World Peace Game, jocul care schimbă lumea!
Trăim vremuri extrem de haotice, cu nenumărate schimbări şi conflicte pe toate planurile. Iar în acest context, vechile metode de învăţare se dovedesc a fi complet inutile. Lumea se dezvoltă într-un ritm accelerat şi noi (aici mă refer, desigur, la sistemul educaţional românesc dar nu este sigurul care încă nu s-a adaptat) nu prea reuşim să ţinem pasul… din păcate.
Tocmai de aceea mă bucură să văd sau să aud despre iniţiative care ies din tiparele clasice. Iar World Peace Game este una dintre ele. Pe scurt, acest joc este un soi de simulare care le oferă jucătorilor şansa de a explora lumea, comunitatea globală, şi de a soluţiona crizele economice, sociale, de mediu, dar şi ameninţarea iminentă a războiului. Scopul este, evident, atingerea păcii mondiale prin limitarea intervenţiei militare, motiv pentru care copiii sunt împărţiţi în naţiuni care trebuie să lucreze împreună pentru a rezolva probleme globale.
Poate că pare un joc mult prea serios pentru copii sau, dimpotrivă, o chestiune mult prea complexă pentru a fi abordată de cei mici, dar tocmai principiile care stau la baza lui îl transformă într-o excelentă metodă de învăţare. Iar printre aceste principii se numără: haosul, soluţiile găsite în echipă în regim de urgenţă şi în baza unui deadline, co-existenţa elementelor contradictorii, colaborarea, dezvoltarea empatiei şi a compasiunii mai ales în situaţiile în care mizele sunt foarte mari.
Profesorul John Hunter, specialist şi consultant în educaţie, care şi-a dedicat existenţa găsirii celor mai bune metode pentru a-i ajuta pe copii să îşi atingă potenţialul maxim, este creatorul World Peace Game, pe care l-a inventat în 1978, în timp ce le preda unor elevi ce făceau parte din diferite minorităţi etnice. Astfel, el a încorporat părţi din lecţii într-un board game, făcând variate subiecte sau tematice mult mai accesibile celor mici.
În plus, treaba asta cu pacea mondială în viziunea unor copii mi se pare o găselniţă extrem de interesantă. Copiii nu au prejudecăţi, nu au avut parte de cine ştie ce experienţe, nu ştiu ce a funcţionat şi ce nu. Şi tocmai datorită acestei inocenţe, acestei naivităţi frumoase pot veni ei cu soluţii creative, îndrăzneţe, poate unele puerile, dar care sunt propuse cu inima deschisă, cu bunătate, cu sinceritate.
În plus, cred că avem nevoie de mai multe astfel de alternative educaţionale. Dincolo de cifre, dincolo de note, dincolo de ecuaţii, ani şi poezii de memorat, formule şi scheme, poate că ar trebui să ne preocupăm mai mult de aspecte ca inteligenţa emoţională, gândirea creativă, încrederea în forţele proprii. Copiii învaţă mai bine dacă văd şi fac şi ei la rândul lor, în loc să stea în bancă, să asculte şi să scrie după dictare toată ziua.
În România, un astfel de loc, o şcoală unde cei mici pot învăţa astfel, este Verita School, care, începând din această toamnă, va aduce şi speakeri internaţionali. Iar primul speaker este chiar John Hunter, cel care a creat World Peace Game, jocul care a ajuns inclusiv la Casa Albă şi la Pentagon. Conferinţa va avea loc pe 26 septembrie, la Bucureşti, iar apoi, timp de o săptămână, jocul va fi jucat la Şcoala Verita, împreună cu copiii din scoală şi din alte şcoli din România.
Ne vedem acolo? Poate, poate, împreună, mai descurcăm puţin iţele unui sistem educaţional ce are mare nevoie de o schimbare. Pentru copiii noştri şi, de ce nu, pentru noi înşine, pentru că, nu-i aşa, cât trăim… învăţăm!
Foto: pixabay.com