Independența femeii și feminismul greșit înțeles.

Independența femeii și feminismul greșit înțeles … atât de femei, cât și de bărbați – aș adăuga. De ce am ales să scriu acest articol, pentru că în urma prezenței mele la podcastul Fain & Simplu cu Mihai Morar, am primit zeci de mesaje senzaționale de la femei care mi-au împărtășit cu generozitate și mult curaj poveștile lor de viață. M-a impresionat profund acest feedback și mi-a dat o și mai mare încredere că mesajele și ideile transmise echilibrat despre aspecte atât de importante în viața fiecărui om, despre momente grele prin care trecem uneori, au impact, ating, dau de gândit și îndeamnă la acțiune sau la o reconfigurare de traseu și mindset. Și, foarte important, mă responsabilizează.
Am vorbit despre importanța independenței femeii. Am scris cândva un articol în care povesteam despre cum M-a învățat căsnicia și mi-a dat curajul să fiu independentă. Nu mă dezic de la nimic din ceea ce am scris atunci. Cred în continuare că noi, oamenii, suntem făcuți să trăim împreună, să avem pereche. Femeia nu poate cu adevărat fără bărbat, așa cum nici bărbatul nu poate fără femeie. Sunt două energii care se completează, se echilibrează, se susțin. Cuplul este construcția în care, la modul ideal, fiecare evoluează cu ajutorul celuilalt. Într-un cuplu funcțional nu ar trebui să existe că unul este mai mult sau mai puțin valoros decât celălalt. Indiferent de rolul pe care îl joacă în familie, de aportul său la binele familiei. O relație sănătoasă, bazată pe respect reciproc, încredere, susținere ne ajută să scoatem din noi ceea ce este mai bun. Și, dacă există compatibilitate adevărată și deschidere din partea amândurora, acest tip de co-existență ar trebui să dureze o viață … trecând prin bune și rele împreună. Nu vreau să merg către zona în care la un moment dat această structură nu mai funcționează. Ci vreau să definesc mai bine modul în care eu înțeleg ce presupune independența femeii și de ce feminismul a ajuns uneori greșit înțeles.
Ce înseamnă din perspectiva mea independența femeii, în câteva idei clare.
- să am o sursă de venit a mea, astfel încât orice se întâmplă, să îmi pot asigura traiul mie și copiilor mei (dacă există) – să pot procura mâncare, să îmi plătesc o chirie/rată, să îmi plătesc facturile
- să am o voce clară în deciziile comune
- să îmi cultiv natural o pasiune sau să pot să îmi urmez pasiunea/pasiunile – cred că este esențial pentru orice om. Iar femeile au nevoie să își exprime într-un mod creativ ceea ce au frumos în interiorul lor. De aceea lumea este uneori mai bună și mai frumoasă.
- să îmi pot urmări vocația pentru că este o parte esențială din ceea ce înseamnă să fii împlinit ca om. Un job în care nu te simți deloc bine, nu prea aduce multă fericire – mi-aș dori ca în acest demers bărbatul de lângă mine să mă sprijine, să mă sfătuiască, să mă încurajeze … sau măcar să nu-mi pună frâne
- să am veniturile mele din care să îmi pot oferi diverse bucurii fără să fie nevoie să cer tot timpul. Este minunat să primesc diverse cadouri. Îmi place teribil ca bărbatul de lângă mine să mă surprindă cu ceea ce știe că îmi doresc – este chiar de dorit să fie așa și generozitatea este un atribut foarte atractiv la bărbat.
Dar, cel puțin la fel de mult, îmi place să îmi pot lua singură o pereche de pantofi, o rochie, o bijuterie fără să fie nevoie să cer, să aștept sau să primesc doar ce și când vrea/îi place lui, așa cum am văzut că se întâmplă în unele cupluri - să am libertatea de a pleca uneori cu o prietenă, de a mă rupe de îndatoririle zilnice
- a fi independentă nu înseamnă că vreau să le fac eu singură pe toate, că vreau să trăiesc singură și că n-am nevoie de bărbat. Ceea ce însă cu certitudine nu vreau este să fiu DEPENDENTĂ de el.
