#SheDoer: Diana Șerban, CEO Carbogaz

Am avut tot timpul o admirație aparte pentru oamenii care sunt dispuși să facă eforturi pentru a evolua. Iar Diana Șerban (CEO CARBOGAZ) este o reprezentantă de seamă a omului care învață continuu: din numeroasele cărți pe care le citește, din discuțiile despre orice subiect cu oamenii din jurul ei, din experiența de manager al unei afaceri cu peste 100 de angajați. Este pasionată în egală măsură de a aprofunda atât concretul, cât și spiritualul (poate tot mai mult spiritualul și asta îmi place teribil) și de a transmite mai departe ceea ce știe. Și pe lângă compania în activitatea căreia este implicată total (lucrează chiar și în weekenduri), s-a gândit că ar mai avea ceva energie să pună umărul la construcția unui program educațional destinat copiilor supradotați, alături de profesorul Florin Colceag.

Cum reușește să le facă pe toate? Cu ce se ”hrănește” ca să aibă suficientă energie? Putem trage niște concluzii din răspunsurile pe care mi le-a oferit la acest chestionar din seria #SheDoer.  

Ce îți doreai să devii în copilărie?

Fără să folosesc cuvintele pe care le folosesc ca și adult, în copilărie îmi doream să structurez toate lucrurile și situațiile cu care intram în contact, fără să folosesc cuvântul ”a structura”, aveam în mod intuitiv nevoia de coerență.

Ești o femeie în conducerea unui business care pare mai degrabă pe ”sufletul” unui bărbat. Cum ai ajuns să ai acest business și poți spune că te pasionează acest domeniu? Sau îl tratezi mai degrabă ca pe un job pe care vrei să îl faci excelent?

Personal cred că indiferent de business, de natura lui, este investiția în viitor, înțelegerea că indiferent de forma pe care o îmbracă, dură pentru o femeie sau făcută de un bărbat, fondul este de arc peste timp, investiție coerentă în viitor, viziune și asta poate fi făcută indiferent de sex, este vorba doar despre existența unei intenții corecte de la bun început.

Ai o sursa de inspirație în viața profesională?

Pentru mine sursa supremă de inspirație în viață profesională este sustenabilitatea proceselor și naturalețea lor.

Carbogaz este o afacere 100% românească și 100% de familie. Îmi pare o sarcină dificilă de a concura cu marile concerne din domeniul carburanților. Și totuși este un business de success care este în dezvoltare, în creștere. Cum poate face față un antreprenor român unei asemenea provocări, într-un mediu de afaceri care oricum nu se numără printre cele prietenoase cu antreprenorii? Ce calități îi trebuie? Am senzația că este nevoie de mai mult decât de fondurile necesare, care desigur sunt esențiale.

Da, Carbogaz este o companie 100% românească și 100% de familie. Din punctul meu de vedere, ca antreprenor, în orice domeniu, nu numai în cel al carburanților, este nevoie de viziune, de o dorință autentică de a aduce plus valoare spațiului și timpului în care trăiești. Pentru noi este esențial ca clienții, partenerii și colaboratorii să simtă că aparțin, că sunt primiți, că sunt integrați. Faptul că le oferim acestea sentimente, se regăsește în fidelitatea cu care ne vizitează.

Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat până acum în carieră?

Cea mai mare provocare cu care mă confrunt  în carieră este lipsa de viziune și de perspectiva a celorlați și asta e foarte, foarte greu de gestionat uneori.

Dar cel mai mare succes de care te-ai bucurat?

Cred ca cel mai mare succes de care m-am bucurat este cel al atingerii echilibrului interior.

Care este pentru tine rețeta succesului?

Mobilis in mobili….Mobili într-o lume în mișcare, abilitatea de a mă plasa în centrul schimbării, schimbarea este sensul în care înțelegem profund realitatea.

Trăim vremuri în care se vorbește tot mai mult despre ”verde”, ecologie, necesitatea de a înlocui mașinile care funcționează pe bază de combustibil cu cele electrice. Vezi acest trend ca pe o concurență sau poate ai gânduri de a merge și în acea direcție?

Nu este alegerea mea, este singura opțiune dacă vrem să supraviețuim ca specie, este o necesitate, și trebuie înțeleasă ca atare. Cine o percepe ca pe o alegere, se plasează în afara realității.

Ești unul dintre oamenii cei mai dornici de a evolua pe toate planurile pe care îi cunosc și știu că educația este printre subiectele care te preocupă intens. De ce educația și nu sănătatea?

