Da, eu discriminez!

Yep, inca din copilarie, am facut diferenta intre oameni. Fie m-am ferit de ei, i-am evitat, i-am ignorat sau, cateodata, le-am spus verde in fata ca nu-mi plac.
Dintotdeauna am detestat ipocrizia, atitudinea aceea evidenta de “interesul poarta fesul”, nesimtirea si, chiar daca din pacate e de necorectat, prostia. Am incercat sa evit astfel de personaje, si continui sa o fac. Si ii discriminez pe cei care se incadreaza la aceste categorii.

Ma intereseaza calitatile si valorile oamenilor pe care ii am in jurul meu, mai mult decat orice altceva.

In rest, mi-e greu sa discut despre discriminare pe baza de culoarea pielii, sex, orientare sexuala, nationalitate sau despre mai stiu eu ce astfel de caracteristici cu care omul se naste, pentru ca aceste aspecte nu reprezinta pentru mine o preocupare. Ma intereseaza calitatile si valorile oamenilor pe care ii am in jurul meu, mai mult decat orice altceva. Iar asta este tot ce ar trebui sa conteze in lumea noastra, dincolo de toate acele etichete puse, adesea, de niste persoane a caror singura preocupare este sa-i catalogheze cu vehementa pe cei din jurul lor .

Asa ca eu continui sa ma intreb, retoric desigur. Care-i treaba cu familia bine definita? Chiar este necesar sa dam legi care sa stabileasca din cati membri este formata si ce sex trebuie sa aiba acestia? Si, mai ales, cum putem sti noi ce este mai bine pentru celalalt?

Fericirea nu tine cont de legi, de prejudecati, de exagerari inutile. Fericirea are propriul ei drum.

Da, sustin conceptul de familie. Cred ca ea este in continuare nucleul societatii, prin relatia de iubire care se formeaza intre cei care o alcatuiesc, fie ei sange din sange sau doar alaturati prin alianta. Si imi doresc sa existe cat mai multe familii fericite, pentru ca asa poate vom avea o societate mai linistita, mai pozitiva, mai echilibrata, mai dornica sa construiasca ceva durabil. Iar fericirea nu tine cont de legi (si nici nu trebuie reglementata de legi), de prejudecati, de exagerari inutile. Fericirea are propriul ei drum si cred ca fiecare dintre noi are dreptul si datoria sa o gaseasca… in felul sau.

Traim doar o data si ar trebui sa traim bine si frumos. Este singura lectie care conteaza.

Da, eu discriminez! Ii discriminez pe toti cei care vor sa separe, sa genereze conflicte si vrajba, sa tina minti incuiate. Ii discriminez pe cei care jignesc si fac rau prin cuvintele lor rostite mult prea apasat, pe cei care nu inteleg si nici nu vor sa incerce un mic exercitiu: empatia…
In schimb, ii sustin neconditionat pe toti cei care sunt condusi de iubire, pe cei care isi urmeaza calea, pe cei care vor sa construiasca acolo unde altii vor sa distruga. Iar o lectie de iubire poate fi si cea din videoclipul de mai jos. Pentru ca eu cred ca toti copiii pe lumea asta trebuie sa aiba parte de iubire neconditionata.

See Also

Ce să cumperi de Black Friday și sigur nu vei regreta. Investiții inteligente și sfaturi pentru evitarea capcanelor.

Yours,

S.