Abilități de viață utile pe care orice copil ar trebui să le deprindă

June 1, 2017

Bineînțeles că îmi iubesc copiii și că vreau să îi știu fericiți. La fel ți se întâmplă și ție. Și nu-i așa că tocmai de aceea parcă de multe ori preferi să nu le mai dai chestii în plus de făcut? Da. Știu. Vrei să-i protejezi. Intențiile părinților sunt tot timpul cele mai bune. Dar de cele mai multe ori facem mai mult decât trebuie și îi pregătim prea puțin pe copiii noștri pentru viața adevărată.

Am identificat câteva aspecte la care putem lucra. Sunt activități pentru care le putem acorda copiilor noștri suficient de multă încredere că le vor pune în practică în siguranță. Așadar acestea sunt abilități de viață utile pe care orice copil (adolescent) ar trebui să le deprindă.

Să pregătească ceva de mâncare

Asta este ceva ce am implementat de mult la noi acasă. Copiii mei au momente când cer de 5 ori pe zi câte ceva de mâncare. Deh, sunt băieți și sunt în creștere. Și am uitat să menționez că au gusturi diferite. Așa că la un moment dat devenise prea mult. Și le-am dat temă să-și pună singuri în castron cereale cu lapte sau iaurt, să își facă un sandwich. Pâinea o cumpăr feliată, cașcavalul și șunca la fel, salată spălată e tot timpul în frigider, ceapă verde curățată, etc. Practic au la îndemână toate ingredientele necesare pentru a-și compune singuri o gustare.

În plus, au mai învățat să își facă singuri ouă fierte, ochiuri sau omletă. Eric este chiar meseriaș la omletă stil clătită. Dacă ați urmărit Instastories-urile mele sau live-urile pe Facebook, ați văzut că ăsta micul este tare priceput la bucătăreală. 🙂 Marc știe să își fiarbă singur paste, peste care pune un sos de roșii care e tot timpul la noi în frigider.

Să se trezească singuri dimineața

Eu nu sunt deloc matinală. Mi-a fost dintotdeauna extrem de greu să mă trezesc ca să plec la școală, greu îmi este și acum să mă trezesc ca să îi trimit pe ai mei copii la școală. Și la acest punct voi fi oarecum subiectivă pentru că soțul meu balansează situația. La fel și băieții care se trezesc singuri dintotdeauna… foarte devreme.

Dar atunci când sunt primele zile de școală după vacanță, evident că și lor le este ceva mai dificil. Așa că i-am învățat să își pună ceasul să sune.

Să își facă singuri un bagaj de călătorie

E tare complicat să împachetezi pentru patru. Așa că la un moment dat ajunsesem de-a dreptul disperată. Și am zis brusc: de astazi fiecare își face bagajul propriu. Am rămas cu gura căscată când am verificat ce a pus fiecare în valiză. Nu lipsea absolut nimic.

Ce-i drept, au fost obișnuiți cât de cât cu acest sistem și la școală. Înaintea fiecărei excursii în care plecau, primeau o listă cu cele necesare. Eu le dădeam atunci temă să își pregătească tot ceea ce era pe hârtie. Așa au deprins și acest obicei.

Să meargă cu transportul public

Da. Copiii mei merg cu autobuzul, tramvaiul, metroul. Și asta de la vârsta de 10 ani. Am considerat că este important să învețe să fie independenți. Și să ne degreveze pe noi de câteva drumuri pe care nu este neapărat necesar să le facem. Bineînțeles că la început au fost însoțiți, până au învățat traseele și mersul lucrurilor, dar între timp au devenit specialiști.

Să facă mici cumpărături pentru casă

Acum ceva timp, când erau mai micuți, scriam despre cum e să mergi cu copiii la cumpărături și să nu fie un chin. Ei bine, încă de atunci au învățat ce se cumpără la noi în casă, știu să se uite la prețuri, să calculeze, să găsească raioanele cu alimentele necesare. Așa că acum am ajuns în punctul în care îi pot trimite pe ei la supermarketul din colț pentru mici cumpărături.

Să iasă în oraș cu prietenii

În urmă cu două săptămâni Eric mi-a cerut voie să iasă în oraș cu doi colegi. Am fost de acord. Bineînțeles că nu stau 100% liniștită știind că niște puști de nici 12 ani umblă singuri prin ”centru”. Dar este necesar să trec mai întâi eu peste spaimele legate de ce s-ar putea întâmpla. Asta, desigur, dacă vreau să am copii independenți.

Cum a decurs ieșirea? Păi, după ce au făcut o plimbare prin Piața Romană, au ajuns la un restaurant (nu aveau bani pentru așa ceva dar unul dintre băieți este fiul managerului) iar pe la 20:00 a intrat pe ușă cerându-ne 25 de lei pentru taxi, pentru o cursă care nu ar fi trebuit să coste mai mult de 10-15 lei. Apoi am constatat că luaseră taxi de 3.5 lei/km. În fine, a fost o lecție pe care a învățat-o și anume că trebuie să caște ochii și mai bine la ceea ce face.

Să vorbească cu străinii

Toată viața lor vor vorbi cu străini. De ce nu ar învăța asta încă din copilărie. Cred că celebra frază ”să nu stai de vorbă cu străinii” este învechită. O bună cunoaștere a psihologiei umane o ai doar dacă iei contact cu diverse feluri de oameni. Desigur cu atenție. Și cu explicațiile necesare despre ce înseamnă indivizi ciudați de care ar trebui să se țină departe.

I-am încurajat pe copiii noștri să salute vecinii și să fie comunicativi. Și uite așa am ajuns în situația în care copiii mei știu cum îi cheamă pe aproape toți vecinii noștri, cu ce se ocupă și ce pasiuni au. 🙂

Să utilizeze mijloacele de comunicare ale anului 2017

Încercăm constant să îi ferim pe copiii noștri de tehnologia care practic este parte integrantă a vieților noastre. De ce nu am transforma acest interes al lor într-un avantaj. Ai mei băieți știu să utilizeze mai bine decât mine nu doar telefonul ci și computerul. Știu să trimită mailuri și să acceseze diverse programe. Știți cât e de util dacă ești plecat și ai nevoie de o informație din computerul de acasă? 😉

Am rezolvat chestia asta ducându-i la cursurile IT ale Academiei Step IT (despre care știu că v-am mai povestit, dar sunt extrem de încântată de acest loc și cred că unele lucruri merită menționate fără nici un interes). Dacă vă tentează, să știți că ei organizează și vara cursuri IT foarte interesante. Aici găsiți mai multe detalii despre școala de vară ale academiei.

Să fie propriul avocat

Din păcate sistemul de învățământ românesc a descurajat mult timp exprimarea opiniilor personale și susținerea unui punct de vedere. Trebuie să înțelegem că un copil nu este o marionetă care trebuie să accepte nemestecat ceea ce noi vrem să impunem.

Așa că treaba noastră ca părinți este să îi învățăm pe copii cum să vorbească respectuos cu ”autoritățile”, să asculte, dar, în același timp, să își ceară dreptul la replică și susținerea opiniei personale.

Și lista cu ce abilități utile de viață ar putea să mai deprindă poate continua: să dea cu aspiratorul, să spele câteva vase, să comande la restaurant. Totul e valabil în egală măsură atât pentru fete dar mai ales pentru băieți. 🙂

La voi cum e?

***