#SheDoer: ”Sunt rezultatul intersecțiilor cu oameni din contexte atât de diferite” – Raluca Negulescu Balaci (UiPath Foundation)

Reluăm astăzi seria doamnelor pe care le admirăm pentru puterea lor îmbinată cu feminitate și pasiunea pe care o pun în activitatea lor, în cauzele cărora se dedică. Ele sunt #SheDoer, ele sunt eroinele acestor interviuri în care sper de fiecare dată să găsim inspirația de a face mai mult, de a lăsa să iasă din noi la suprafață acea sclipire care poate face lumea un pic mai bună.

Raluca Negulescu Balaci mi-a plăcut din prima clipă în care am zărit-o. Este calmă dar fermă, ascultă cu atenție și răspunde la subiect. Se vede cu ochiul liber că este implicată trup și suflet în activitatea fundației pe care o conduce din poziția de Director Executiv, UiPath Foundation. Cu Raluca am vorbit despre cum propriile experiențe timpurii și-au pus amprenta asupra adultului și modului în care acesta își construiește viața, despre nevoia de educație și voluntariat. Vă invit la o lectură care foarte posibil să îndemne la introspecție și dorința de implicare. Sper să vă placă!

Cine este Raluca Negulescu Balaci?

Mi-am dedicat ultimii 13 ani misiunii de a susține dezvoltarea potențialului copiilor din medii vulnerabile, prin acces la programe educaționale de impact. E o cauză care rezonează cu mine profesional și personal, eu însămi provenind dintr-o familie cu resurse foarte limitate, dar în care educația a fost întotdeauna cel mai important reper. Mi-am dat seama cât de norocoasă sunt la 15 ani, când am început să mă implic în acțiuni de voluntariat pentru copiii din orașul meu natal care trăiau în gospodării fără apă, curent și încălzire. A fost momentul în care am conștientizat că pentru mine are cel mai mult sens să-i ajut pe cei din jur și așa a început parcursul meu în societatea civilă. Sunt rezultatul intersecțiilor cu oameni din contexte atât de diferite, dar care au în comun dorința de schimbare în bine. Am învățat câte ceva de la fiecare om cu care m-am întâlnit și asta îmi dă o bogăție de perspective asupra modului în care putem face mai mult și mai bine împreună – de la copiii și mamele din zonele cele mai sărace din Ferentari și alte comunități vulnerabile, la decidenți la nivel european și global, de la colegii din organizații non-profit din România și din restul lumii, la profesioniști din mediul de business, de la specialiști în sport și artiști, la cercetători din mediul academic.

Acum 4 ani, am început procesul de a construi de la zero UiPath Foundation – o organizație non-profit globală, fondată de compania UiPath. UiPath Foundation susține copiii din familii vulnerabile din România și India să-și atingă potențialul prin acces la programe educaționale cu sprijin integrat, care le construiesc cel mai potrivit context să depășească multiplele provocări cu care se confruntă în comunitățile în care trăiesc.

Trăim într-o societate a cărei caracteristică principală este schimbarea. Educația se schimbă și ea inevitabil în acest moment.
Cât de important este ca școala să se adapteze la copiii de azi, și cum ți se pare ție că face față școala românească noilor paradigme și generațiilor actuale?

Schimbarea e singura constantă în viață și e paradigma care ar trebui să definească sistemul educațional, construind cele mai bune premise prin care elevii să-și dezvolte abilitatea de a se adapta la ce se întâmplă în jur, de a învăța și reînvăța tot timpul și de a-și găsi resursele interne să gestioneze contexte din ce în ce mai complexe. Asta nu înseamnă că stabilitatea nu e relevantă în sistemul educațional. Dimpotrivă, ideal ar fi ca stabilitatea să fie alimentată de valorile care definesc procesul educațional și de modul echilibrat în care școala tratează copiii, indiferent de mediul din care provin.

