Despre nominalizările la categoria Cel mai bun film la Premiile Oscar 2021

Mai sunt doar câteva ore până la decernarea premiilor Oscar 2021. Le numărăm pe degetele de o mână. Ediția cu numărul 93 a Premiilor Academiei Americane de Film va avea loc pe 25 aprilie 2021. Trebuie să recunosc că, în urmă cu o lună, când am aruncat o privire peste lista nominalizărilor, prea puține filme îmi sunau cunoscut. Comparativ cu ceilalți ani. Așa că mi-am propus ca, până la gală, să văd toate filmele nominalizate la categoria Cel mai bun film. Și am reușit, așa că iată câteva idei și impresii despre fiecare în parte.

The Father

Filmul este regizat de Florian Zeller și îl are pe Anthony Hopkins în rolul principal, acesta fiind nominalizat anul acesta la categoria Cel mai bun actor.

Este vorba despre un bărbat în vârstă care nu-și dă seama că, odată ce îmbătrânește, sănătatea lui mintală se înrăutățește și refuză să fie ajutat de fiica lui, considerând că este perfect capabil să-și poarte și singur de grijă. Dar, pe măsură ce totul devine din ce în ce mai neclar, el începe să se îndoiască de propria realitate și de cei din jurul lui. De altfel, filmul este montat de așa natură încât nici tu, ca spectator – asemenea personajului principal – nu poți să fii absolut sigur care e ordinea cronologică a evenimentelor. Și nici nu-ți dai seama din prima care sunt evenimentele reale și care sunt cele care se petrec doar în imaginația lui.

Sunt aduse în discuție multe teme: relația părinte-copil, sentimentul de vinovăție, compromisuri, sacrificii pentru binele celuilalt și cum reacționezi când starea de sănătate (a ta sau a cuiva drag) se degradează pe zi ce trece. Și sunt multe întrebări pe care nu ai cum să nu ți le pui când vezi filmul. Ar trebui să abandonezi sau să lași în așteptare celelalte aspecte ale vieții tale pentru a avea grijă tot timpul de un părinte bolnav? Ce faci când nicio soluție cu care vii nu îmbunătățește situația? Oare cât poți să reziști? Te învinovățești dacă nu mai reziști?

Sound of Metal

Are 6 nominalizări la Oscar (Cel mai bun film, Cel mai bun actor –Riz Ahmed-, Cel mai bun actor în rol secundar -Paul Raci-, Cel mai bun scenariu original, Cel mai bun sunet și Cel mai bun montaj).

Tu cum ai reacționa dacă ți-ai pierde brusc unul dintre simțuri? Te-ai panica? Ai încerca să-ți păstrezi calmul și să cauți soluții? În filmul regizat de Darius Marder un toboșar își pierde dintr-odată auzul. Iar din acest punct încolo un întreg univers interior prinde proporții. Teama, nevoia de a păstra aparențele și de a te arăta puternic și neînfrânt de ce ți se întâmplă, durere, furie, izolare, opunere în fața schimbărilor, neputință, nevoia de iubire, căutarea unor puncte sprijin, acceptare, înțelegere și… liniște (interioară).

Un eveniment major care te afectează profund, schimbându-ți coordonatele vieții de zi cu zi, nu poate fi gestionat rațional. Nu inițial cel puțin. Sunt atât de multe etape prin care trebuie să treci, din punct de vedere emoțional, până când reușești să găsești din nou drumul către tine. Dar odată ce te-ai călit în această luptă interioară, la final o să fii mai împăcat cu tine însuți. Și o să pui mai mare preț pe echilibrul interior decât puneai înainte.

Nomadland

Chloé Zhao este regizoarea iar filmul are 6 nominalizări la Oscar, inclusiv la categoria Cea mai bună actriţă, pentru Frances McDormand. (De altfel, ea a mai câștigat deja de 2 ori Premiul Academiei Americane de Film – în 2017, pentru Three Billboards Outside Ebbing, Missouri și în 1996, pentru Fargo).

Subiectul? O femeie decide (sau, mai bine spus, este forțată de împrejurări) să ducă o viață de nomad după ce și-a pierdut locul de muncă din cauza crizei economice mondiale din 2008.

Din exterior, poate că viața de nomad pare minunată, lipsită de griji și plină de experiențe plăcute. Dar nu atât de mult dacă ești forțat să dormi în fiecare noapte în mașină și să fii mereu în căutare de lucru, pentru că ai nevoie de bani ca să te întreții.

Este un film care aduce în atenție diferența dintre a fi singur și a te simți singur și (mai ales) necesitatea de a te adapta când viața ți-e potrivnică. Cu demnitate și introspecție.

Minari

Filmul regizat de Lee Isaac Chung a primit 6 nominalizări; aduce în prim-plan o familie coreeană care se stabilește în Arkansas . Pentru a avea o sursă în plus de venit și un trai mai bun, tatăl vrea să pună pe picioare o fermă de legume.

