Copiii și minciuna. Câteva soluții de încercat.

Când spui copii, primele cuvinte care s-ar putea să-ți vină în minte sunt inocență și puritate. Ce faci însă când copiii tăi încep să mintă? Ce faci când vezi că trec de la minciuni nevinovate la minciuni care au impact asupra celorlalți? Îi înveți de ce nu trebuie să spună minciuni, îi ajuți să corecteze acest comportament. Simplu de spus. Dar cum facem asta mai exact? Mai ales că, pe măsură ce cresc, învață cum să mintă din ce în ce mai bine.

E un mecanism pe care îl șlefuiesc prin repetiție. Minciunile devin, cu timpul, din ce în ce mai credibile. Problema este că acest mecanism nu este unul benefic pe termen lung. Nici pentru ei, nici pentru cei din jur. Și este responsabilitatea părintelui să-și ajute copilul să se desprindă de acest obicei.

De ce mint copiii?

1. Nu vor să fie trași la răspundere când au făcut ceva greșit

Tu, în calitate de părinte, stabilești împreună cu copiii tăi anumite limite și le dai unele responsabilități. Ceea ce, de altfel, este necesar pentru ca ei să ajungă adolescenți (și pe urma adulți) care se bizuie pe propriile forţe. Doar că ei trebuie, totodată, să învețe și că este important să recunoască față de ceilalți când greșesc și să suporte urmările. De exemplu, dacă știe că pedeapsa pentru că nu și-a făcut temele este că nu are voie să se joace la calculator, copilul ar putea încerca să mintă că nu a primit teme în ziua respectivă. Sau că le-a făcut deja.

2. De rușine

Să ne punem puțin în locul copilului. De exemplu, toți prietenii tăi au mers vara asta împreună cu familiile lor în vacanță în străinătate. Tu și familia ta ați rămas în România. Comparativ cu prietenii lui, copilul s-ar putea simți rușinat și ar putea crede că ceilalți îl vor desconsidera dacă vor afla că el nu a ieșit din țară. Așa că recurge la minciună. Din dorința de a fi pe picior de egalitate cu ceilalți. Acesta e momentul în care părintele trebuie să-l facă să înțeleagă că a nu avea parte de exact ce au ceilalți nu înseamnă în niciun caz că e mai prejos decât ei.

3. Pentru a-i impresiona pe ceilalți

Imaginația copiiilor este debordantă. Când vine vorba de a țese povești, fantezia lor nu are limite. Copiii experimentează. Uneori vor să vadă dacă minciuna lor poate trece drept adevăr în ochii celorlalți. Ar putea încerca să-și contureze o anumită imagine, să se prezinte într-un anumit fel în fața celorlalți. Ar putea să mintă că au făcut unele lucruri pentru a primi aprecierea celor din jur.

4. Ca să îi iubești în continuare

Creierul celor mici este în formare, astfel că încă mai au multe lucruri de deprins în plan afectiv. Sunt într-un proces la finalul căruia învață că, deși uneori ești supărat pe ei, îi iubești și în acele momente. Iar tu, ca părinte, trebuie să ai în vedere că e posibil ca fiul sau fiica ta să creadă că atunci când greșește îl/ o iubești mai puțin sau chiar deloc. Și că poate ăsta e motivul pentru care alege să te mintă când face ceva greșit.

Ce poți să faci ca cei mici să nu mintă?

1. Fii pentru ei un exemplu de sinceritate

Copiii învață foarte mult din modul în care părinții se raportează la ei. De altfel, la vârstă aceea ei sunt ca o plastilină. Atât de ușor de modelat, încât preiau comportamentul părinților. Așa că, dacă ei văd că și tu recurgi uneori la minciuni, vor considera că e în regulă să facă și ei la fel. Fii atent ce-i transmiți copilului tău vizavi de interacțiunile tale cu alți oameni, în sensul că sinceritate ta trebuie să transpară.

Dacă vorbești cu un prieten la telefon și îți ceri scuze că nu vă mai puteți vedea în ziua respectivă pentru că nu te simți bine, dar copilul vede clar că asta e o minciună, atunci e de înțeles că va începe și el să facă la fel. Pentru că a învățat de la tine că este în regulă să te folosești de minciuni pentru a ieși dintr-o încurcătură. Copiii imită comportamentul părinților. Nu e suficient să-i spui unui copil ce trebuie să facă. Trebuie să-i arăți prin propriul exemplu.

