Ai auzit de “scapegoat”? Cine este “țapul ispășitor” din familiile disfuncționale și de ce este mai întâlnit decât crezi
Termenul de “țap ispășitor” este menționat pentru prima dată în Biblie. Acesta reprezintă un “sacrificiu viu” menit să ispășească păcatele celorlalți, menit să ducă povara unor păcate care nu-i aparțin. În psihologie, familiile disfuncționale au fără doar și poate, măcar un membru pe care îl consideră un țap ispășitor. Astfel, familia desemnează o persoană, poate chiar mai multe care să-și asume vina pentru toate problemele lor. În loc să se uite la ei înșiși, cei din familie arată cu degetul colectiv către țapul ispășitor.
Acesta este un rol extrem de dureros pe care ”țapul” îl va duce cu el toată viața, chiar dacă va conștientiza manipulările, ipocriziile și minciunile din spatele cortinei. Chiar și după muuuuultă terapie, acest rol doare și se cicatrizează cu multă greutate.
De aceea, dacă dorești să știi mai multe despre acest subiect, citește în continuare materialul pe care l-am pregătit.
Ce înseamnă să fii țapul ispășitor?
Încep prin a sublinia faptul că nu toate familiile au un scapegoat. Dar am auzit cu toții termenul de “copil problemă” și ne este destul de familiar.
Totuși, cum decide cineva, în cazul de față, cum decide o familie că cineva din interiorul ei este un scapegoat?
Ei bine, țapul ispășitor dintr-o familie este persoana care ajunge să fie criticată, învinuită și rușinată pentru tot ce merge greșit și nu funcționează în comunitatea de neam în care trăiește.
Există multe motive pentru care un părinte sau un membru mai în vârstă (soacra, socrul, mătușa, unchiul etc) poate alege un anumit copil sau o persoană deja matură ca țap ispășitor al tuturor nenorocirilor cu care ei se confruntă. Îți dai seama ce lipsa de empatie și iubire poartă acea persoană/ persoanele care ostracizează în așa hal o persoană nevinovată?
Îți dau un exemplu: într-o familie de doi băieți, cel mare divorțează. De ce? Pentru că a fost infidel. Soția trădată își ia copilul și pleacă. Acesta crește, iar familia tatălui îl desconsideră pe copilaș pentru că face parte din ‘tabăra greșită”, pentru că stă la mama care a ales să-i abandoneze, mai exact să-l abandoneze pe soțul infidel și tatăl nepăsător. În această situație cu ce este copilul de vină? Cu nimic! Singurul lui păcate este că nu a rămas maică-sa lângă familia disfuncțională și că acesta, mare fiind VEDE realitatea unei familii care îl nesocotește, îl desconsideră și îl nedreptățește fără să fii greșit cu NIMIC. El este țapul ispășitor, mereu comparat, mereu nedreptățit din cauza unor adulți misogini și lipsiți de judecată.
Îți mai dau un alt exemplu! Cum este să faci parte dintr-o familie cu mai mulți copii și să fii fată? Băiatul sau băieții sunt mereu aplaudați și li se oferă șanse mai mari la reușită decât ție (fetei). Tatăl face diferențe între copiii de sex feminin și cei de sex masculin, iar dacă ești mezina sau copilul de mijloc, de multe ori, vei observa un tratament diferit în raport cu întâiul născut.
În general, aceste privilegii pun în antiteză frații și le oferă din păcate, celor privilegiați arme cu care să-și atace restul fraților și surorilor din simplu fapt că EI MERITĂ, iar ceilalți nu. Cu adevărat trist este că tocmai părinții, cei care ar trebui să-i ajute pe copii și să le strângă aripile laolaltă sunt cei care îi înstrăinează de cele mai multe ori fără șanse de remediere.
De ce oamenii folosesc această tactică de manipulare?
Din punct de vedere psihologic, scapegoating-ul este o formă de proiecție. Un membru al familiei care te țintește special și în mod incorect își proiectează emoțiile, sentimentele, trăirile refulate, vinovate, jenante, furiile și dezamăgirile pe tine. De ce? Pentru ca să nu fie nevoit, deep down să-și trăiască și să-ți simtă propriile frustrări. În acest mod, respectivul nu trebuie să se ocupe de gândurile și comportamentul lui și nici nu trebuie să-și asume vreo responsabilitate. Doar nu este niciodată vina lui, TU ești problema!
