catre parinti in mediul familial:
- 38% dintre parinti recunosc abuzul fizic asupra copiilor in familie;
- 63% dintre copii afirma ca sunt batuti acasa de catre parintii lor;
- Corectiile precum „lovitul cu palma” / „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea parintilor, si intr-o anumita masura, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic;
- 20% dintre parinti apreciaza pozitiv bataia ca mijloc de educatie a copilului;
- 18% dintre copii afirma ca au fost batuti acasa cu batul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.
Potrivit acestei analize, nivelul abuzului fizic usor si moderat, in randul populatiei de parinti, are o incidenta cuprinsa intre 38 si 63 de procente. In acelasi timp, aproximativ 20% dintre parinti (la care se adauga şi alte persoane care au copii in ingrijire) apreciaza pozitiv bataia ca mijloc de corectie. Sunt cifre ingrijoratoare care arata ca, in ciuda interzicerii prin lege (inca din 2004) a oricarei forme de violenta asupra copiilor in familie, parintii nu doar ca utilizeaza in continuare pedeapsa corporala in practica educationala de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei apreciaza pozitiv bataia ca mijloc de educare a copilului.
Convingerea ca prin pedepsire copiii vor invata cele mai importante lectii este extrem de raspandita in randul parintilor. Cu toate astea, ceea ce copiii invata este total diferit de ceea ce incearca parintii sa ii invete.
In ceea ce priveste actele de abuz fizic sever, se remarca diferente radicale intre raspunsurile oferite de parinti si de copii. Spre exemplu, aproximativ 1% dintre parinti afirma ca s-a intamplat (in ultimul an) sa isi bata copilul folosind un obiect (curea, bat, nuia), comparativ cu 18% dintre copii care afirma ca au fost batuti cu batul / nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn. Consecintele pentru evolutia si dezvoltarea copilului sunt similare celor enumerate mai sus, la care se adauga riscul crescut de aparitie a unor probleme severe de sanatate mintala, de tipul tulburare de stres postraumatic, depresie, tulburare de conduita in adolescenta, consum de substante.
Cercetarea calitativa a relevat, de asemenea, faptul ca, in familie, copiii se confrunta cu toate tipurile de violenta: fizica, verbala, psihologica, neglijarea copilului. Copiii se refera in egala masura la comportamentele violente / abuzive ale parintilor impotriva copiilor, precum si la cele ale unui parinte impotriva celuilalt, sesizand consecintele negative devastatoare pe care violenta intre partenerii de cuplu o are asupra dezvoltarii psiho-emotionale a copiilor.
De asemenea, copiii participanti la studiu fac referire la comportamentele violente ale copiilor impotriva parintilor, pe care le explica ca o perpetuare a comportamentelor abuzive ale adultilor, sesizand cu finete mecanismul de transmitere transgenerationala a comportamentelor agresive in familie. Alaturi de perpetuarea prin invatare de la o generatie la alta, copiii enumera ca factori de risc pentru aparitia si mentinerea comportamentelor abuzive in familie:
- nivelul ridicat de stres al parintilor, cauzat de contextul socio-economic;
- lipsa unor surse alternative de educare a parintilor cu privire la modalitati de crestere si educare a copiilor;
- dificultati de comunicare intre copii si parinti si importanta acordata conceptului de „autoritate” in construirea relatiei parinte – copil.
In ceea ce priveste sanctionarea comportamentelor inadecvate in familie, cei mai multi parinti afirma ca prefera sa anuleze copilului anumite privilegii, sa lase copilul sa suporte consecintele care decurg din fapta sa sau sa ii retraga sprijinul pentru activitatile pe care acesta le prefera. Analizand raspunsurile oferite de copii, observam ca principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a iesi afara la joaca (31%) sau restrictionarea accesului la televizor (6%).
48% dintre parinti afirma ca, in familia lor, copilul este pedepsit doar in situatii exceptionale cand greseste, 12% ca este pedepsit de fiecare data, iar 40% ca nu este sanctionat niciodata.
Astfel, este relevata inca o data nevoia de educatie, atat in randul copiilor cat si in randul parintilor, cu privire la manifestarile si consecintele diferitelor forme de abuz asupra copiilor, cat si cu privire la educatia parentala din perspectiva drepturilor copiilor.
Poze: pixabay