2. Fă-i să înțeleagă că minciunile lor au consecințe

Sunt șanse mai mari să recunoască o greșeală și să spună adevărul dacă li se atrage atenția că minciunile lor au urmări. De exemplu, să spunem că fiica ta a spart o vază și minte că nici nu a atins-o. Cu toate că tu ai văzut-o. Se gândește că o să fie pedepsită pentru că a distrus un obiect, așa că minte. Dar dacă o faci să înțeleagă că, de fapt, mult mai rău este că minte în legătură cu ce a făcut? Dacă îi spui că, în cazul în care nu recunoaște adevărul, pentru minciuna pe care a zis-o va primi o sancțiune mai mare? Atunci o să spună adevărul. O să învețe că e mai bine să fie sinceră când greșește, pentru că urmările sunt mai mici.

3. Nu-i spune copilului tău că e un mincinos

Chiar dacă minte constant, nu-l eticheta așa. Nu-i spune că e un mincinos. Cuvintele au un impact puternic. Și cu atât mai mult asupra copiilor. Dacă tu îi spui că este un mincinos, el cu atât mai mult va minți. Pentru că eticheta pe care tu i-ai pus-o va întări comportamentul lui în direcția respectivă. Atenția ta trebuie să fie centrată pe faptul că fiul tău minte, adică să-l faci să înțeleagă că nu este în regulă să procedeze așa. Trebuie să-l ajuți să-și corecteze comportamentul, să-l înveți cum este corect să facă. Dacă tu îi spui că este un mincinos, cum îl ajută asta?!

See Also

4. Laudă-i când spun adevărul

Nu degeaba se spune că repetiția e mama învățăturii. Daca îi lauzi și îți arăți aprecierea față de ei când spun adevărul, atunci copiii tăi vor învață că așa trebuie să se poarte mereu. Cu atât mai mult dacă e vorba despre o situație mai dificilă. De exemplu, să spunem că a luat o nota mică. În asemenea situații copiii au tendința să mintă pentru că se tem că vor fi pedepsiți sau pentru că și-au dezamăgit părinții. Ar fi minunat dacă primul lucru pe i-l spui în situația asta e că apreciezi că a fost sincer cu tine și că nu a încercat să-ți ascundă nota. Așa stabilești o punte de încredere între tine și copilul tău. Când greșește, știe că îți poate spune ce a făcut.

5. Spune-le că e normal să greșească

Foarte multe dintre așteptările nerealiste pe care le avem de la noi ca adulți se trag din copilărie. Pentru că părinții nu ne-au învățat că este normal să greșim. E adevărat că noi știm că toată lumea face din când în când greșeli. Dar, odată puși în fața lor, ne vine greu să ne acceptăm greșelile. Și poate chiar ajungem să ne mințim pe noi înșine în legătură cu ele. Pentru a evita asta, nu pune presiune pe copiii tăi să se comporte mereu impecabil și să facă totul de fiecare dată așa cum se cuvine. Lasă-i înțeleagă că nimeni nu e (și nici nu poate fi) perfect. Și că nu e nicio problemă cu asta.

În încheiere…

Înainte să încerci diverse soluții care să-i determine pe copii să nu mai mintă, cred că e important să te gândești bine de tot la motivele pentru care ei recurg la minciuni. Adică să înțelegi nevoile lor emoționale din spatele acțiunii de a minți. Pentru că tu, ca părinte, trebuie să fii acolo pentru ei și să-i ajuți să se dezvolte.

Și aș mai vrea să punctez un lucru. Comunicarea este un aspect cheie pentru orice relație interumană. Iar când vine vorba despre copii, ea devine cu atât mai importantă. Pentru că atunci când este mic se pun bazele tiparelor și comportamentelor după care își va trăi viața. Dacă dialoghezi eficient cu cei mici, atunci dificultățile care apar când ei încep să mintă își vor găsi mai ușor o rezolvare. Așa că, la final, îți las la îndemână și un articol care să te ajute comunici mai bine cu ei, și anume: Cu copiii… cum să dialogăm eficient!

***

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

© 2020 Doer. Toate drepturile rezervate. Made by 360advertising.

Scroll To Top