Personal, mi-am luat din sistemul formal de învățământ foarte multe repere inspirate de profesorii extraordinari pe care am avut norocul să-i am alături – rigoare, corectitudine, structură. Tot ce nu am găsit în școală, am extras din alternative non-formale de educație și din experiența de voluntar. Suntem acum într-un punct în care școala ar trebui să pună bazele pentru un viitor bun pentru toți copiii și să le dezvolte competențele pentru lumea în care trăim, fie că vorbim de competențe socio-emoționale sau de cele digitale.

Anul trecut, în 2021, UiPath Foundation a susținut în cadrul programelor educaționale derulate aproximativ 900 de profesori și 22.600 de copii din România, precum și peste 5000 de copii și 1250 de profesori din îndepărtata India (de ce India). Acest lucru necesită o acumulare de forță majoră, de aceea aș vrea să ne povestești despre cele trei programe principale ale fundației.

Cele trei programe principale ale UiPath Foundation se numesc Future Acceleration Program, Nurture Teachers’ Potential și Early Education Forward. Fiecare dintre aceste programe își propune să adreseze nevoilor principalilor actori ai sistemului educațional: elevii și profesorii.

Prin Future Acceleration Program, ajutăm copiii din comunități vulnerabile din București (Ferentari) și județele Cluj, Galați, Vaslui, Botoșani și Olt. Acest program facilitează accesul la oportunități educaționale de calitate și se concentrează pe dezvoltarea unor abilități relevante pentru vremurile în care trăim. Le oferim copiilor resursele de bază de care au nevoie pentru ca ei să poată să se concentreze pe studiu. Îi avem alături de noi în acest demers pe partenerii noștri strategici – Fundația Inimă de Copil, Asociația Bună ziua, copii din România! și Fundația Pro Patrimonio.

Cel de-al doilea program pe care l-am dezvoltat se numește Nurture Teachers’ Potential și își propune să îmbunătățească abilitățile profesorilor care lucrează în comunități vulnerabile de a recunoaște și de a stimula potențialul educațional al copiilor ce provin din medii dezavantajate. Lucrăm cu Teach for Romania pentru a dezvolta un program educațional care să fie accesibil pentru cât mai multe cadre didactice care predau în comunități vulnerabile.

Pentru cel de-al treilea program al UiPath Foundation ne concentrăm asupra educației timpurii. Early Education Forward, dezvoltat în parteneriat cu Asociația OvidiuRo, a fost conceput pentru a preveni decalajele educaționale pentru copiii din comunitățile vulnerabile care, din păcate, nu au acces la oportunități de dezvoltare în contextul educației timpurii.

Reușim să concentrăm eforturi și în India datorită voluntarilor UiPath care lucrează în sediile de acolo. Programul de mentorat s-a desfășurat cu sprijinul organizației Dream a Dream, până în iunie 2021. Am lucrat cu mai multe școli din Bangalore și în câteva comunități din această zonă și am încercat împreună să oferim copiilor din familii sărace șansa la o educație mai bună.

De asemenea, valul devastator de COVID care a lovit India în aprilie 2021 ne-a determinat să reacționăm – alături de comunitatea globală a angajaților UiPath și de compania UiPath ne-am mobilizat rapid și într-o singură săptămână am reușit să strângem banii de care aveam nevoie pentru a umple două avioane cu butelii de oxigen pentru persoanele din India, grav afectate de COVID-19.

Din punctul meu de vedere, o țară fără un sistem educațional zdravăn nu are niciun fundament. România, din păcate, are foarte multe aspecte de recuperat la acest capitol. Cum poate ajuta o organizație non-profit la susținerea copiilor proveniți din medii defavorizate sau a cadrelor didactice (majoritatea dorind schimbare reală și punând osul la treabă în acest sens, dar care nu au susținerea sistemului) din comunitățile sărace?