Educația implică o preocupare fundamentală și pentru pentru sănătate printre altele, și aici vorbim despre sănătatea cognitivă, mentală, emoțională și, nu în ultimul rând, metabolică.

Și mai știu că dezvolți alături de o echipă de specialiști, printre care se numără și prof Colceag, un program educațional destinat copiilor supra dotați. Ce este mai exact acest proiect? Cui se adresează? De unde a pornit ideea? De ce copii supradotați? Nu este doar o minoritate?

E foarte frumos modul în care realitatea îmbrățișează un demers coerent, dă naștere unor  întâlniri providențiale, definește contexte, în consecință întâlnirea mea cu profesorul Florian Colceag pe acest proiect educațional, despre care o să spun câteva cuvinte în context, o consider providențială. Căutam și cercetam această direcție pentru și datorită copiilor mei supradotați, iar proiectul Arca este seminal pentru o tranziție către o societate a cunoașterii. Genialitatea este cheia evoluției cogniției speciei umane.

Acesta este viziunea mea asupra viitorului educației din România: o arcă puternică, în care fiecare are un rol relevant: părinți, studenți, profesori, cercetători, specialiști, precum și întreaga societate. Astfel s-a născut ideea de a crea un spațiu fizic și virtual, un viitor campus – ARCA Education​ ​Center​ – care va permite elevilor să colaboreze, să co-creeze și să găsească  alături de mentori, specialiști și cercetători, soluții ce conduc la rezolvarea celor mai importante și complexe provocări ale timpului nostru: crizele actuale.

Definirea acestei misiuni ne-a inspirat să ne asociem, să alegem în mod conștient conceptul „ARCA”, acesta reamintindu-ne în fiecare moment de misiunea noastră, a tuturor.

Proiectul Arca este un proiect suficient de profund încă să poată genera o schimbare autentică, acesta este motivul pentru care îmi doresc din tot sufletul să-l concretizăm.

Care este cea mai bună carte pe care ai citit-o în ultimul timp?

Consider că nu există a priori cel mai bun ceva în contextul corect, fiecare carte pe care am citit-o a fost cea mai bună/corectă în contextul respectiv. Pot să dau niște exemple, fără pretenția că sunt mai bune ca altele, fără clasificare: Lebăda Neagră de Nassim Taleb, Numărul de Aur de Matilla Ghika, Gândire rapidă. Gândire lentă de Daniel Khaneman, Viitorul Omenirii de Michio Kaku.

Ce te face fericită?

Fericirea este o stare continuă, umbrită arareori de momente neplăcute care nu depind de mine.

Ce te enervează?

Nu mă enervează nimic per se, mă întristează mai degrabă lipsa de coerență.

Care este cel mai important lucru pentru tine?

Nu există un gradient pentru forma și fondul în care îmi folosesc timpul, fiecare gest are pentru mine același grad de importanță, vorbește despre cât de mult îmi prețuiesc timpul și energia. Pentru mine nimic nu este trivial sau ordinar.

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai?

Mă feresc să fragmentez flowul memoriei, pentru că aceasta este un continuum, am încercat de dragul întrebării, să mă plasez în perspectiva în care să defragmentez continuum-ul și să încerc să clasific, dar nu pot… nu am cum să favorizez un moment anume… este imposibil. Să încerci să alegi o amintire ca fiind cea mai frumoasă înseamnă să le desconsideri pe toate celelalte și aceasta ar fi profund dizarmonic pentru mine.

Care crezi că este talentul cu care te-ai născut?

Dacă prin talent înțelegem o abilitate cu care am fost înzestrată din naștere, consider că aceasta este reprezentată de abilitatea de a mă plasa tot timpul în centrul schimbării, de a fi capabilă să mă adaptez schimbărilor care se petrec în jurul meu.

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai face neapărat?

M-aș bucura mai mult de frumusețe

Un sfat pe care i l-ai da oricărei femei:

Ideea de a da sfaturi este restrictivă prin definiție, nu vreau să dau sfaturi, ideal ar fi ca, prin natura propriilor alegeri să devin un model pentru ceilalți, fără să fie nevoie în mod activ de intervenția mea asumată.

It’s a men’s world?

Nu este o lume a bărbaților sau a femeilor, este o lume a Oamenilor.

De ce ești un #doer?

Aș zice mai degrabă despre mine că sunt un trăitor, a fi doer este doar o consecință a calității de a trăi cu coerență și responsabilitate.

***