Și toate aceste idei pot fi completate de discuția legată de feminismul greșit înțeles.
Acest curent, care simplist spus, a pornit de la faptul că a fost o vreme în care femeile erau considerate inferioare bărbatului și erau lipsite de drepturi egale și firești, s-a denaturat.
În prezent, în țările nordice de ex. , curentul feminist este dus la extrem. Femeile au renunțat la orice tip de cochetărie (coafat, machiat, epilat – chestii din astea basic) enunțând că trebuie să fie acceptate așa cum sunt … naturale. Sunt o susținătoare a naturaleții (și cred că asta se reflectă clar în felul în care arăt și mă aranjez). Dar nu susțin nicio secundă delăsarea și nepăsarea. Pentru că această cochetărie și grijă de sine despre care vorbesc, nu au legătură doar cu bărbatul de lângă mine. Este vorba despre un respect pentru mine, despre plăcerea de a mă privi în oglindă și a ști că sunt într-o variantă bună a mea. Să-mi fie mie drag de mine atât dimineața când mă trezesc, cât și ziua la serviciu sau seara cât ies la o cină!
Dar, de că să fiu ipocrită?! Pentru mine este important ca partenerul meu să mă placă și estetic. Să mă dorească, să fie atras de mine chiar și după 20 de ani de relație. Pentru că da, se poate, dragi doamne!
Tot în țările foarte emancipate, femeile au ajuns să trateze bărbații urât. Din dorința de a nu mai fi singurele care au grijă de treburile casei, totul a fost dus în zona în care ”fac doar pentru mine”. Spăl doar rufele mele, spăl doar paharul meu, pot să-mi deschid singură ușa de la mașină sau de la restaurant, pot să-mi plătesc singură … ați prins ideea. Ei bine, și aici consider că vorbim despre o extremă. Sigur că de putut PUTEM să le facem singure pe toate. Dar oare chiar vrem asta? Ca să vorbesc doar în numele meu, eu NU VREAU. Vreau un partener, vreau ca bărbatul de lângă mine să fie cât de mult în energia sa masculină iar eu în cea feminină.
Dar atunci când fiecare muncește, acasă rolurile trebuie împărțite în mod echitabil. Eu gătesc – tu strângi masa și pui vasele la spălat. Eu dau cu aspiratorul, tu duci gunoiul. Tu duci copiii la școală – eu fac aprovizionarea (dar tu ridici sacoșele grele). Azi îți pun eu masa, mâine mi-o pregătești tu (voiam să scriu mâine mi-o pui tu – dar se interpreta fără să fie cazul acum :)). Azi stau eu cu copiii ca tu să mergi la un meci de fotbal cu prietenii, mâine stai tu ca să ies cu fetele la shopping sau la cină sau unde vrea sufletul meu.
Pe scurt, timpul fiecăruia dintre noi este la fel de prețios. Și dacă aduni perioada în care speli vasele în fiecare zi (să zicem 30 min/zi) și o înmulțești cu câte zile sunt într-un an, știi ce obții? 6.5 zile zile pe an în care speli doar vasele. 6 zile din viața ta speli vasele!!! Păi aș putea să fac o economie de 3 zile … nu crezi? Și asta înseamnă egalitate. Nu doar un salariu identic pe un job identic.
Astea sunt exemplele din viața reală în care femeile pot îmbunătăți ceva. Și nu este doar în folosul lor. Este o situație win-win. Nu cred că un bărbat care își iubește și o respectă cu adevărat, își dorește o femeie supusă, neajutorată, dependentă de el și obosită. Nu-i așa, domnilor? 🙂
Și în final aș vrea să mai adaug că toate aceste acțiuni sau atribute despre care am scris înseamnă ceea ce eu definesc ca independență personală, atât financiară cât și emoțională. Înseamnă emancipare, curaj, autenticitate, evoluție, afirmare. Asta cred că înseamnă în 2022 – 2023 să fii tu însăți!
***
Total de acord, mai frumos de atât nu putea fi spus! ❤️