Despre valori si alte apucaturi pe cale de disparitie
Ma uit de zece zile la televizor, la tot ceea ce se petrece in si cu tara noastra si, pe de-o parte, intrezaresc luminita de la capatul tunelului, o generatie care este dispusa sa isi apere valorile si principiile. Pe de alta parte, luminita aia este acoperita intr-o mare masura de multimea pentru care aceste doua cuvinte, principiu si valoare, nu reprezinta mai nimic. Ba chiar par desuete, pe cale de disparitie…
Deunazi, in plin scandal politico-social, primesc un mesaj de la o buna prietena, care ma invita sa semnez o petitie pro-Guvern, in care ma roaga sa inchid ochii la “micile neajunsuri” si sa vad macro. Sa inteleg ca DOAR cu acest Guvern viata noastra, a romanilor, va fi mai buna. Ca de nu… vai de capul nostru. Fiind un om care este dispus sa asculte si alte opinii decat ale lui, ba chiar, in naivitatea mea, sunt dispusa sa imi reconsider opiniile daca exista niste argumente solide care dovedesc ca eu sunt in eroare, ii zic ca ma mai gandesc.
O societate sanatoasa nu se poate cladi pe non-valori!
Si ma gandesc… la “micile neajunsuri”. Minciuna, hotia, sfidarea, ba chiar si prostia, pot fi considerate “mici neajunsuri”? Le pot trece cu vederea? Le pot accepta pentru un bine mai mare? Dragilor, toate cele enumerate mai sus reprezinta niste atitudini care NU ma reprezinta. Eu ii invat pe copiii mei ca asa ceva este inacceptabil. Cum as putea sa le privesc altfel decat sunt? Cum le-as putea trece cu vederea? Acel bine macro la care ne-am putea gandi NU se poate cladi niciodata pe aceste non-valori. Sau se poate, dar doar pentru “binele” unora.
Si pentru ca vreau sa ma refer in acest text la valori, as vrea sa le enumar pe cateva dintre cele care observ ca sunt intr-un declin pe plaiurile mioritice. Stiti vorba aceea “pestele de la cap se-mpute”? Asta inseamna ca cei mici se uita si isi iau drept model pe aceia pe care ii considera “superiori”. Asa ca nici nu e de mirare ca unora le este greu sa faca urmatoarele gesturi:
Sa multumeasca!
Asa este ca si voi ati remarcat deseori ca lasati o mica atentie sub forma de cativa lei curierului, celui care livreaza pizza, taximetristului si… nimic? Pauza. Eu mi-am facut un obicei de a nu trece peste acest moment si intreb: “Totul in regula?”. De multe ori raspunsul este “Da, da!” Asa ca insist: “Bine, altceva mai aveti sa-mi spuneti?” Si atunci, sub forma unui suspin chinuit se aude un multumesc inecat. A reusit! Desigur, daca am timp si am chef sa apas mai tare pe orgoliul persoanei respective, pretind ca nu am inteles ce a zis. Pana obtin: MULTUMESC! A spune multumesc este o dovada de respect pentru cel care a facut ceva pentru tine.
Despre importanta cuvantului multumesc am mai scris aici.
Sa-si ceara scuze!
M-am tot uitat la modul in care au reactionat politicienii nostri la miscarea strazii. Va dati seama cat de repede s-ar fi linistit lucrurile daca ar fi iesit public si ar fi spus raspicat: “Am gresit! Ne cerem scuze! Vom rectifica/abroga/retrage.” Ar fi rezolvat problema. Dar nu, pe langa propriul interes, mai intra in discutie si nenorocitul de orgoliu. Cum sa admita ca au gresit? Asa ceva este injositor.
Dar a cere scuze pentru o greseala este cea mai simpla cale spre rezolvarea oricarui conflict. Si, in plus, iti da un sentiment fantastic de putere. Da, daca esti un om puternic, ai capacitatea de a recunoaste ca ai gresit. Este dovada a faptului ca ai empatie pentru sentimentele si punctele de vedere ale celorlalti. Si mai doveste asumarea responsabilitatii. Iar asta denota ca cineva este demn de incredere si constient de consecintele faptelor sale.
Sa asculte si alte opinii!
Asist si sunt de fiecare data socata de indisponibilitatea multora de a asculta si opinii diferite de ale lor. Niciunul dintre noi nu este in posesia adevarului absolut. Si fiecare detine particica sa de adevar. Asa ca tot timpul este bine sa scultam ce au si altii de spus. Intr-un dialog firesc eu zic ceva, iar tu ma asculti, fara sa vorbesti peste mine. Apoi, dupa ce am incheiat, tu iti spui punctul de vedere si eventual prezinti contraaragumente la ceea ce am zis. Iar eu te ascult. Si tot asa.
Intr-un dialog ambele parti au dreptul la exprimare.
O astfel de atitudine denota empatie, autocontrol, cooperare, corectitudine, respect si rabdare. Vrei sa le primesti, ai grija ca mai intai sa le oferi.
Toate cele enumerate mai sus si ingrosate reprezinta pentru mine valori la care nu pot si nu doresc sa renunt. Reprezinta educatia pe care eu o dau copiilor mei. Asta este ceea ce astept de la cei care sunt in serviciul meu si al tau. Cladirea unei societati sanatoase si de succes adevarat, solid si de durata se poate construi doar pe baza acestor valori.
Voi ce valori pretuiti cel mai mult?
***