O familie toxică alcătuiește roluri pentru fiecare membru în parte. Țapul ispășitor este o fabricație totală! Nu reprezintă adevărata personalitate a victimei, adică a țapului ispășitor. Astfel, familia disfuncțională creează o poveste falsă în jurul acestui personaj, fiind desenat „greșit”, „dificil”, „sensibil”, „rău”, „toxic”,„bolnav mintal” și muuulte alte atribute mincinoase, care nu-i aparțin.
De aceea, ca să înțelegi mai bine fenomenul voi menționa cele mai importante SEMNE ale atribuirii rolului de țap ispășitor!
Semne că TU ești țapul ispășitor
Ești pedepsit pentru că spui adevărul
De fiecare dată când spui adevărul familia te mustră. Mai mult, aceștia te abandonează sau te pedepsesc atunci când nu ești de acord cu status quo-ul. Ei sunt incapabili să recunoască adevărul evident, ăla care strigă și țipă să fie recunoscut, astfel că preferă să te arate pe tine cu degetul și să spună că tu ești cea sensibilă, cea conflictuală, cea problematică.
Tu ești the “whistleblower”
De obicei, familiile cu un țap sunt iscusite în a mima perfecțiunea în public. Acest lucru duce la izolarea suplimentară a personajului răzvrătit. Un whistleblower este considerat un trădător, un paria, nu?
Deși dorința ta este de a aduce lumina asupra lucrurilor urâte care se întâmplă în spatele ușilor închise, faptul că fluieri adevărul nu este permis, astfel ești catalogat personajul negativ. Astfel de persoane refuză să-și examineze comportamentul pe care tu ceri să-l recunoască și în situații de genul, se întâmplă de cele mai multe ori că reacția umană pe care țapul îl are la nedreptatea care i se face să fie considerată o problemă.
Un răspuns emoțional valid devine o dovadă suplimentară că ești „nebun”, „răzvrătit ” și stârnești mereu ceartă. Te regăsești?
Ai auzit de efectul oii negre?
S-a întâmplat vreodată ca unele persoane din familie să exprime dorințe, idei sau chiar realizări similare cu ale tale? Din păcate, pentru tine nu s-a găsit o soluție și nici nu au fost celebrate sau aplaudate, dar ale altora da.
Ofer un exemplu în acest sens: unul dintre verișori a fost acceptat la o facultate într-o țară străină, dar nu se găsesc bani pentru a i se plăti biletul de avion, deși universitatea și cazarea sunt gratuite. Acesta nu mai pleacă la facultate în afară și rămâne în țară. Ba mai mult, i se reproșează că visează prostii și că: “Ce-i aia să studiezi în străinătate? Nu ți-e de ajuns România?” Peste câțiva ani, al doilea verișor vrea să meargă la facultate în afară. El este ajutat financiar și felicitat pentru fapta sa nemaipomenită, iar de țapul ispășitor nu-și aduce nimeni aminte că ar fi putut să fie și el ajutat și aplaudat pentru că obținuse cu mult timp înainte aceeași realizare. Țapul este tratat cu indiferență, pe când cel de-al doilea verișor este omagiat și sprijinit de familie.
Efectul oii negre este mai des întâlnit decât ai crede! Din păcate, standardele, deși aceleași sunt folosite diferit de la personaj la personaj.
Ești exclus, doar ești țapul familiei, nu?
De multe ori, s-ar putea să observi că ești exclus din conversații, planuri și evenimentele de familie. Pentru ei este mai ușor să nu audă de tine, decât să le aduci aminte de propriile neajunsuri și să spui adevărul. În același timp, ești criticat pentru absență la evenimentele la care nu ai fost niciodată invitat.
Din păcate, acest lucru poate provoca vinovăția în inima țapului ispășitor, deși el este cel ostracizat și dat la o parte.