Dincolo de intervenții directe care iau în considerare toate aspectele legate de sărăcie care afectează perspectivele educaționale ale copiilor, rolul nostru este să educăm întru răbdare un sistem profund nerăbdător și care vrea schimbare peste noapte. Jumătate din copiii României sunt în risc de sărăcie și doar un efort sistemic care abordează din toate unghiurile provocările menționate poate genera schimbare. Iar schimbarea trebuie să vină la pachet cu o abordare axată pe demnitate, în care copiii să se simtă în siguranță, să fie încurajați să-și înțeleagă și să-și exploreze potențialul fără etichete. Aici mă refer la un context în care educația triumfă asupra sărăciei prin oportunitățile egale pe care le oferă tuturor copiilor, indiferent de mediul social din care vin. Un context care oferă oportunități, nu care amplifică constrângerile mediului în care trăiesc copiii.

Munca noastră este despre impact pe termen lung și pentru ca acest lucru să se întâmple, e necesar să intervenim cu un ochi vigilent, mereu spre viitor, în sinergie cu toate entitățile care pot aduce mai multă bunăstare și echilibru în viețile copiilor.

Cât de dificilă a fost adaptarea în ultimii ani la realitățile generate de pandemie în comunitățile defavorizate pentru UiPath Foundation?

A fost greu, însă am făcut tot posibilul să ne adaptăm intervenția la realitatea creată de pandemie – iar în ciuda contextului și a restricțiilor existente, toate programele noastre au continuat. Și asta se datorează unei echipe foarte dedicate pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi și a unui ecosistem de sprijin unic, cu voluntari și donatori din întreaga lume. Am valorificat mediul digital ca o șansă de a oferi copiilor care trăiesc în medii vulnerabile acces la educație de înaltă calitate.

Mai mult de atât, am extins sfera intervențiilor noastre, am adăugat participanți suplimentari la programe și am inițiat parteneriate pentru a răspunde mai bine nevoilor copiilor din România care se confruntă cu sărăcia. Organizația noastră a făcut din incluziunea digitală obiectivul principal și am creat contexte în care toți copiii, indiferent de mediul lor social, își pot îmbunătăți abilitățile digitale. Am dezvoltat, împreună cu Brio, prima platformă online care măsoară abilitățile digitale ale copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani, accesibilă gratuit pentru 2,8 milioane de copii din toată România.

Ne povestești un caz care te-a impresionat și ți-a ajuns la inimă? Sunt sigură că de-a lungul carierei tale te-ai întâlnit cu o varietate de oameni care inevitabil și-au pus amprenta asupra ta într-o formă sau alta.

E foarte dificil să aleg un singur caz, mai ales că tocmai am revenit din U&I Summer Camp unde i-am revăzut pe adolescenții cu care lucrăm din 2019 și care s-au schimbat atât de mult, fiind mânați de multă curiozitate, încredere și dorință de a învăța. Și asta în ciuda pandemiei care a lăsat o cicatrice profundă în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din toate mediile. Mi-am luat energie pentru un an din interacțiunea cu ei.

Lucrând cu copii din 2009, e fascinant să mă uit în urmă și să văd care a fost parcursul lor. Și poate lua ani întregi să vezi o schimbare, dar dacă te uiți cu atenție, sprijinul constant și cadrul sigur creat pentru ei aduce schimbări în fiecare zi. Voi povesti despre unul din puștii din Cluj cu care lucrăm din 2019. Când a intrat în program, trăia într-un subsol insalubru, cu umiditate foarte mare și condiții precare, unde sănătatea lui și a fraților săi era pusă în pericol. Mama se străduia să le ofere copiilor un climat cât mai pozitiv, după șocul dat de moartea tatălui, singurul care aducea venitul în casă, cu un an înainte. Cu sprijin constant pe partea educațională (meditații la limba română, matematică, engleză, competențe digitale), dar și materială (bursă, îmbrăcăminte, sprijin medical) și cu ajutorul lui Ciprian Tehei, coordonatorul nostru local din Cluj, familia a reușit să să mute într-un apartament adecvat pentru copii, iar mama și-a găsit un loc de muncă. F. și-a descoperit multe pasiuni datorită programelor noastre educaționale, printre care fotografia și calculatoarele. Face parte și din programul de mentorat unde este expus la voluntari din UiPath care îl inspiră și îi încurajează să învețe lucruri noi și să să-și proiecteze un viitor dincolo de constrângerile vieții lui de zi cu zi.