Sunt multe aspecte care-ți dau de gândit. Responsabilitățile pe care le ai în calitate de părinte. Cât de neprevăzută poate fi viața și cum problemele pot răsări oricând și de oriunde – dar tu trebuie, totuși, să găsești cumva o soluție ca s-o scoți la capăt. Trebuie să mergi înainte. (Pentru că trebuie să ai grijă nu numai de tine, ci și de întreaga familie.) Dinamica unei relații de cuplu când apar situații dificile sau probleme financiare. Cum faci ca să găsești o cale de mijloc între nevoile tale și cele ale partenerului. Dorința de a-i feri pe copii de disensiunile din relația de cuplu – dar cum, cu toate astea, ei tot simt tensiunile dintre părinți și sunt afectați.

Este un film care analizează familia din foarte multe puncte de vedere.

Judas and the Black Messiah

Filmul regizat de Shaka King nu este nominalizat doar la categoria Cel mai bun film, ci și la alte 5 categorii. Este un film bazat pe fapte reale. În anii ’60 se înființează Black Panther Party, o grupare politică care a militat pentru drepturile afro-americanilor din SUA.

Bill O’Neal fura mașini folosindu-se de o insignă falsă FBI. Odată prins și nedorindu-și să meargă la pușcărie, acceptă târgul propus de un agent de la FBI- se infiltrează în partid, devine un apropiat al liderului Fred Hampton și raportează FBI-ului tot ce se întâmplă. Pe măsură ce lucrurile evoluează, apăsările interioare, presiunile și sentimentul de vină devin din ce în ce mai mari pentru Bill O’Neal. Dar oare ele cresc într-atât de mult încât el să încerce să scape din postura de unealtă în care se află? Lucrurile nu sunt mereu ce par a fi. Iar aparențele înșelătoare pot avea efecte majore.

Iar tu, dacă ai fi constrâns și forțat de împrejurări să faci anumite lucruri ce sunt contrare principiilor tale, le-ai face pentru a te salva? Sau ai accepta consecințele faptelor tale?

Promising young woman

Nominalizat la 5 categorii (inclusiv pentru Cea mai bună actriţă – Carey Mulligan), filmul regizat de Emerald Fennell spune, așa cum dă de înțeles și titlul, povestea unei femei cu mult potențial.

Pe vremea când era la facultate, Cassie a fost traumatizată de un eveniment în urma căruia și-a pierdut cea mai bună prietenă – pe Nina. După ce a fost abuzată sexual de un grup de studenți, Nina s-a sinucis. Anii trec, dar Cassie nu depășește trauma. Mai mult, decide să se răzbune.

Ancorarea în trecut și suferința cu care vine la pachet sunt atât de puternice, încât Cassie hotărăște să facă dreptate indiferent de riscuri și de consecințe. Nevoia de a se răzbuna pe cei din cauza cărora Nina a ajuns să se sinucidă devine o obsesie. Nimic altceva nu mai contează. Nici chiar propria viață.

Întrebarea cu care rămâi la final este… cum să gestionezi emoțional un eveniment major care te-a rănit și te-a afectat profund, marcându-ți cursul vieții?

Mank

Este regizat de David Fincher și are nu mai puțin de 10 (da, 10!) nominalizări la Oscar.

Hollywoodul secolului trecut. Herman Mankiewicz – un scenarist care are prezență de spirit și care face remarci perspicace, dar este alcoolic. Un scenariu de film pe care trebuie să-l scrie în 60 de zile. Și care ajunge să fie cel mai bun pe care l-a scris vreodată – cel al filmului Citizen Kane (premiat în 1942 cu Oscarul pentru Cel mai bun scenariu). Mank este singurul film alb-negru din listă.

Sunt redate frânturi din viața lui H. Mankiewicz și a celor în preajma căruia lucra la Hollywood. Umor pe alocuri înțepător, șicane și tachinări. Dar umor inteligent. Cei din jurul lui au dorințe și apăsări, se implică în diverse acțiuni care ar trebui să ducă la un anumit rezultat. Mankiewicz îi privește cu detașare, e în afara agitației vieții, pare un spectator. El glumește. Se amuză. Și orice poate deveni prilej de a face un pariu. La un moment dat ajungi să te întrebi cine se bucură cu adevărat de viață – cine o privește cu detașare sau cine e mereu în acțiune?

The Trial of the Chicago 7

Filmul regizat de Aaron Sorkin este nominalizat la 6 categorii și, după cum spune și titlul, prezintă povestea a 7 oameni care sunt dați în judecată de către guvernul SUA, fiind acuzați că au colaborat pentru incitare la violență în timpul unor demonstrații .

Ca timp, acțiunea este plasată în timpul războiului din Vietnam. Mai precis, în timpul Convenției Naționale Democratice care a avut loc la Chicago în 1968, când au degenerate manifestațiile în care se milita pentru retragerea trupelor din Vietnam. Filmul se desfășoară, în cea mai mare parte, în sala de judecată. Dar justiția nu este oarbă, așa cum ar trebui să fie. Mai mult, este atât de fățiș împotriva acuzaților, dorind cu orice preț să-i trimită la închisoare, încât nu ai cum să privești cu detașare filmul.

Abuz de putere, manipulare, onoare, demnitate, frică, neputință, dar și nevoia de a lupta până la capăt și din toată inima pentru cauza în care crezi sunt doar câteva din aspectele punctate în film.

 

Tu ce film din lista celor nominalizate anul acesta la Oscar ai văzut? 🙂

***