Familia te vorbește pe la spate
Cred că una dintre cele mai urâte lucruri pe care le poate face cineva împotriva ta este să te vorbească urât pe la spate. Iar familia disfuncțională exact asta face! Bârfele și vorbele defăimătoare cu care te caracterizează sunt plasate special ca să nu găsești sprijin în afara familiei, iar ei să poată continua ceea ce psihologii numesc “collective delusion”, adică amăgirea colectivă la care te supun.
Te simți rușinat și vinovat
Multe persoane cărora li s-a atribuit rolul de scapegoat susțin că la maturitate nu reușesc să depășească sentimentul că tot ce fac este greșit și rău.
Dacă ani de zile ți s-a spus că nu faci nimic bine, că faptele și gândirea ta sunt rele, distrugătoare, internalizezi toate emoțiile acestea, iar în viața de adult duci cu muuultă greutate această povară. De obicei, se traduce printr-o responsabilitate exagerată, pe măsură ce încerci să dovedești lumii că nu este așa cum ai fost descris și pe măsură ce încerci să dovedești că ești bun și nu greșit.
De multe ori, țapul primește vină din partea celorlalți într-un mod alarmant și extrem de agresiv, deși lucrurile pentru care este învinuit nu pot fi rezolvate de el și nici controlate. De exemplu, cineva din familie poate învinui țapul că este un ratat, că este rău și nu face niciodată treburile cum trebuie, doar pentru că nu îi îndeplinește nevoile și dorințele.
La un nivel profund, conform familie de origine, țapul ispășitor este deținătorul și purtătorul rușinii familiei. Psihologic vorbind, sentimentul de rușine se traduce prin credința că: “Eu sunt rău!”
Din perspectivă vibrațională, rușinea este este o emoție de joasă calitate, alături de durere și vinovăție. Aceste emoții profund dureroase dețin cele mai joase frecvențe, iar când rămâi blocat în ele îți vor împiedică capacitatea de a-ți atinge potențialul maxim. Dacă ești țapul ispășitor din familie, iubește-te cu toată inima, redescoperă-te, fă cunoștință cu tine, cel real și pune preț pe sufletul tău. Dacă tu nu o faci, nu o va face nimeni!
Familia îți minimizează realizările
În calitate de țap ispășitor primești rar aplauze, iar în unele cazuri nu primești niciodată “Bravo” pentru lucrurile bune pe care le faci. De fapt, acestea nici măcar nu sunt observate. Copiii care cresc în astfel de medii au o stimă de sine joasă și trăiesc cu impresia că nu sunt capabili de nimic bun. Chiar dacă la maturitate vor reuși să își depășească temerile, vor avea mereu ceva de dovedit, vor fi mereu în alertă și vor ține oamenii sinceri la distanță.
De asemenea, țapul ispășitor se simte neauzit și nevăzut atunci când își exprimă sentimentele și gândurile, ceea ce îl va face să își reprime trăirile și să se simtă inutil, invizibil și inadecvat. La maturitate va reuși cu greu să aibă o relație de iubire veritabilă și va păstra cu greu prietenii adevărate.
Câteva adevăruri despre familiile disfuncționale
Poate ți se pare că ceea ce am scris mai sus este exagerat și vine dintr-o altă lume. Pentru un om sănătos și o familie sănătoasă astfel de lucruri sunt imposibil de gândit, doar că realitatea este alta. Familiile toxice pozează de cele mai multe ori în oamenii perfecți, în soți și soții iubitoare, în părinți ideali, dar dacă te uiti cu atenție, cu foarte multă atenție vei găsi crăpăturile. Cel mai greu pentru un țap ispășitor este să dovedească celor din jur că nu este nebun.
De multe ori manipularea familială nu înseamnă ca victima să fie lovită sau maltrată fizic. Manipularea poate să fie insidioasă și să aibă loc prin cuvinte ori fapte care nu vor ajunge niciodată la violență fizică. Violența psihică este tare murdară și chinuitoare pentru cel care o suportă și îi permite atacatorului să-și îndeplinească misiunea cu mici șanse de a fi prins.