Având în vedere că UiPath Foundation susține și investește prin programele derulare atât comunitățile defavorizate din România, cât și India, ce ne poți spune despre diferențele educaționale, culturale și nu numai, dintre cele două popoare. Dar asemănările care le apropie?

India e definită de diversitate culturală, lingvistică și religioasă, ceea ce înseamnă că trebuie să navighezi toate aceste variabile pentru a oferi oportunități educaționale adecvate. Ce m-a impresionat pe mine e că India are un spațiu foarte generos al inovației în educație și cred că avem foarte multe de învățat de la organizațiile de acolo.

Sistemul educațional public oferă posibilități foarte limitate pentru copiii săraci, deși masa caldă din toate școlile este un stimulent foarte bun pentru a atrage copiii cei mai vulnerabili spre școală. Mulți dintre părinții săraci preferă un mod de organizare educațională privată – affordable private schools (școli private accesibile) – care au un cost redus și îi învață pe copii limba engleză, foarte necesară pentru un parcurs profesional de succes în India.

Cât despre asemănări între România și India, vedem în ambele țări mulți părinți în sărăcie care își doresc mai mult pentru copiii lor și văd educația ca o portiță spre o viață mai bună.

Am observat că fundația ia în considerare și se implică cu mare atenție asupra aspectelor care pot influența participarea copiilor la activități educaționale. Care sunt deci, lucrurile pe care le luați în considerare când treceți prin acest proces, și în ce consistă mai exact, intervenția specialiștilor fundației în comunitățile defavorizate? 

Dincolo de a defini și implementa modele educaționale cu impact axate pe nevoile copiilor din comunități vulnerabile, rolul nostru ca organizație non-profit este să ajutăm la înțelegerea faptului că sărăcia e multidimensională. Asta înseamnă că sărăcia afectează fiecare aspect al vieții unui copil – de la nevoile de bază (nutriție precară, condiții dificile de locuire fără spații potrivite pentru teme, îmbrăcăminte și încălțăminte inadecvate, situație legală incertă) la oportunități educaționale limitate (lipsa materialelor educaționale – rechizite, cărți), de la starea de sănătate fizică (lipsa serviciilor medicale și stomatologice) la cea psihică (discriminare socială, bullying), de la lipsa de modele care să-i inspire la contexte sociale dificile, la expunere la multiple situații de risc. Luăm în considerarea toate aceste aspecte în programele noastre educaționale și oferim un pachet integrat de sprijin pentru copii – activități educaționale axate pe limba română, matematică, engleză și competențe digitale, infrastructură digitală (tablete cu acces la internet, sprijin tehnic la distanță), tabere educaționale, burse, materiale educaționale, îmbrăcăminte și încălțăminte, sprijin medical și psihologic, mentorat.

Rețeaua noastră de parteneri strategici și coordonatori locali este aproape de copii, familii și școli pentru a pune la dispoziție o arhitectură de sprijin care oferă cele mai adecvate condiții pentru ca toți copiii din programele noastre să se concentreze pe parcursul lor educațional și să-și dezvolte competențele pentru un viitor mai bun. Lucrăm și cu profesorii din școlile în care desfășurăm programe educaționale pentru a le dezvolta competențele și ne uităm la întreg ecosistemul educațional pentru a aborda și combate din timp potențialele decalaje educaționale, prin soluții și intervenții pentru educație timpurie.

Ai peste 13 ani de experiență în comunitățile vulnerabile din Europa și România, de aceea, ce te-a motivat să alegi o carieră în zona de ONG?

