Veneția, artiștii și primele cafenele din lume

February 8, 2019

Ai de unde alege cafenele în București și aproape în fiecare zi mă așez într-una dintre preferatele mele. Fie că vreau să scriu ceva și prefer să nu o fac în mașină, fie că am o întâlnire. Desigur, mai sunt mulți în aceeași ipostază. Și curiozitatea mă face deseori să mă întreb de ce se află ei acolo. Ce lucrează? La ce se gândesc?

Zilele trecute, am primit noua ediție limitată Nespresso (CAFÉ İSTANBUL și CAFFÈ VENEZIA), alături de un tablou care mă teleporta în anii 1500, în Constantinopol (Istanbulul de astăzi). Locul unde, dacă nu știai, a fost deschisă prima cafenea din lume, numită Kiva Han. Practic, acela a fost începutul acestor spații în care noi ne petrecem adesea timpul, în care ne relaxăm și ne bucurăm de cafea… singuri sau însoțiți.

Cât despre Veneția, oh, ce oraș! M-aș întoarce oricând acolo. Și da, acolo chiar m-aș așeza la o masă, aș comanda o cafea și aș sta ore în șir să admir peisajul, să ascult muzica și zumzetul orașului, să visez cu ochii deschiși, să mă uit la alții, care, ca și mine, au acest obicei. Și poate, de ce nu, să stau de vorbă cu un artist… sau mai mulți. 😀 Chiar așa, ce exercițiu bun de imaginație ar fi!

Odinioară, Veneția era punctul de intrare al cafelei în Europa de Vest, iar comercianții o vindeau nobilimii din oraș, cerând un preț foarte ridicat pentru această licoare nouă și exclusivistă. La început, având origini orientale, cafeaua era considerată o băutură păgână, dar datorită Papei Clement al VIII- lea a ajuns o băutură favorizată în Italia și, astfel, a luat naștere prima cafenea din Italia, în Veneția – Caffè Florian.

La Florian și-au făcut veacul mulți artiști faimoși, unul dintre ei fiind celebrul dramaturg Carlo Goldoni, supranumit și Molière al Italiei. Goldoni și-a axat foarte mult scrierile pe tipologiile umane și, dacă l-aș fi prins pe-atunci la cafenea, cu siguranță l-aș și întrebat despre italiencele din epoca lui, l-aș fi rugat să-mi povestească despre ele, despre obiceiurile și ritualurile lor. Tot pe la Caffè Florian a trecut adesea și Casanova, cuceritorul venețian, care a devenit o legendă și căruia, poate, aș fi putut și eu să îi vând niște ponturi despre femei, să-l mai ajut puțin… nu că ar fi avut nevoie. Dacă stau bine să mă gândesc, ar fi fost interesant să îmi dezvăluie chiar el din modurile de cucerire pe care le utilizează bărbații. Cu siguranță ar fi putut să-mi împărtășească niște povești fascinante.

Caffè Florian este cea mai longevivă cafenea activă din istorie (s-a deschis în 1720), fiind deschisă chiar și astăzi, în Piazza San Marco din Veneția.

Tot în Piața San Marco din Veneția se află o altă cafenea cu renume, Caffè Quadri, deschisă în 1775, un loc frecventat la rândul său de artiști impresionanți. Pe lista de clienți de la Quadri se află Lord Byron, poetul britanic din a cărui operă am citit câte ceva în facultate și care a scris o satiră foarte interesantă despre Don Juan. De la el mi-aș fi dorit să știu câte dintre poemele pe care le-am citit eu au fost scrise cu o cafea alături, pentru că întotdeauna m-au pasionat aceste ritualuri ale autorilor și tot procesul lor de creație.

Pe la Quadri a trecut și Alexandre Dumas, cu care, de asemenea, mi-ar fi plăcut să stau de vorbă la o cafea și să aflu ce l-a inspirat pe el să scrie aceste două romane geniale: Contele de Monte Cristo și Cei trei mușchetari. Și, ca să ne apropiem mai mult de zilele noastre, trebuie să vă spun că la Caffè Quadri își bea adesea cafeaua și Woody Allen, regizorul căruia cred că i-am văzut aproape toate filmele (multe dintre ele se numără printre favoritele mele all time). De altfel, Everyone Says I Love You, pelicula sa din 1996, a fost filmată și în Veneția. Cu el chiar aș vrea să discut serios – nu cred că mi-ar ajunge doar o cafea – pentru că aș vrea să-mi explice unde i-a dispărut sclipirea și de ce ultimele sale filme nu mai au acel factor wow de odinioară.

După această conversație, cred că aș putea să-mi mai folosesc puțin imaginația și să mă îndrept către o altă cafenea istorică din Veneția, Harry’s Bar, deshisă mai târziu, în 1931, pe unde au trecut Charlie Chaplin și Orson Welles. Pe Chaplin l-aș fi întrebat multe, dar cred că mi-ar fi făcut un număr de mimă în loc să-mi dea răspunsul direct, așa că probabil aș fi stat ceva să descifrez ce a vrut să îmi transmită. De la Welles, în schimb, aș fi vrut să aflu ce crede el că le lipsește filmelor din ziua de astăzi, din ipostaza omului care a făcut unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile, fabulosul Citizen Kane. Și chiar dacă Harry’s Bar a devenit celebru datorită lui Hemingway (pe care cred că l-aș fi iubit în tinerețea lui) , cu el nu cred că ar fi fost vorba de cafea… avea alte preferințe mai degrabă bahice.

Revenind… ultima mea oprire în Veneția ar fi fost Caffè La Calcina, unde, pe la 1900, venea să își bea cafeaua Rainer Maria Rilke. Unul dintre scriitorii pe care i-am citit mai mult în germană decât în română. Și de la care aș fi vrut să știu dacă este vreo operă pe care o regretă, dacă artiștii au astfel de regrete.

Și da, cred că m-am dus cu gândul prea departe acum. Uite, dragă Nespresso, ce mi-ai făcut! Măcar îmi rămâne cafeaua pe post de consolare, pe care o savurez chiar acum când scriu.

Și dacă ți-am trezit curiozitatea despre noua ediție limitată Nespresso, află că ea include două sortimente:

Café İstanbul – inspirată din atmosfera orientală a anilor 1500 – reprezintă un amestec din boabe de cafea Arabica Mocha și Robusta Monsooned din India (boabe de cafea Robusta expuse vânturilor musonice) și Arabica din Indonezia, dând naștere unui profil aromatic intens și plin de savoare, notele principale fiind cele condimentate, amintind de piper negru, și notele de prăjire intensă. Adică fix ce am nevoie la prima oră a dimineții.

Pe de altă parte, Caffè Venezia – sugerează caracterul animat al anilor 1700 – are la bază boabele de cafea din Etiopia, din 3 regiuni de renume. Regiunea străveche Harrar, Sidamo și Yergacheffe precum și boabe Arabica din India, ce împreună redau un profil aromatic puternic, remarcându-se în principal notele florale, amintind de iasomie, liliac alb, mosc sălbatic și flori de portocal, dar și notelor de prăjire, tipice boabelor de cafea Arabica din India, ce adaugă complexitate și o textură bogată. Un mix numai bun pentru cafeaua de la prânz, când am nevoie de un profil aromatic mai dulce.