De exemplu: șoțul nu o ajută niciodată pe soție cu creșterea copilului, deși ea îl roagă să o sprijine. Măcar pamperșii să-i schimbe la bebeluș atunci când este acasă. El spune că este obosit, lucrează de dimineața până seara și o învinuie pe ea că îi pretinde prea multe. “Doar stai acasă toată ziua cu copilul și nu faci nimic, pe când eu muncesc zi lumină?!”, îi spune el când femeia deschide subiectul. La un moment dat, aceasta se simte vinovată că îi pretinde astfel de lucruri, iar manipularea funcționează la cote maxime. Ea devine din ce în ce mai frustrată, el din ce în ce mai autoritar, doar i se cuvine tot, iar ei…prea puțin. Nu o lovește, nu o abuzează, dar psihic o manipulează. Ai înțeles substratul?
Regula nescrisă dintr-o familie disfuncțională este că nimic nu se schimbă. Niciodată! Astfel de familii mențin status quo-ul cu orice preț și nu au nicio intenție de a schimba, de a vindeca, de a recunoaște problemele sau de a evolua. Disfuncția funcționează pentru ei, se hrănesc cu această energie și sunt niște bully veritabili. Durerea și suferința țapului sunt pur și simplu daune colaterale, iar cu cat se va prinde mai repede de acest lucru, cu atât va reuși să plece de lângă ei mâncând pământul.
Atunci când țapul este copil nu pricepe ce se întâmplă cu adevărat și va caută apoi, neîncetat conexiunea și iubirea celor din jur. Va munci fără rezultat să dovedească că este demn de iubirea lor, de prețuirea și validarea lor. Doar că, niciodată nu va fi suficient de bun, de inteligent, de priceput, de frumos, de iubit! Și NU pentru că nu ar fi, ci pur și simplu pentru că familia nu vrea ca el să fie toate acestea lucruri.
Persoanele din familie sau persoana din familie care se poartă nedrept și îți atribuie acest rol este de cele mai multe ori un narcisist. Ca orice narcisist, el are nevoie de un țap ispășitor, așa cum dependentul de heroină are nevoie de drog. De ce? Pentru că rolul de țap a fost creat în mod deliberat pentru a păstra ego-ul fragil al narcisistului.
Dacă vrei să înțelegi în profunzime acest aspect îți recomand cartea Fuel, de H.G.Tudor care descrie tipurile de combustibil de care un narcisist are nevoie pentru a se simți împlinit, desenând în profunzime narcisismul din familiile otrăvitoare și portretinzând excelent narcisistul în raport cu țapul ispășitor sau oaia neagră, renegată.
Poate țapul ispășitor să-ți vindece rănile?
Da, bineînțeles! Ușor nu este să-ți vindeci rănile din copilărie, dar nici imposibil.
Cel mai important aspect este că ai reușit deja să-ți identifici rolul în propria familie. Acest lucru înseamnă putere.
Pentru fiecare individ, vindecare conține pași diferiți și metode diverse, dar acceptarea este esențială pentru schimbarea definitivă. Un alt aspect pe care îl poți face în acest moment este să pui limite sănătoase între tine și ei. Acest lucru este o sabie cu două tăișuri. Se prea poate ca acum să se descătușeaze un adevărat uragan, dar fără limite clare nu vei reuși să duci o viață liniștită. Capătul celălalt al sabiei poate reprezenta o liniște asurzitoare din tabără abandonată, ca și când nu exiști și nu ai exista vreodată, așa că ai grijă și la acest aspect.
Apoi, ține-ți oamenii buni aproape. Știu că este greu să te încrezi în alte persoane, după ce ani la rând ai fost învățat că nu meriți și că de obicei, oamenii nu sunt de încredere, dar odată ce îndrăznești să-ți formezi un mic cerc de oameni buni în jurul tău totul va căpăta alt sens.
Dr. Ramani este un psiholog clinician care discută pe larg în emisiunile sale pe YouTube despre rolul țapului ispășitor în familiile, și chiar în cercurile de prieteni sau colectivul de la muncă. Aceasta discută despre CUM poate țapul să rupă blestemul prescris de ceilalți și să devină stăpânul propriei vieți.
Nu în ultimul rând, dacă dorești să discutăm pe larg despre portretul țapului și cum poate el să vindece traumele trecute ca să trăiască o viață așa cum merită, scrie-mi în comentarii și voi discuta pe larg aceste aspecte.
***
Sursă foto: Unsplash.com
Eu sunt țapul ispășitor al familiei mele.