Casnicia m-a invatat si mi-a dat curajul sa fiu independenta
Eu nu prea am visat sa fiu nici mireasa, nici casatorita. Nu ma intelegeti gresit, imi doream, dar nu a fost un tel in viata. Nu mi-a fost nici teama ca intr-o casnicie s-ar putea sa ma simt sufocata sau prinsa. Asa cum nici nu mi-am propus vreodata sa am barbatul sub papuc. In mintea mea, casnicia era doar o continuare fireasca a unei relatii care functioneaza… bine. Ce insa sigur nu mi-am imaginat a fost efectul benefic pe care avea sa il aiba asupra dezvoltarii mele.
S-a dovedit ca o casnicie sanatoasa si bazata pe incredere mi-a oferit sansa de a fi cu totul eu insami, sa-mi comunic necesitatile, sa-mi fac vocea auzita si sa bun bazele caii catre implinirea dorintelor mele. Am devenit mai puternica si mai independenta decat oricand. Iata cum!
Mi-am croit propriul spatiu
Cand ajunge de la birou, sotul meu este destul de obosit si, dupa ce mananca si stam putin la taclale, se uita la televizor sau citeste ceva presa apoi adoarme. Eu prefer in timpul acesta sa citesc, sa scriu un nou articol (de exemplu, chiar pe acesta) sau sa ma baricadez in baie pentru o sesiune de infrumusetare. Avem foarte multe lucruri in comun, vorbim mult dimineata la cafea, in timpul zilei la telefon, in weekend. Dar suntem si oameni cu interese diferite, preferinte si diverse necesitati. Asta inseamna ca, deseori, ne luam timp pentru noi.
Cred ca este bine sa-i mai duci dorul partenerului.
Atunci cand calatorim in strainatate, stabilim (din cand in cand) sa petrecem cateva ore pe cont propriu. De exemplu, mie imi place sa intru in magazine… in multe magazine. Lui nu. Asa ca de ce sa il supun unui “chin”? Nu este mai bine sa ne intalnim la pranz, sa povestim despre ce descoperiri a facut fiecare dintre noi si apoi sa ne continuam ziua impreuna?
Este cat se poate de in regula sa nu stai “bot in bot” toata ziua cu partenerul. Pana la urma, este bine sa ii mai duci si dorul.
Sprijinul lui mi-a dat incredere
Cand am avut ideea unei colectii de coliere, sotul meu a fost primul care si-a manifestat entuziasmul vis a vis de ceea ce imi iesea din maini si m-a incurajat si sustinut semnificativ sa continui. Tot el a fost cel care a zis ca este o idee buna sa imi fac un site. M-a ajutat si ma ajuta in continuare cu sfaturi si idei. El este cel caruia ii dau sa citeasca ceva de care poate sunt nesigur. Si stiu ca feedback-ul lui va fi unul valoros. Pentru ca vrea sa reusesc. Sprijinul pe care partenerul ti-l poate oferi este motorul care te poate propulsa.
S-a dovedit ca o casnicie sanatoasa si bazata pe incredere mi-a oferit sansa de a fi cu totul eu insami!
Un partneriat sanatos ar trebui sa incurajeze independenta. Daca baza relatiei este stabila si iti ofera siguranta, va fi mult mai usor sa iti asumi niste riscuri, pentru ca vei avea tot timpul plasa care te va sustine daca vei pica.
Mi-am inteles mai bine valoarea
Poate ca va suna ciudat, dar ma uit cateodata la sotul meu si constientizez ca am facut o partida buna, cum se zice. Dar stiu ca si el se afla in aceeasi situatie. 🙂 Asta nu dovedeste infumurare din partea mea, ci imi arata masura propriei valori. Sa stii ca insemni ceva pentru o persoana, ca esti demn de a fi iubit, ca meriti fidelitatea celui de langa tine, te face sa cresti in proprii tai ochi.
Am devenit mai flexibila si am invatat (inca invat) sa imi comunic necesitatile
Independenta este o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte, trebuie sa comunici ce iti doresti de la cel de langa tine. Pe de alta parte, trebuie sa inveti sa fii flexibil cu propriile asteptari. A fi independent nu inseamna sa iei ceva de bun si sa zici: “Asta sunt eu, asta vreau si doar asa poti face parte din viata mea.” Nu ti-ar conveni cu siguranta daca si celalalt ar zice la fel.
Trebuie sa intelegi ca partenerul este si el un om independent, cu un trecut, un prezent complex si un viitor deschis – la fel ca si tine. La acest echilibru nu se ajunge insa peste noapte. Iti trebuie exercitiu si greseli.
A fi independent nu inseamna sa iei ceva de bun si sa zici: “Asta sunt eu, asta vreau si doar asa poti face parte din viata mea.”
Si apropos de comunicarea necesitatilor si de flexibilitate, sa va dau un exemplu. S-a intamplat de zeci de ori ca, in weekend, sa intru in bucatarie, sa fie tone de vase insirate peste tot, mult gunoi nearuncat si mancare lasata pe masa. De fiecare data ma apucam sa strang si cel putin o ora nu ieseam din bucatarie. Apoi eu explodam. Si ne certam. El ma intreba ce am. Eu ziceam ca m-am saturat sa strang dupa toti. Si, la un moment dat, a venit revelatia cand m-a intrebat de ce nu am zis ca am nevoie de ajutor. In mintea mea era subinteles.
Asa ca, de la un punct, mi-am schimbat atitudinea. Cand am mai gasit bucataria cu susu-n jos, am rugat frumos ca toti cei implicati 🙂 sa imi dea o mana de ajutor. Treaba a fost rezolvata in 10 minute, iar apoi fiecare s-a putut bucura de odihna.
Intregul este format din doua jumatati complete
Am invatat ca partenerul nu poate sa imi indeplineasca absolut fiecare necesitate. Nu ar fi realistic si nici nu trebuie. Implinirea totala este in fiecare dintre noi – eh, iata ca am apelat la una dintre acele fraze motivationale pe care le tot citim peste tot, dar atat de reale.
Este foarte important ca intr-o relatie stabila sa acorzi partenerului increderea ca, in deciziile lui, va actiona in interesul echipei.
Nu mai cauta relatia perfecta. In schimb concentreaza-te pe o relatie sanatoasa cu cineva care iti indeplineste necesitatile cele mai importante. Nu te pierde in detalii. Asteapta de la partener sa fie o completare a ta si nu sa te completeze. 🙂
Asadar, ce spuneti? Voi ce ati invatat de pe urma casniciei?
***
Foarte frumos! Casnicia e o provocare in fiecare zi, cu bune si cu rele, dar cu multe impliniri. Trebuie sa invatam sa ne acceptam unul pe altul si atunci lucrurile vor fi mult mai simple.