Este o carieră foarte aliniată cu personalitatea și valorile mele. Pentru mine, de la bun început, a avut foarte mult sens să-mi investesc timpul și energia în a ajuta copiii și familiile din comunități vulnerabile. Dincolo de dorința mea personală de a ajuta, e o activitate care are impact asupra întregii societăți. Dacă facem împreună viața mai bună pentru copiii vulnerabili, construim o lume mai bună pentru noi toți. Mă motivează impactul la nivel de sistem care începe cu fiecare copil și familie, cu fiecare profesor și școală în care fiecare elev este susținut și încurajat, fără să se pună etichete.

Impresia mea este că în România încrederea populației în ONG-uri este încă mică spre medie. Poate pentru că nu înțelegem în totalitate rolul acestora în societate. Care este părerea ta în ceea ce privește evoluția voluntariatului în țara noastră?

Încrederea populației în ONG-uri a crescut în pandemie, când s-a văzut cum mobilizarea organizațiilor non-profit a răspuns imediat la nevoile critice din sănătate și educație. Mai mult de atât, războiul din Ucraina a generat un val de solidaritate incredibil și organizațiile non-profit au oferit cadrul pentru voluntariat. Atât în pandemie, cât și de la începerea războiului din Ucraina, la UiPath Foundation am adus împreună donatori din toată lumea prin Fondul de Urgență Împotriva COVID-19 și Fondul de Solidaritate pentru Ucraina.

Sunt optimistă că din ce în ce mai mulți tineri vor face voluntariatul o parte firească din viețile lor, simțind valoarea pe care o aduc în societate și cât de mult pot primi în acest exercițiu de altruism. În plus, companiile construiesc contexte care încurajează voluntariatul printre angajați și cred că astfel de premise vor duce la o evoluție pozitivă a voluntariatului.

Care este direcția cea mai potrivită pentru a-i atrage pe tinerii de azi spre voluntariat?

Tinerii sunt deja atrași de voluntariat și e important să le creăm cele mai bune condiții să contribuie, să învețe și să se dezvolte. Voluntariatul e o experiență profesională și personală aparte, cu mare potențial de a-ți schimba perspectivele și de a-ți modela competențe relevante. Din punctul meu de vedere, ar trebui să fie parte din procesul de descoperire și învățare al fiecărui tânăr.

Ai avut vreun moment în care ai vrut să spui – „STOP, până aici mi-a fost!?‟ – de-a lungul carierei tale?

Când lucrezi cu familii și copii în situații dificile, încărcătura emoțională e una foarte profundă și dacă nu îți găsești echilibrul profesional, riști să ajungi repede în burn out. Nu au fost momente în care să spun că renunț complet la munca mea, ci doar perioade când am luat niște pauze scurte de reflecție. Din dorința de a ajuta pe toată lumea și cât mai repede, la începutul carierei mele nu am știut să pun limite sănătoase și am ajuns foarte aproape de epuizare fizică și psihică. Am învățat însă că dacă nu am grijă de mine, nu-i pot ajuta mai departe pe ceilalți. Și e o lecție pe care o port cu mine peste tot.

Ce înseamnă pentru tine o femeie puternică?

O femeie puternică trăiește în armonie cu valorile pe care le predică, face ce zice, are grijă de ea și ajută alte femei să-și atingă potențialul, nu pune etichete celor din jur, învață de la toată lumea, te poți baza pe ea și ia atitudine față de nedreptate.

Poți să-mi spui un titlu de carte care ți-a influențat într-un fel sau altul viziunea despre lume și oameni?

Aș menționa mai curând o poveste care cred că ar trebui citită de toată lumea. E vorba de Cei care pleacă din Omelas de Ursula K. Le Guin.

Ce reprezintă pentru tine termenul de „doer‟?

Un doer este o persoană mânată de impact, de dorința a face o schimbare în bine în jurul său și care are rezistență la frustrare când lucrurile devin dificile. Un doer este definit de persistență, este un creator.

***